Foto: Răzvan NEGRU
Am impresia că unora chiar le place să fie, aşa, programaţi când să una şi când să alta. Să fie mai buni de Crăciun, să bea şampanii şi să urle numărători inverse de Anul Nou, să iubească de Valentine’s Day… A, da, Valentine’s, cum de era să uit… Ziua îndrăgostiţilor, copy-paste de la americani, la fel cum Halloween-ul este ziua speriaţilor tot copy-paste de la americani. Mă mir că nu am preluat şi Ziua Recunoştinţei, dar na, noi ca neam, nu prea le avem cu recunoştinţa, pentru că suntem un mândru popor aici de la începuturile Universului palpabil, plus că noi killerim miei şi porci, nu curcani. Că aşa se face.
Deci, pe 14 februarie este ziua dragostei. Atunci iubeşti. Nu ştiu începând cu ce oră, 00:00:00, sau ora la care ai tu setată deşteptarea la ceas ca să sune, dar e clar, în ziua aceea te pocneşte aşa, un aer de romantism, iubire, fineţe, delicateţe, mumumu-mumumu, vorba lui Dem. Rădulescu dintr-un film din anii ’70, te gândeşti doar la persoana iubită exceptând persoana ta, pe care o iubeşti parcă mai mult şi abia aştepţi să dai ochii ce Ea sau El.
În principiu, conform legii monotoniei, orice Valentine’s Day este celebrat la modul „tot de-un fel”. Se vede şi la oferta celor care comercializează recuzită specifică. Perniţe cu „I Love You”, ursuleţi sau ursuloi cu aceeaşi mutră care încearcă să fie drăgălaşi ca să nu fie comici, inimioare, în fine, tot ceea ce ajută, la un preţ nu prea piperat, să te scutească de a-ţi mai tortura creierul să găsească nişte fraze care să exprime iubirea adâncă faţă de perechea ta din acel moment.
Punctul culminant al sărbătorii va fi inevitabila „cină romantică în doi”. Deci nu cină romantică în cinci sau 18 şi atenţie, neapărat romantică. Nu una, de exemplu, clasică sau impresionistă. Ca să fii romantic nu trebuie să arăţi şi să te comporţi ca eroii din romanele lui Jane Austen, nu trebuie să ştii dansa menuet sau gigă, să oferi braţul, să îi dai mâna când coboară din rideshare ori mai rău, să o ajuţi să-şi dea paltonul jos. Ori la masă să îi reciţi poeme de Eminescu ori Omar Khayyam. Sau să-i cânţi serenade la mandolină. Romantismul e simplu: o masă undeva la un restaurant, o şampanie sua un spumant dacă nu îţi permiţi, ceva mâncare mai de fiţe decât shaorma cu de toate sau micii cu cartofi pai, nu multă că distruge silueta şi te face şi la portofel, ceva lumânări pe masă, o muzică mai în surdină nu cum pui tu manelele sau hiphopul în maşină, dacă se poate ceva instrumental, că nu îţi mai baţi capul să nu zică cineva ceva necorespunzător în piesă. Ştiu că este cândva un moment în care se dau cadouri reciproce, dar eu nepracticând asemenea ritualuri, am căutat să mă informez direct de la sursele ofertante. Deci poţi da/primi, de Ziua Îndrăgostiţilor: căni personalizate, beri personalizate (pe bune!), vin personalizat, breloc cu „melodia noastră”, rame foto, tablouri foto, perne, ciocolată personalizată, tricouri-pereche el/ea, accesorii de bucătărie (serios!), postere, felicitări, în fine bani să ai şi să-ţi cunoşti perechea ca să nu facă ochii ăia ciudaţi atunci când faci „tadam!” şi îi arăţi surpriza.
După aceea, inevitabil urmează, să-i zicem, punctul culminant al sărbătorii, eveniment nerecomandat persoanelor sub 18 ani, din respect pentru actori si public avem rugămintea de a va prezenta cu cel puţin 30 de minute înainte de începerea spectacolului.
După aia totul îşi revine la normal, că gata, nu mai e sărbătoare, ce a fost a fost, lasă că la anul ne îndrăgostim iar.
Veţi zice, bravo, bine le faci, ce ne trebuie Valentine’s când noi avem Dragobetele? Iar eu voi zice că e tot aia dar pe româneşte.
Nekta Ioana DEDU
Răzvan NEGRU
Ștefania VESA
Ștefania VESA
Vlad IGNAT
Cosmin PAL
Ștefania VESA
Ștefania VESA
Ștefania VESA
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Adrian POPESCU
O ideee de cadou de velentain daca inca nu s-a (re)descoperit sunt pijamalele-pereche el si ea, doar pentru cei care impart acelasi pat … In rest, lumanari parfumate, ca la restaurant iti ia pielea…