De la stâna strămoșilor, la festival. Istoria bulzului care a devenit spectacol la Rășinari

Pe Valea Ștezii, acolo unde dealurile păstrează ecoul fluierulor ciobanilor de altă dată, Rășinariul își celebrează rădăcinile adânci, cu o lingură de mămăligă și o palmă de brânză frământată cu grijă. Ca în fiecare an, nici acum nu a lipsit, bulzul, simbol al legăturii puternice dintre trecut și prezent. Prezent care mai degrabă ne întreapta privirea spre călatoriile private în spatiu…și nu cel mioritic.

Un bulz cât o poveste

Nu este doar mâncare, ci o reconstituire a identității locului. Începând cu anul 2003, când festivalul a prins viață, bulzul festivului, sau „Cocoș cu brânză”, cum îl denumesc localnicii a devenit punctul de atracție care anunță focul aprins și voie bună în Rășinari. De atunci, fiecare ediție a venit cu o provocare culinară și comunitară: să facem un bulz mai mare, mai gustos și mai autentic decât cel de anul trecut dar cel mai important, transmiterea culinară rurală.

An de an, lungimea acestuia a crescut: de la 20 de metri în edițiile timpurii, la 55 de metri în 2022, pentru ca în 2024 să atingă impresionanta dimensiune de 62 de metri, preparat în zeci de ceaune de fontă, întins pe mese lungi de lemn, împărțit apoi cu generozitate tuturor celor prezenți.

Mămăliga, fumul și brânza, masa ciobanilor din Mărginime

Bulzul a apărut în satele de munte, acolo unde ciobanii își pregăteau masa simplă după o zi grea pe pășunile montane. Se făcea din mămăligă groasă și brânză de oaie, frământată cu mâna și coaptă la foc. Era o mâncare sățioasă, făcută din ce aveau la îndemână și pentru ciobani, bulzul era mai mult decât hrană, era o obișnuință. Astăzi, a devenit un simbol al tradiției românești și o atracție la festivaluri.

Rășinari, el este o declarație de apartenență. Se pregătește la foc de lemne, în aer liber, cu mămăligă, răsturnată din ceaune aburinde, umplută cu brânză de burduf, smântână. Totul este amestecat la mână, învelit din nou în mămăligă și trecut prin jar sau preparat pe plită ori la grătar. La final, rezultatul are gust de copilărie grea dar frumoasă, de stână, de muncă și de sărbătoare.

O masă care adună comuna și vizitatorii laolaltă

Spectacolul a început la ora 12:30, sub numele „Cocoș cu brânză – Bulzul Festivalului 2025”, acompaniat de dansurile și cântecele Ansamblului Junii Petrileni și Nedeia din Novaci. Fumul gros s-a ridicat peste tarabele cu caș, urdă, slană și țuică de prune, iar gospodarii, unii îmbrăcați în ii cusute de mână, răsturnau cu grijă mămăliga fierbinte în ștergare uriașe, așa cum o făceau bunicii lor.

Oamenii au venit din tot județul și chiar din afara țării pentru acest moment unic. Nu doar pentru gustul care este, fără exagerare, o experiență în sine ci pentru ceea ce simbolizează: continuitate, apartenență și bucuria de a fi împreună.

Tradiție vie, gust al generațiilor

Festivalul Brânzei și al Țuicii nu este doar un festival, este o declarație de conservare a patrimoniului cultural gastronomic al Mărginimii Sibiului. Rășinariul nu doar face bulz, îl transformă în sărbătoare, în fiecare an.