Cum s-a împărțit averea baronului Brukenthal | Detalii mai puțin cunoscute: „Șambelanul va primi salariul în rate trimestriale până la finele vieții sale”

📰 Cititorii ediției tipărite au fost primii care au văzut acest articol. Și multe altele! Caută TRIBUNA la chioșcuri sau abonează-te! 📰

Sibiul va sărbători la acest sfârșit de săptămână 305 ani de la nașterea lui Samuel von Brukenthal. Timp de cinci zile, Tribuna a prezentat detalii uitate sau mai puțin cunoscute din timpul vieții sale beneficiind de două parteneriate onorante, cel cu Muzeul național Brukenthal și cu Serviciul Județean Sibiu al Arhivelor Naționale. De asemenea, în demersurile sale, Tribuna a avut alături specialiști cu vastă experiență care au colaborat la elaborarea articolelor de până acum. Astăzi, în ultima ediție tipărită acestei campanii, Tribuna prezintă povestea testamentului lui Samuel von Brukenthal, o inițiativă jurnalistică realizată împreună cu soții Gudrun-Liane şi Constantin Ittu, amândoi cercetători implicati in studiul vieții şi activității baronului guvernator. Tribuna prezintă cititorilor ediției sale tipărite fotografii cu acesta, urmăritorii site-ului www.tribuna.ro pot vedea filmarea copiei, realizată cu sprijinul directoarei Serviciului Județean Sibiu al Arhivelor Naționale, dr. Mariana Țăranu.

Unde este testamentul

Testamentul original al lui Samuel von Brukenthal se găsește la Arhiva centrală a Bisericii Evanghelice C.A. din România, însă o copie se află la Serviciul Judeţean Sibiu al Arhivelor Naţionale, în „Colecția de documente Brukenthal la cota CD 1-51, nr. 28” .

Înainte de moarte și moartea

Până la detaliile testamentului, merită pomenite, fie și succint, câteva etape din cariera celui care a fost Samuel Breckner baron von Brukenthal: cariera politică a sa a culminat cu numirea în demnitatea de guvernator al Transilvaniei, prin decret imperial, în 16 iulie 1777. În această calitate a cunoscut o perioadă de succes, până în 1780, adică până la moartea împărătesei Maria Theresia (1740-1780), dar şi o una marcată de tensiuni cu Iosif al II-lea (1780-1790), cel care îl va şi pensiona la 9 ianuarie 1787 ( sub pretextul că binevoieşte să-i îngăduie liniştea necesară, din cauza puterilor sale slăbite). În 9 aprile 1803, von Brukenthal se stinge din viață, iar ziarul Siebenbürgischer Bote anunţa cu sobrietate tristul eveniment: “Înconjurat de rude apropiate şi de prieteni, plâns de distinsa sa familie, regretat de toţi cetăţenii, de sufletele nobile şi cinstite, a adormit liniștit trădând împăcarea înțeleptului cu sine și cu lumea”.

Mare necaz al familiei şi problema moştenitorilor

Din pricină că unica sa fiică, Sophia s-a stins în 1753 la o vârstă fragedă, la doar patru anișori, baronul a decis, în lipsa unor moștenitori direcți, să recurgă la o formă până atunci neuzitată în Transilvania, dar frecventă în Imperiul Romano-German, anume la fidei-comiss. În conformitate cu această formă juridică, o parte însemnată a averii, precum şi colecţiile, nu puteau fi dezmembrate, ci doar transmise din generaţie în generaţie. În testamentul, datat 3 ianuarie 1802, era menționat, astfel, faptul că transmiterea din generație în generație presupunea un singur moștenitor universal. În plus, se mai stipula în testament ca, în cazul stingerii ultimului vlăstar masculin von Brukenthal, moștenirea să treacă în posesia Gimnaziului Evanghelic, respectiv a Bisericii Evanghelice din Sibiu. Moştenitorul universal, desemnat de baronul Samuel von Brukenthal, la 3 ianuarie 1802, a fost minorul Johann Michael Joseph (1781–1856), primul născut al nepotului său, baronul Peter Carl von Brukenthal (1753–1807). Georg Adolf Schuller, autorul celei mai ample biografii a lui Samuel von Brukenthal, sugerează că opţiunea autorului testamentului pentru Johann Michael Joseph s-ar datora memoriei decedatei sale soţii, întrucât minorul îi era strănepot şi din partea acesteia. Mama moştenitorului universal a fost Katharina Sophie Binder von Sachsenfels (1757–1789), nepoata preferată a baroanei Sophia von Brukenthal (născută von Klockner) şi unică fiică al lui Paul Binder von Sachsenfeld.

În caz de stingere a liniei lui Peter Carl, ar fi urmat în ordine cele ale nepoţilor Samuel, respectiv Martin von Brukenthal, în conformitate cu dreptul primogeniturii. În cazul stingerii liniilor masculine ale familiei Brukenthal, fidei comiss-ul trebuia să treacă „în posesia” descendenţilor masculini ai fiicei sau nepoatei lui Peter Carl von Brukenthal, apoi, în caz de extincţie, la cei ai fiicei sau nepoatei lui Samuel von Brukenthal. Pentru descendentul masculin al liniilor feminine, testamentul prevedea ca acesta să poarte numele de Brukenthal. În cazul stingerii liniilor feminine ale lui Samuel von Brukenthal, moştenirea trebuia să treacă automat în posesia liniei nepotului Johann Michael Soterius von Sachsenheim, iar după stingerea ultimului urmaş masculin al celei din urmă linii, proprietatea urma să-i revină Gimnaziului Evanghelic, respectiv Bisericii Evanghelice din Sibiu.

Excepţiile testamentului

Colecţiile au fost trecute în testament cu titlul de excepţie de la prevederile fidei-comiss-ului, baronul dispunând: „biblioteca, tablourile şi gravurile, apoi colecţia de minerale, antichităţile şi colecţia de numismatică în întregimea lor, împreună cu fondul de 36.000 de florini, vor trece în proprietatea veşnică şi de necontestat a Gimnaziului Evanghelic din Sibiu. Pentru menţinerea integrităţii institutului, după dispariţia mea, prim-preotul bisericii evanghelice din oraş, împreună cu un mirean, membru al consistoriului, vor deveni co-directori şi vor veghea ca totul să fie rânduit aşa cum am dispus eu”.

Baronul a prevăzut cei 36.000 de florini pentru a crea colecţiilor, după moartea sa, un statut de independenţă, dispunând şi modul în care „interesele” (dobânzile) urmau să fie gestionate. Pentru extinderea bibliotecii urma să se aloce anual suma de 800 de florini, iar restul era prevăzut pentru întreţinerea şi extinderea celorlalte colecţii, pentru întreţinerea palatului, precum şi pentru plata personalului muzeului. Depunerea capitalului în mărimea stabilită, trebuia să fie urmată de punerea colecţiilor la dispoziţia publicului larg, constituindu-se în muzeu public, primul de acest fel din partea de sud-est a Europei. După trecerea în eternitate a fondatorului muzeului, în 1803, administrarea instituţiei a fost exercitată de un curatoriu numit de Biserica Evanghelică din Sibiu. De precizat că de la punerea în aplicare a dispozițiilor testamentare și până la deschidera oficială a muzeului, în 1817, familia baronială a fost puternic implicată în toate aspectele privind viitorul muzeu, o instituție de cultură care are azi statutul de muzeu național și care a reprezentat un punct forte în desemnarea Sibiului drept Capitală Culturală Europeană în anul 2007.

Fondurile pentru muzeu şi procesele ulterioare cu moştenitorii

Banii lăsați moştenire urmau să fie folosiți în vederea deschiderii muzeului, pentru a pune la dispoziția publicului larg valoroasele colecții ale baronului. Inventarul început la 23 iunie și încheiat la 29 august 1803, cuprinde pe capitole (proprietăți, bijuterii, argintărie, ceasuri, porțelanuri, etc.) toate bunurile existente în proprietatea baronului în acel moment. Însă lucrurile nu au fost clarificate în totalitate de testamentul baronului şi u urmat procese în instanţă între moştenitori.

Procesele cu urmașii lui Brukenthal, dar și devalorizarea produsă în anul 1811 ca urmare a pierderilor suferite de Imperiul Habsburgic în urma războaielor napoloniene, au fost cauzele care au determinat constituirea greoaie a fondului pentru muzeu. La 25 februarie 1817 s-a reușit îndeplinirea dorinței testamentare a baronului, și din cuvântarea co-directorului Johann Filtsch, prim preot al orașului reiese că ,,…dorința noastră fierbinte este ca, indiferent de barierele naționale și religioase dintre locuitorii acestui oraş și ai acestei patrii, vizitarea muzeului să constituie un prilej fericit ca oamenii de reală valoare morală și spirituală să se cunoască și să se respecte”, – se arată în albumul aniversar „Brukenthal 300, un om, un muzeu, o istorie”, realizat de Raluca Maria Frâncu şi Raluca Maria Teodorescu, de la MNB Sibiu.

După moartea, în anul 1872, a lui Hermann von Brukenthal, ultimul beneficiar al fidei-comissului, conform dorinței testamentare a lui Samuel von Brukenthal, toate fondurile rămase au trecut în proprietatea Bisericii Evanghelice.

Liniștea în Palatul Brukenthal a fost, din nou, tulburată de un proces intentat de Gyula von Brukenthal, urmaş al lui Michael Gottlieb cu care se încheiase în anul 1807 o înțelegere conform căreia, în schimbul a 40.000 de florini, acesta și urmaşii săi renunțau la pretenții asupra averii lăsate de Brukenthal.

Dacă la prima instanță acțiunea a fost respinsă, recursul de la Budapesta a fost câștigat de Gyula. Totuși, după expertize efectuate la Budapesta, Viena și Berlin și cu un proces minuțios pregătit, biserica a ieșit învingătoare la cea de-a treia instanțăt, pentru a sluji misiunea încredințată în beneficiul publicului.

Sume de bani speciale pentru angajaţii baronului

Partea de culoare a testamentului lăsat de baronul von Brukenthal este dată de faptul că acesta le-a lăsat unor angajaţi sume importante de bani cu care să trăiască după moartea acestuia. Astfel, în testament sunt trecuţi administratorul Conrad Muller, şambelanul Simon Petri, bucătarul Fischer, economul Connerth, servitorii, vânătorii, husarii, grăjdarii, băiatul şi ajutoarele de la bucătărie, dar şi fata din casă.

˝Administratorul Conrad Müller îşi va primi în continuare, pe parcursul întregii sale vieţi, salariul anual de 150 de fl., plătit în rate trimestriale.

Şambelanul Simon Petri va primi şi el salariul de 240 de fl., în rate trimestriale, până la finele vieţii sale. Lui îi revine de asemenea întreaga mea garderobă (…), o duzină de cămăşi fine şi o duzină de ciorapi de mătase. Lui Müller şi lui Petri le este îngăduit a locui gratuit în casa mea până la sfârşitul zilelor lor˝- scrie în Testemanet potrivit volumului „Brukenthal 300, un om, un muzeu, o istorie”, realizat de Raluca Maria Frâncu şi Raluca Maria Teodorescu. Sunt menționați oameni la care bronul a ținut și pe care voia să-i știe în siguranță.

˝Băiatul de la bucătărie, angajat de mine, îşi va termina pregătirea, se va perfecţiona în arta culinară şi va fi tratat după prevederile contractului de angajare˝a lăsat cu limbă de moarte Samuel von Brukenthal, cel mai important demnitar dat de Sibiu de-a lungul istoriei.

Cosmin PAL

Vlad IGNAT

Foto: Serviciul Judeţean Sibiu al Arhivelor Naţionale