Cu fostul campion național de raliuri, Mircea Bucur, despre automobilismul sportiv de dinainte de ’89, performanțele obținute la volanul unei Dacia și Raliul Sibiului

Sibianul Mircea Bucur nu mai are nevoie de nicio prezentare. Iubitorii motorsportului din orașul de pe Cibin (și nu numai) și-l aduc cu siguranță aminte din anii '80. Multe, foarte multe raliuri alergate, numeroase distincții, inclusiv titlul național, în 1988, cu I.A.T.S.A. Pitești.

Într-un interviu acordat organizatorilor și publicat în online, pe raliul-sibiului.ro, fostul pilot rememorează era raliurilor din România de dinainte de Revoluție, iar despre Raliul Sibiului Bilstein 2023, care va debuta joi seara, cu parada și prezentarea festivă a echipajelor, spune că se poate compara cu Raliul Acropolis din Grecia.

– În ce an ați participat pentru prima dată la Raliul Sibiului?

– În 1976, la un raliu al Mărginimii Sibiului, un raliu local organizat de prof. univ Alexandru Olteanu, directorul filialei județene a Automobil Club Român. Au venit și piloți cunoscuți, campioni naționali, cum erau frații Șanta (n.a. Iosif și Martin), Pauliuc și (n.a. Pavel) Crețu, ambii de la Cetate Deva. Am participat pe un Fiat 850 Sport și am luat locul întâi.

Bine, am participat la insistențele cumnatului meu (n.a. Cornel Simeanu). Eu nu prea eram cu raliul, dar el era mult mai pasionat.

Datorită acestui fapt și al relației pe care am avut-o cu regretatul Sandu Olteanu, am decis să înființăm o echipă în Sibiu. Sibiul nu avea echipă de raliuri pe atunci și, cu ajutorul conducerii de atunci a Intreprinderii de Piese Auto – eu eram inginer la I.P.A.S. – am înființat clubul I.P.A. Sibiu. Printre primii au fost Lucian Popa, Mircea Faur, Mircea Moldovan, Cornel Simianu… Eram mulți de Mircea… Am înființat clubul, apoi domnul Paraschivescu ne-a dus pe Șanta și am dat probe, să vedem care-i bun, care nu-i bun. Până la urmă, am fost cam toți buni. Și am format echipa I.P.A.S.-ului, ni s-au dat trei mașini, trei Dacii scoase din uz, ale fostei conduceri. Am lucrat la ele, împreună cu mecanicii, le-am întărit, le-am făcut și am participat la raliuri.

– Iubitorii automobilismului trecuți de prima tinerețe își aduc aminte de derapajele dumneavoastră spectaculoase…

– (zâmbește) De la Luci Faur (n.a. ”Tăticu'”) le-am învățat. Mergând spre Brașov, la Raliul Zăpezii, pe drum mi-a arătat cum se fac derapajele, pentru că eu nu știam cum se fac. De-atunci le exersam nu numai pe probe, ci ori de câte ori aveam ocazia. Chiar și aici, în preajmă, când veneam de pe fosta Moscovei (n.a. str. C-tin Noica), să vin acasă…

– Cum era Raliul Sibiului în anii '70-'80? Ce vă mai aduceți aminte de acea perioadă? Cu ce erau echipate mașinile de concurs la acea vreme, față de autoturismele de rând?

– Erau trei grupe pe atunci, grupa N, cea normală, grupa A, cu puține modificări la mașini și grupa C, la care aveai voie să-i faci mașinii ce vrei. Având în vedere că majoritatea erau Dacii – bine, a mai alergat în '82 Molnar de la Timișoara, cu Lada 1300 și a și câștigat raliul… Cu ajutorul meu a câștigat raliul, că a rămas în pană de benzină și eu i-am dat benzină și a terminat raliul. Adică asistența mea i-a dat benzină… Pe urmă, m-au întrebat dacă-i cert. Păi de ce să îi cert, dacă omul a avut nevoie de benzină…

La grupa N nu aveai voie nicio modificare, bineînțeles rollbar-ul, ce era obligatoriu.

La grupa A aveai voie să faci puține modificări, să lucrezi chiuloasa, să o lustruiești, să ai pistoane ”cocoșate”… Era foarte puțin, nu creștea mult puterea motorului. Să întărești lonjeroanele… Noi am întărit lonjeroanele, am pus bara care se pune între amortizoane… La puntea spate… La un moment dat, se tot rupea puntea spate din derapaje, pe macadam, din izbituri de bolovani… Roata era prinsă pe un ax, cu tamburul respectiv, iar axul era băgat pretat. Ei, noi l-am sudat în capăt, iar la unele mașini am făcut și o altă geometrie la căderea roții, adică să fie puțin înclinată, ca atunci când faci derapaje, să nu se bage pe interior. Deci, modificări din astea ușoare, ce-aveai voie la grupa A.

Ei, la grupa C aveai voie să faci toate modificările, adică foarte multe. Eu am alergat la grupa C mai mult timp. În ultima perioadă am avut un motor de Renault 16 TX, cu două carburatoare dublu corp. Am modificat axa cu came… Erau bare de torsiune care se făceau mai groase, arcuri speciale, amortizoare speciale. Eu lucrând la prototipuri, la amortizoare, am tot reglat amortizoarele, am făcut multe chestii că, la un moment dat, spuneau băieții, alergătorii de la raliuri, că amortizoarele făcute de noi erau mai bune decât amortizoarele străine.

– Știm că aveți în palmares și titlul de campion național…

– Am avut foarte multe locuri pe podium, dar sunt vreo trei raliuri, ultimele raliuri la care am făcut câte-o boacănă și n-am ieșit campion. Adrenalina, mie-mi plăcea să fac spectacol… Pe Șanta, în coborâre, la un Raliul Dunării, am avut cel mai bun timp dintre toate mașinile, inclusiv Lada… Ăștia au zis că mi s-a greșit timpul. Nu e adevărat, și acum, în analele ACR-ului există… Dar, cum ziceau unii, când apărea Bucur, întâi apărea spatele și pe urmă apărea fața mașinii. Știind și proba, pentru că o alergasem de mai multe ori, am venit cât de repede am putut la vale. Nu era vorba de motor, mai mult de mână și de mașină, de cum stătea mașina.

Am ieșit campion și cu echipa, și la individual în '88, dar atunci nu mai alergam la I.P.A.S., alergam la I.A.T.S.A. Pitești. Am fost de trei ori vicecampion național, am ratat ultimele curse. Țin minte că, la Raliul Maramureșului, ultimul care era în acel an, trebuia numai să termin. Chiar dacă terminam pe 4-5, cu punctele pe care le aveam… Am luat un bolovan, am venit așa cum veneam eu de obicei, de-a latul… Cel care a trecut în fața mea cred că a ieșit în afară și a scos bolovanul în drum, eu nu îl aveam în dictare, am luat bolovanul și am abandonat.

La Pitești, am mers împreună cu Mihai Costineanu, pentru că nu ne mai înțelegeam cu cei de aici, de la Sibiu… Nu vreau să detaliez! Eu eram exclus de la… export, de la federație mii s-a transmis că nici măcar la Raliul ”Iarna Rusă” n-o să mă mai duc. Poate că și cei de aici, de la I.P.A.S., știind că nu mai sunt cu lotul național… În fine, au fost niște dispute…

Am participat și la raliuri internaționale, de două ori la ”Nisipurile de Aur”, la ”Iarna Rusă”, la Raliul Iugoslaviei, care s-a ținut la Sarajevo… În Polonia, în Cehoslovacia… În Cehoslovacia, în '82, la Raliul Tatra, la Poprad, am luat locul întâi la clasă.

În '83/'84, am fost campion balcanic, am luat locul întâi la clasă la Huniadi Rally și la ”Nisipurile de Aur”. M-am clasat destul de bine. Erau raliuri care erau și în Campionatul Mondial, dar erau și în Cupa Păcii și Prieteniei, la care alergau doar țările socialiste și ne băteam cu Lada, cu Warburg-uri, cu Trabantul. Bine, Lăzile erau de excepție. Nu erau Lăzi, era numai caroseria din tablă rusească, în rest totul era străin… Motorul, de la Fiat 131, cauciucuri Pirelli, carburatoare Dellorto patru dublu corp, deci așa erau echipate, ei gândeau foarte bine… Uite, mă, Lada ce bine arată.. Când colo, era toată furată, ca să zic așa, doar carcasa era…

Ei, la noi n-aveai voie să imporți nimic, trebuia să mergem pe materialele noastre că așa a vrut șeful ăl mare (n.a. președintele țării, Nicolae Ceaușescu).

– Cum vi se pare Raliul Sibiului în actuala configurație. Cunoașteți probele, cu siguranță…

– Raliul Sibiului pe macadam este un raliu care poate fi comparat cu Raliul Acropolis.