Construcția speranței | Cum a schimbat Fundația UCOS viețile a mii de copii sibieni

În întreaga Uniune Europeană, domeniul dizabilității și al incluziunii trece printr-o transformare profundă. Strategia Europeană pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități 2021–2030 pune accent pe acces egal la educație, servicii, mobilitate, tehnologie și participare socială, iar statele membre sunt chemate să construiască sisteme moderne, centrate pe copil și pe familie. În acest context, organizațiile neguvernamentale au devenit actori esențiali, completând sau chiar înlocuind acolo unde instituțiile publice nu reușesc să răspundă nevoilor reale.

România, aflată încă în proces de modernizare a serviciilor sociale, se sprijină tot mai mult pe astfel de inițiative, iar unele dintre ele au ajuns să fie recunoscute ca modele de bună practică la nivel european. În acest peisaj complex, în care legislația, politicile publice și realitatea din teren nu se întâlnesc întotdeauna, există locuri în care schimbarea se vede, se simte și se măsoară în pași mici, dar siguri. Un astfel de loc se află la Sibiu, acolo unde Fundația „Un Copil, O Speranță” a reușit, în aproape trei decenii, să construiască nu doar servicii, ci o cultură a respectului și a demnității pentru copiii cu dizabilități și familiile lor.

Un început modest, o misiune uriașă

Într-un oraș precum Sibiul, în care nevoile copiilor cu dizabilități depășesc de mult resursele publice, Fundația „Un Copil, O Speranță” a devenit, în aproape trei decenii, nu doar un reper local, ci un model regional și național de intervenție, solidaritate și profesionalism. De la primele săli improvizate dintr-o clădire modestă, până la rețeaua actuală de centre, module terapeutice și programe complexe, fundația a construit o infrastructură unică în România, capabilă să ofere sprijin specializat unui număr impresionant de copii și familii.

Totul a început în 1998, când Elena Miruna Tudorache, o tânără profesionistă din domeniul social, a decis că orașul are nevoie de un loc în care copiii cu dizabilități să fie văzuți, ascultați și sprijiniți. A pornit cu puțin: o clădire modestă, câteva săli improvizate și o echipă mică, dar dedicată. În 2002 a apărut Centrul CRESC, primul din Sibiu dedicat copiilor cu handicap psihoneuromotor, iar în 2006 Centrul CALEIDOSCOP, primul centru din județ pentru copiii cu afecțiuni din spectrul autist.

O curte mică, un univers mare

Într-o curte liniștită din Sibiu, ascunsă între blocuri și copaci bătrâni, se află un loc în care fiecare dimineață începe cu un zâmbet, o îmbrățișare sau un „hai că poți”. Aici își are sediul Fundația „Un Copil, O Speranță”, o instituție care a devenit, în timp, o lume întreagă construită în jurul copiilor care au nevoie de mai multă răbdare, mai multă înțelegere și, mai ales, mai multă iubire.

Clădirea inițială a fost adaptată treptat pentru nevoile copiilor, iar sălile de terapie au fost dotate cu materiale specializate pentru logopedie, terapie ocupațională, integrare senzorială și intervenție în autism. Astăzi, în clădirea principală și în modulele-container din curte funcționează aproape douăsprezece săli de terapie, fiecare transformată într-un mic univers în care un copil învață să comunice, să se miște, să se conecteze cu lumea.

Echipa care schimbă destine

Fundația este condusă de trei oameni care au pus suflet în fiecare colț al acestei povești. Elena Miruna Tudorache, fondatorul, rămâne motorul moral al organizației. Alături de ea, dr. Teodor Mihail Pădurean, director executiv, doctor în asistență socială, aduce permanent în prim-plan activitatea profesională din complexul de servicii, reprezintă instituția în relația cu părinții și autoritățile locale și centrale, identifică permanent resurse financiare și materiale și este, la nivel de echipă, un luptător pentru drepturile copiilor vulnerabili. Eugen Nicolae Boldea, membru al Consiliului Director, este fundraiserul instituției.

În sălile fundației, aproximativ 109 copii își petrec zilele învățând să vorbească, să se joace, să se miște, să se exprime. Unii au autism, alții sindrom Down, alții tulburări motorii sau boli rare. Doi dintre ei sunt refugiați din Ucraina, aduși aici de un război care le-a furat liniștea, dar nu și dreptul la copilărie.

Echipa fundației numără aproape treizeci de specialiști — psihologi clinicieni, terapeuți ABA, logopezi, terapeuți ocupaționali, specialiști în integrare senzorială, kinetoterapeuți și medici colaboratori. Sunt oameni care știu că progresul nu se măsoară în pași mari, ci în gesturi mici.

Spațiu de socializare și integrare

Fundația nu înseamnă doar terapie. Înseamnă și comunitate, un spațiu de socializare și integrare. În ultimii ani, opinia publică din Sibiu a aflat tot mai des despre activitățile fundației, printre care participarea la Maratonul Internațional Sibiu, un eveniment esențial pentru strângerea de fonduri destinate excursiilor terapeutice ale copiilor.

„Liniștea din curtea fundației este doar aparentă”, spune directorul executiv, dr. Teodor Mihail Pădurean. „În această instituție desfășurăm o activitate intensă, uneori nevăzută, dar cu ecou național și chiar european.” El amintește cu emoție participarea copiilor, în martie 2026, la atelierele dedicate Zilei Mondiale a Sindromului Down, organizate la Shopping City Sibiu — un eveniment care a avut un impact neașteptat de mare.

Proiecte care deschid drumuri

Maratonul Internațional Sibiu rămâne un proiect esențial pentru fundație, deoarece le oferă copiilor cu autism șansa de a descoperi frumusețile României. Pentru mulți dintre copiii fundației, a fost prima excursie adevărată din viața lor, după cum mărturisește dr. Pădurean.

Deschiderea internațională a fundației s-a consolidat prin proiectul Erasmus+ „Networks Make the Dream Work: The Podcast”, derulat alături de organizații din Belgia, Ungaria, Finlanda și Italia. Anul 2026 a adus noi inițiative: „Copiii cu autism – terapii într-un mediu ambiant adecvat”, prin care a fost achiziționat un sistem de climatizare special pentru spațiile de terapie, și proiectul „Prezentul – pentru viitor!”, dedicat digitalizării intervențiilor terapeutice.

Cei care au pășit pe puntea orizontului deschis

„Aici se leagă prietenii care nu se uită”, ne spune, pe parcursul vizitei, dr. Teodor Mihail Pădurean, dorind să ofere câteva exemple despre emoția acestor momente în care se revarsă asupra echipei mulțumiri pentru schimbările majore din evoluția celor care au trecut pragul instituției.

Unul dintre acești tineri este Nicoleta Todirișcă, fost beneficiar, devenită elev olimpic, apoi studentă la Facultatea de Psihologie, iar în prezent psihoterapeut într-un centru de servicii sociale pentru vârstnici. Anul trecut și-a lansat o nouă publicație chiar în sediul Fundației UCOS. Un alt tânăr apropiat este Gabriel Prodan, care a donat lucrările sale reunite în expoziția dedicată Sibiului, intitulată „Memoria vegetală”, inspirată din reflecțiile lui Umberto Eco. Lucrările sunt expuse la etajul I al complexului de servicii și pot fi vizionate de cei interesați de artă și de arta ca terapie.

Confesiunea managerului general

„În ultimii ani, creșterea cantitativă și calitativă a serviciilor furnizate de Fundația UCOS a fost un deziderat pe care încet-încet l-am atins, în ciuda dificultăților cu care ne-am confruntat”, afirmă directorul executiv, dr. Teodor Mihail Pădurean. La nivelul Consiliului Director, dorința este ca în viitor să nu mai existe liste de așteptare, ceea ce înseamnă creșterea capacității și oferirea unui acces cât mai rapid la serviciile terapeutice necesare copiilor.

În viziunea sa, viitorul este un drum pe care fundația va urca în sensul dezvoltării și creșterii serviciilor sociale pentru copil, familie și comunitate. O altă dorință este ca, în timp, UCOS să devină și un furnizor de specialiști și terapeuți atât de necesari în domeniul social.

Dr. Pădurean ține să mulțumească public echipei de terapeuți condusă de Simona Scheau, „un logoped cu experiență și dăruire, un coordonator aparte, care a reunit în jurul domniei sale o echipă responsabilă și dedicată, care monitorizează toate activitățile terapeutice, atât cele individuale, cât și cele de grup”.

Locul unde arborele vieții înmugurește speranța și încrederea

Părăsim instituția marcați de problemele copiilor, dar și încântați de tonusul și expertiza celor care lucrează sub cupola minunilor de la UCOS — un loc în care copiii învață să rostească primele cuvinte, să își dezvolte abilitățile și să își găsească drumul spre lume.

Rămânem cu sentimentul mândriei că în Sibiu funcționează o organizație de elită, care își asumă rolul de lider în domeniul incluziunii în România. Fundația a devenit un nod de legătură statornic într-o rețea în care înfloresc colaborări locale, naționale și internaționale, un spațiu în care ideile circulă, oamenii se întâlnesc, iar schimbarea prinde forma normalității.

Într-o lume în care multe instituții se luptă să supraviețuiască, UCOS reușește să crească, să inoveze și să inspire comunitatea. Îi îndemnăm pe sibieni să susțină eforturile acestui colectiv prin participarea la activitățile interne și externe ale fundației, prin vizitarea instituției — locul unde sufletele parcurg calea renașterii interioare — și, de ce nu, prin completarea cererii privind destinația sumei reprezentând până la 3% din impozitul datorat statului, conform Formularului 230, către Fundația UCOS.