Doliu în fotbalul românesc. „Il Luce” a pierdut cel mai important meci

Fostul antrenor al echipei naţionale a României, Mircea Lucescu, a încetat din viaţă în această seară, la Spitalul Universitar de Urgenţă din Capitală. În vârstă de 80 de ani şi 8 luni, Lucescu era internat din 29 martie după ce i se făcuse rău în cantonamentul echipei naţionale, după ce aceasta ratase calificarea la turneul final al Cupei Mondiale. În zilele următoare, i s-a montat un defibrilator, apoi un stent, el mai având şi atele, din trecut. Lucescu a suferit un infarct miocardic acut tocmai când i se pregătea externarea.

Mircea Lucescu a fost una dintre cele mai emblematice figuri ale fotbalului românesc. Născut pe 29 iulie 1945, şi-a început cariera în 1961, la CSȘ 2 București. În ’63 s-a transferat la Dinamo, unde a debutat în Divizia A pe 21 iunie 1964, în victoria cu Rapid (5-2). Împrumutat la Ştiinţa Bucureşti, echipă care avea să devină ulterior Sportul Studenţesc, a evoluat aici vreme de doi ani, apoi a revenit în Ştefan cel Mare, îmbrăcând tricoul lui Dinamo până în 1977. Următorii patru ani i-a petrecut la Corvinul, în calitate dublă, jucător şi antrenor. Este cel mai în vârstă jucător care a evoluat vreodată pe prima scenă din România, fiind prezent în Dinamo – Sportul, pw 16 mai ’90.

Mircea Lucescu are 361 de meciuri şi 78 de goluri în Divizia A, 70 de selecţii în echipa naţională şi 15 meciuri în cupele europene.
A debutat în antrenorat în 1979, la Corvinul. În 1981 a fost numit selecţionerul primei representative a României, pe care a calificat-o la EURO 1984. A revenit la Dinamo în ’85, obţinând un titlu de campion naţional, apoi a realizat eventul, ajungând cu “câinii” până în semifinaele fostei cometiţii continentale Cupa Cupelor.

A trecut graniţele României, ajungând în Italia, pregătind echipele Pisa, Brescia, Reggiana şi Internazionale Milano. Între Reggiana și Inter, a revenit pentru un an în România, la Rapid, cu care a devenit campion al României.

În 2000 a ajuns la Galatasaray, în Turcia, cu care a câştigat Supercupa Europei. Doi ani mai târziu a plecat la Beşiktaş, cu care a luat titlul naţional în Turcia, în anul centenarului, iar în 2004 a plecat în Ucraina, la Şahtior Doneţk, cu care a luat Cupa UEFA (2009), precum şi mai multe titluri de campioană şi trofee ale Cupei Ucrainei.

A mai trecut pe la Zenit St. Petersburg, apoi a fost selecţionerul Turciei, iar în 2020 a preluat-o pe Dinamo Kiev, cu care a luat un nou titlu al Ucrainei, pentru ca, în august 2024, să revină pe banca „tricolorilor”, în încercarea de a-i duce la Cupa Mondială din SUA; Mexic şi Canada.