A fost odată ca niciodată
A fost copilăria mea.
Visez oare? Am trăit eu în ea?
Doar amintirile îmi spun că da.

Atât de mult timp a trecut?
De când am copilărit.
Alergând viaţa întreagă, 
M-am decis aşa deodată.

Amintirile nu-mi dau pace,
Vreau să le pun pe hârtie
Să scriu de copilărie.
Despre vremea aceea, parcă din vecie.

Despre anii aceia când mergeam,
La baie, la pescuit şi fotbal jucam.
Cu copii de pe stradă
Toată ziua ne-o pierdeam.

Pescuiam pe la Cărămizi
La Lichioasa, la Podul Coţofenii
Mergeam până la lac între coaste,
Dimineaţa în răcoarrea verii. 

Coboram la vale, spre Cahală
Nici nu mai băgam de seamă
Că se face seară!
Ne prindea noapte pe afară.

Aşa au trecut anii
Cu bucuriile de vară,
Aşteptam iarna să vină iară
Să ne dăm cu cotocii prin Cahală.

Cu sania pela cimitir,
Cu patinele pe vale,
Plecam îngheţaţi de frig 
Aşa am copilărit!

De căminul cultural ce să zic?
Era locul plin de viaţă
Erau anii tinereţii,
Viaţa pe atunci era viaţă!

Îndrăgeam cu toţi cultura,
Muzica, dansul, filmele şi jocul
Era cântarea României
Veneau artişti de prin tot locul.

Au fost timpuri în care oamenii,
Se mulţumeau cu puţin
Băteau din palme la spectacol,
Aveau mândria de român.

Acum nu mai e nimic,
Doar amintiri şi ruine
Ce frumos a fost odată!
Aici în sat la mine.

Au fost şi lucruri bune
Înainte de 89
Sportul, arta şi cultura
Era mândria noastră naţională.

Dar despre alte amintiri din Ocna
Într-o altă poezie.
Acum vreau să vă las cu amintirile voastre
Din copilărie.