O zi frumoasă de duminică din prima decadă a lunii iunie, rânduită de divinitate cu mult soare, cu un impresionant număr de participanți, invitați și enoriași dominați de un singur gând:: dorința neexprimată verbal,  percepută prin expresia  feței, de bucuria apartenenței din  rândul celor care sărbătoresc Hramul „Tuturor sfinților” al Bisericii parohiei  Sfântului Ilie I, aflată pe strada Oncești din Sibiu.

            La scurtă vreme după evenimentele  sfârșitului de an 1989, treptat, prinde contur cu tot mai multă consistență ideea închegată în mintea enoriașilor din zonă: un lăcaș de cult propriu.. Părerea inițială a fost vehiculată și înainte de acest moment, bornă de demarcație în istoria contemporană a țării noastre. Debutul transpunerii în realitate a proiectului este consemnat de  evenimentul important petrecut în 12 iulie 2008 zi în care Înalt Prea Sfințitul dr. Laurențiu Streza, Mitropolitul Ardealului,  sfințește locul unde se pune piatra de temelie a viitorului edificiu.. Episodul este urmat, prin diligențele de rigoare, de  dobândirea Autorizației de construcție, act eliberat de Primăria municipiului Sibiu în 11 septembrie 2011.

            Urmează zile, luni și ani în care, paralel cu edificarea noii biserici, viața religioasă își urma neîntrerupt cursul într-o mică construcție din lemn. Enoriașii și oamenii de bine se strâng în jurul părintelui paroh urmându-și sistematic și cu perseverență țelul mult visat. Stadiul atins de lucrările efectuate permite , ca începând cu anul 2017, viața religioasă să se desfășoare,  mai întâi în subsolul construcției. Vechea bisericuță din lemn devenită capelă mortuară funcționează până aproape de zilele noastre, când  se face un transfer al acesteia  în beneficiul Parohiei Șelimbăr V.

Lucrările continuă cu tenacitate coordonate de Pr. paroh dr. Mihai Petian, cel care pe lângă competența în învățăturile sfinte s-a dovedit  a fi  și un inspirat și apreciat cunoscător în domeniul construcțiilor (este absolvent al Liceului de construcții din Baia Mare), cu un trecut bogat, demn  de menționat în acest sens.

            În parcusul acestui an, în pofida  derulării unor lucrări exterioare clădirii cât și de finalizare a picturii în interiorul bisericii, hramul a fost organizat în condiții apreciabile. La această sărbătoare au luat parte sute de persoane de vârste diferite, aparținători parochiei, atât în interiorul bisericii cât și înafara acesteia. Acestora s-au adăugat oficilități, reprezentanți ai instituțiilor statului,  rude și prieteni ai părintelui paroh. Ne-au reținut atenția cei care, deopotrivă, indiferent de sex, au etalat frumusețea portul popular românesc purtat cu mândrie. Un al doilea  aspect, demn de consemnat, este cel al prezenței unei puzderii de copii, fete și băieți, de vârste diferite prezenți alături de familii, la acest praznic.

            Atât Slujba de Utrenie cât și Sfânta Liturghie au fost săvârșite de un sobor de șapte preoți: părintele paroh Petian Mihai, Băcilă Achim, Stancu Ioan, Stângaciu Silvian, Bârsan Alin Ilie și Oțil Marian. „Duminica iertării” cu numeroase exemple din Sfânta Evanghelie a fost prezentată de preotul Băcilă Achim , un alt ctitor de seamă al Sibiului nostru contemporan. La Sfânta Liturghie s-au făcut rugăciuni exprese pentru cei bolnavi, pentru călători, elevi și studenți, pentru cadrele didactice, pentru pace, pentru sporirea social-duhovnicească, pentru îmbelșugarea roadelor pământului și, în mod special,  mulțumiri de slavă și recunoștință lui Dumnezeu.

Prezent activ  la oficierea slujbei, prin răspunsurile date la Sfânta Scriptură, a fost Corul bisericii „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” situată pe strada Ștefan cel Mare, în frunte cu experimentatul dirijor,  doamna Cosmina Stanca. Corului s-a alăturat, prin frumoasele cântece bisericești interpretate cu măiestrie de doamna profesor Rodica Popa Comăniciu, cu o apariție în același minunat port popular românesc. Corul și interpreta au produs o „terapie sufletească” de excepție tuturor celor prezenți. 

            După ce încredințăm lui Dumnezeu dragostea noastră și credința vieții noastre prin răspunsul cântat al credincioșilor – „Ție Doamne”, preotul se roagă la Dumnezeiasca Liturghie cu Rugăciunea Antifonului întâi: Doamne, Dumnezeul nostru, a cărui stăpânire este neasemănată și slavă neajunsă, a Cărui milă este nemăsurată și iubire de omeni negrăită, Însuți Stăpâne, după milostivirea Ta, caută spre noi și spre această biserică și fă bogatele milele Tale și îndurările Tale cu noi și cu cei ce se roagă împreună cu noi,  – iar încheierea rugăciunii se face cu ecfonisul: Că Ție se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. (Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2012, p.53-54). În împlinirea acestui deziderat s-a solicitat mijlocirea tuturor sfinților.

Este o rugăciune frumoasă care încununează ectania și care se spune în sfântul altar la fiecare Sfântă Liturghie, dar care nu ne este cunoscută decât prin cateheză și de credincioșii care participă în bisericile unde rugăciunea se spune cu voce tare.

            La finalul slujbei au fost adresate mulțumiri speciale Înalt Prea Sfințitului dr. Laurențiu Stereza, Mitropolitul Ardealului, pentru binecuvântare și grija manifestată parohiei și cedincioșilor acesteia. Cuvinte calde, de mulțumire sunt adresate ctitorilor, binefăcătorilor și susținătorilor lucrărilor efectuate, organizațiilor de cult și cultură precum și social-filantropice din parohie. Dintre cei implicați direct în majoritatea acțiunilor desfășurate de Sfânta biserică menționăm pe neobositul epitrop Muntean Dumitru, pe Lomotă Mariana, președinta comitetului de femei, pe Miron Ioan, Baron Gheorghița și Morar Ioan. Un prinos de mulțumire este adresat   și  celor mulți alții care, sub o forma sau alta, au contribuit la edificarea bisericii, și care din  motive de spațiu grafic  nu-i amintim aici.

            La finalul acțiunii s-a oferit tuturor credincioșilor o cărticică cuprinzând Acatistul Tuturor Sfinților, o lecție de adevărată spiritualitate, un colac și un pahar de suc și/sau vin. Credincioșii se îndreaptă  spre casele lor purtând în suflet un sentiment de mulțumire, de veritabilă satisfacție, pentru că, urmare a unui efort colectiv, trudind împreună, și-au văzut visul împlinit: o casă a Domnului proprie !

          Legătura indestructibilă dintre Biserică și credincioși cunoaște și o agapă frățească care s-a   desfășurat în cochetul   restaurant „Zone”.

                                                                                                    Lucian Giura