Am început să vă propun lectura unor cărți privind teologia Ortodoxiei dedicată Maicii Domnului. În rândul cărților cu adevărat fundamentale în ce privește Viața și Imnologia dedicată Maicii Domnului sunt două lucrări fără de care astăzi, la nivelul cercetării teologice românești, nu am putea să spunem ori să scriem prea multe. Ambele volume sunt rezultatul muncii unuia dintre cei mai străluciți teologi ortodocși ai lumii moderne, Părintele Profesor Ioan. I. Ică jr. El ne-a oferit în urmă cu ceva ani volumul Epifanie Monahul, Simeon Metafrastul și Maxim Mărturisitorul, Nașterea, Viața și Adormirea Maicii Domnului. Trei vieți bizantine (Ed. Deisis, Sibiu, 2007, 290 pg.). Alături de lucrările celor trei autori consfințiți în titlu, lucrarea are în cuprinsul ei texte ale Sf. Ioan Teologul și Evanghelistul, Ipolit al Tebei și Sf. Ioan Damaschin precum și o frumoasă sinteză de gândire teologică asupra Vieții Maicii Domnului realizată de către traducătorul și alcătuitorul antologiei, Părintele Ică jr. semnând un studiu intitulat Viețile Maicii Domnului- sinteze narative ale tradițiilor mariologice ale Bisericii (pp. 267-  287). În literatura noastră teologică volumul acesta reprezintă fundamentul oricărei înțelegeri a Teologiei legate de cunoașterea și cultul Maicii Domnului.

Acestui volum se adaugă altul, realizat cum scriam tot de Părintele Ioan I. Ică. Jr, dedicat imnografiei mariologice. În anul trecut a fost publicat volumul Sfântul Nicodim Aghioritul,  Maica Domnului și Intrările ei în Templu în tâlcuiri mistagogice. Cuvinte și poeme (Ed. Deisis, Sibiu, 2022, 399 pg.). desigur că nu discutăm aici numai despre traducerea unor texte ale Sf. Nicodim ci, în bunul său obicei, Părintele ne pune la dispoziție propriile analize care să poată aduce mai aproape de noi înțelegerea imnologiei și gândirii teologice legate de Maica Domnului. Astfel volumul cuprinde studiul Un surprinzător diptic mariologic nicodimian- geneza, redescoperirea și semnificațiile unei suite de mistagogii (pp.7-50) care pornește exegeza sa de la constituirea corpusului nicodimian și se încheie cu o așezarea „Rugului Aprins” din România sovietizată ca expresie a mistagogiei mistagogiilor. Apoi ne este prezentată – ca primă parte a volumului- Mistagogia isihastă nicodimiană – în duhul Sfinților Grigorie Palama și Dionisie Areopagitul. Athos, 1794 (pp. 51- 194). Veți descoperi puse la dispoziție într-o traducerea luminată Sinaxarul pentru 21 Noiembrie– data prăznuirii liturgice a Intrării în Templu a Maicii Domnului, autor Sf. Nicodim Aghioritul), Cuvânt la Intrările Născătoarei de Dumnezeu și la viața egală cu îngerii pe care a dus-o ea în Sfintele Sfintelor transpus în limba simplă/populară de Nicodim monahul (autor al Cuvântului fiind Sf. Grigorie Palama, arhiepiscopul Tesalonicului), Cuvânt de laudă la intrările Doamnei noastre de Dumnezeu Născătoarea (autor Sf. Nicodim Aghioritul), Octoihul Intrării Fecioarei Maria în Templu. Canoane noi pe opt glasuri la Intrările Doamnei noastre de Dumnezeu Născătoarea (autor Sf. Nicodim Aghioritul) și Lauda Fecioarei Maria (autor Sf. Nicodim Aghioritul). Cea de-a II-a parte cuprinde alte texte importante ale liturgicului ortodox reunite sub titlul amplu Mistagogia doxologică medio-bizantină- nucleul eortologic canonic originar. Constantinopol cca 880. (pp. 195- 274). Sunt reunite sub acest titlul cel mai vechi tipic bizantin, imnografia din Mineiul pe luna noiembrie și câteva texte inedite din imnografia bizantină (condacul complet, alte canoane și stihiri). Pentru iubitorul de literatură comparată, de exemplu, excursul propus de reeditarea acestor texte este o veritabilă școală și o provocare pentru a înțelege că rămânerea la suprafața manifestărilor bisericești te lipsește de adâncul teologic al cunoașterii. Un alt capitol cu totul remarcabil este reunit în partea a III-a sub titlul larg Mistagogia neoisihastă a Maicii Domnului „Rugul Aprins”- floarea de foc a Ortodoxiei românești. Antim, 1948- Rarău, 1958- Aiud, 1962 (pp. 275-368). Sunt reunite aici o frumoasă și antifonică prezentare a „Rugului Aprins” realizată de Părintele Ică jr. împreună cu distinsul teolog, Părintele Elia Citterio: Căi spre „Rugul Aprins”- introducere îngemănată (pp. 275-308). Acesteia se adaugă reeditarea cu atenție a unor texte de sprijin în interpretarea Imnului Acatist al „Rugului Aprins” facerea- cu prețul vieții- a Ieroschimonahului Daniil Sandu Tudor, temeiuri exegetice atât de bine propuse încât pot fi oricând fundament unor cercetări teologice și mai aprofundate.

Ultima partea volumului- partea a IV-a- este pusă sub titlul „Scara” isihastă în versuri a monahului Teofan din „Filocalie” în trei variante, și secretele lor” (pp. 369- 394) de către Părintele Ică, acesta realizând și readucerea în lumină a unui text filocalic de mare importanță în studierea și, mai ales, trăirea isihastă ca parte a vieții în Hristos. Se încheie astfel unul dintre cele mai frumoase volume de teologie mistagogică dedicată Maicii Domnului și modului în care imnografia sa constituie, în veac, temei schimbării și argumentării sensului vieții în Hristos.