Acum 20 de ani pe vremea asta era, paradoxal, tot iulie. Însă nivelul de trai era relativ ascendent şi începuseră să bubuie tot ascendent creditele şi ratele “doar cu buletinul”. Ca să arătăm atunci că nu mai e chiar aşa de inflaţie, s-a decis “denominalizarea” leului, iulie 2005 însemnând trecerea de “leul nou” – RON, cu pluralul “roni”, ca să se diferenţieze de leul vechi şi amărât, cu patru zerouri, numit ROL deşi nimeni nu spunea “roli” la plural. Prin asta nu eram mai bogaţi, dar suna mai bine “10 lei” decât “100.000 lei”. Tot în iulie 2005 au început inundaţiile, spre bucuria celor din presa centrală, care au pornit pe o isterie mult mai rea decât inundaţiile propriu-zise. Guvernul era “cu de toate”: PNL, PDL, PUR, UDMR başca independenta Monica Macovei la justiţie. La radio, bubuiau hiturile vremii: Puya (înainte de a fi epurat din caută că susţine familia hetero) cu “E-foame-dă-bani-bă-eţi” (valabilă şi acum), “Paraziţii” cu “Jos cenzura”, Ombladon cu “Egali din naştere”, Hi-Q cu “Gaşca mea”, Voltaj cu “Şi ce”, Pepe (îl mai ştiţi pe Pepe?) cu “Numai iubirea”, soundtrack al telenovelei proteviste cu acelaşi nume. Se mai adăugau nume noi care acum sunt vechi: “Activ”, “Impact”, “Andra”, Miki fostă “de la K-pital” sau “Simplu” unde activau cuminţi Smiley şi CRBL. A, moldovenii cântau muzică normală nu emo-depresivă şi intrau tare la noi cu “Eu beu” al lui Pavel Stratan, Zdob şi Zdub cu “DJ Vasile” şi “Planeta Moldova” cu genialul “Alimentara”.

Deci acum 20 de ani pe vremea asta…

…Strada Doamna Stanca nu avea chiar două benzi şi nici trotuar pavat cu “biscuiţi”. Era un drum de câmp care ducea la fostul poligon şi de acolo la şosea. În partea opusă, pe locul unde acum e o plantaţie de blocuri, era o plantaţie de căpiţe cu fân. Iar pe unde acum localnicii îşi plimbă câinii ca să fugă, sară ori doar să facă vezi să nu calci în el, lumea făcea plajă. Şi acum se poate, tehnic, să se facă plajă, dar e ca şi când ai face-o la intersecţia dintre Milea şi Dumbrăvii. Şi nici teroarea căpuşelor nu exista. Vremuri înapoiate, când te dădeai mare că ai XP pe calculator şi mobil cu capac…

Foto: Dumitru CHISELIŢĂ

Foto: Dumitru CHISELIŢĂ

…Clădirea anexă din spatele Facultăţii de Drept încă nu fusese demolată şi nimeni nu mai avea idee că acolo fusese popotă de ofiţeri austro-ungari, de la cazarma de vânători (sper că nu mă înşel). Care a fost logica demolării ei nici azi nu mi-e clar, aici neconstruindu-se nimic în loc. Probabil aveam la Sibiu prea multe “mess-hall” uri din vremea drăguţului de împărat…

Foto: Dumitru CHISELIŢĂ

…Podul Gării era încă la nivel de “şantier în lucru” şi se muncea cumva la picioarele lui. Probabil a fost podul din oraş cu istoria cea mai palpitantă (despre care am scris şi noi). Început glorios, demolat cu succes, o circotecă politico-financiar-administartivă, pupături urmate de suduieli, apoi lălăit româneşte până când, cu greu, a apărut în decor. Apropo, a fost recepţionat oficial până la urmă sau a rămas cum am stabilit?

Foto: Dumitru CHISELIŢĂ

…Săpăturile arheologice din Piaţa Huet continuau cu succes. Am mai scris asta şi data trecută, numai că atunci nu aveam şi pozele cu mormintele medievale. Şi da, ce e acolo jos este un sibian de atunci. Sau mai exact rămăşiţele sale pământeşti

Foto: Dumitru CHISELIŢĂ

… Încă mai exista moara de la Turnişor. Clădire veche, chiar istorică. Înlocuită de un ansamblu imobiliar devenit faimos prin trotuarul îngust obturat de balcoanele de la un parter. Nu ştiu când a fost pusă jos moara, cert e că în 2012 deja nu mai exista.

Tot pe atunci bariera “clasică”, în culori roşu-alb şi cu felinar, mai era funcţională şi oprea maşini. Era singura de acest fel care mai rămăsese în teren.

Foto: Dumitru CHISELIŢĂ

Foto: Dumitru CHISELIŢĂ

… Malul Cibinului nu avea pistă de biciclete iar mersul prin zonă pe partea cu spatele neuropsihiatriei era o aventură ce puţini şi-o permiteau. Chiar dacă peisajul (prins aici de pe podul CFR) era îmbietor pentru cineva din oraş sătul de blocuri şi şantiere, totuşi riscurile de a te lovi de o faună neaşteptată şi nedorită, nu exclusiv animală, erau de luat în seamă. Asta chiar dacă în stânga imaginii se poate vedea cineva făcând plajă

Foto: Dumitru CHISELIŢĂ

… Urmele trecerrii de “La Rampă” dintre străzile Lupeni şi Teclu încă se mai puteau vedea. Ca de exemplu postul de transformare şi magaziile. Dacă bine îmi amintesc, era şi un cîine de rasă incertă care te lătra pe acolo. Acum postul de transfornare nu mai există. Magaziile da, deşi modificate.

Foto: Dumitru CHISELIŢĂ

… Aleea asta plină cu verdeaţă era strada Munteniei. A fost transformată în pistă de biciclete. Una “verde”, care a eliminat toată vegetaţia. Pentru că “verde” nu e despre protejarea vegetaţiei. Numele străzii a rămas, Munteniei.

Foto: Dumitru CHISELIŢĂ

…Acoperiţurile caselor istorice din centru încă erau cele originale şi clasice, nepocite prin modernizări, iar “ochii Sibiului” erau cei originali care au făcut oraşul nostru celebru, nefiind chiorâţi de mansardările de la “industria ospitalităţii”. La fel, nici curţile nu erau parazitate de modernizări nu neapărat fericite. Dar asta era acum 20 de ani…

Foto: Dumitru CHISELIŢĂ