Ana Vecerdea Ardelean este dăscăliţa care timp de 40 de ani a luminat mintea generaţiilor de elevi pe care i-a îndrumat în clasele primare la prestigiosul Colegiu Naţional Pedagogic "Andrei Şaguna" din Sibiu. 
Având vocaţie profesională, simţul datoriei, un caracter integru, domnia sa s-a dăruit cu pasiune profesiei de dascăl. 
Generaţii de elevi o stimează pentru exigenţa faţă de sine şi faţă de ei, pentru durabilitatea cunoştinţelor transmise cu care au plecat în viaţă. Dragostea pentru profesia aleasă, pentru copii, pentru şcoală nu s-a diminuat nici după pensionarea dânsei. Acum, deseori, se retrage în satul natal Topârcea, în casa părintească, unde a început să scrie cărţi dedicate copiilor. Astfel au apărut volumele de poezii: "Întreabă-mă copile!", şi "Şcoala de după şcoală". Tot despre copii şi copilărie este romanul autobiografic intitulat: "Fântâna cu cumpănă". Autoarea descrie cele mai frumoase clipe ale copilăriei sale, petrecute alături de harnicii săi părinţi şi de cele două surori, care aveau mare dragoste de carte. Dar este vorba şi despre cum învăţau elevii ciclului primar din satul Topârcea în clase simultane. Tot din această carte aflăm ce sacrificii imense făceau părinţii şi elevii din Topârcea pentru a frecventa ciclul gimnazial şi liceal în localitatea Ocna Sibiului, aflată la 9 km de satul natal al scriitoarei.
Topârcea este un sat binecuvântat de Dumnezeu, din care s-au ridicat mai multe personalităţi ale ţării noastre. Printre ele şi distinsa doamnă Lucreţia Ciobanu care, prin vocea sa inconfundabilă, a dus frumuseţea cântecului popular românesc în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii. Tot aici, s-a născut un exemplu deosebit de credinţă şi dragoste pentru oameni, preotul-călugăr Teofil Părăian. Deşi nevăzător, a studiat teologia la Sibiu, închinându-şi întreaga sa viaţă slavei lui Dumnezeu prin neobosita slujire duhovnicească în frumoasa Mănăstire de la Sâmbăta de Sus de lângă Făgăraş. Aici, a reuşit să scrie mai multe cărţi care cuprind învăţături de un real folos oamenilor. Aceste personalităţi au fost cunoscute de scriitoarea Ana Vecerdea Ardelean încă din  copilărie şi sunt descrise cu mare sensibilitate în cărţile sale. 
Un aport aparte la educaţia religioasă a autoarei l-a avut şi desăvârşitul preot Miron Mihăilescu din Ocna Sibiului, un adevărat izvor de lumină al satului. Pe acest preot l-a cunoscut în vremea ciclului gimnazial, când elevii din Topârcea frecventau şcoala din Ocna Sibiului. Dumnezeu i-a dăruit doamnei Ana Vecerdea Ardelean harul scrisului pe care dânsa l-a înmulţit prin muncă asiduă, prin mare voinţă şi credinţă, prin multe sacrificii. Încă din copilărie, a cunoscut ce înseamnă să fii un adevărat creştin, fiind îndrumată de părinţii şi bunicii săi spre rugăciune în biserică. Bunicul din partea mamei a doamnei Ana Vecerdea Ardelean a fost cantor la biserica din Topârcea, dar a avut şi harul de a compune versuri pentru cei care plecau în veşnicie din acel sat. 
Cunoscând foarte bine viaţa fiecărui consătean, bunicul a scris aceste poezii într-un caiet, iar doamna Ardelean ni le prezintă în cartea domniei sale intitulată sugestiv: "Sunaţi, clopotelor, lin!", alături de alte amintiri duioase datate din vremea bunicilor săi din satul natal. În această carte sunt amintite şi nişte scrieri minunate ale iubitului preot Nicolae Ilea, care a slujit în satul Topârcea. Dorind să cunoască Locurile Sfinte, unde a trăit Patimile Mântuitorul nostru Isus Cristos, doamna Ardelean a fost în călătorie la Ierusalim de unde a primit inspiraţia de a scrie cărţile: "Spre Tine, Doamne, vin…" şi "Psaltirea Maicii Domnului". 
Toate cărţile scrise de scriitoarea Ana Vecerdea Ardelean izvorăsc din dragostea pentru părinţi, pentru strămoşii noştri, pentru toţi acei care au luptat şi s-au jertfit pentru independenţa ţării, pentru dreptate şi adevăr. 
Din prea plinul sufletului său curat, ne dăruieşte cărţi care ne îmbogăţesc cunoştinţele, care ne mângâie sufletul şi ne îndeamnă spre iubire, spre credinţă. Remarcabilele cărţi "La noi acasă…", "Tată şi fiu…", "Glasurile suferinţei", scrise cu multă dăruire de scriitoarea Ana Vecerdea Ardelean, au şi mare valoare literară. Scrisul domniei sale demonstrează că în anii de şcoală a studiat cu multă atenţie şi conştiinciozitate atât literatura naţională dar şi pe cea universală. 
Prin scrierile sale autoarea, de o modestie rar întâlnită astăzi, fiind conştientă de talentul pe care-l are, a considerat scrisul său nu doar ca pe o pasiune ci şi ca o datorie faţă de semenii din mijlocul cărora s-a format ca OM. 
Consider că în literatura contemporană cărţile scriitoarei Ana Vecerdea merită să fie cunoscute de cât mai mulţi cititori şi să ocupe un loc binemeritat în biblioteca fiecăruia dintre noi. 
Sibiu, 17 noiembrie 2022
Maria Felicia – Oprişor, profesoară