Cu cărţile pe faţă

* "Nu mai ştiu ochiul tău era/sau becul albastru de la măcelărie/tot ce-am uitat/mă aşteaptă în cer sau în iad/cum aşteaptă plăcerea între dinte şi carne/să spunem că acele fripturi/acele sosuri s-au alterat/să spunem că nicio vârstă/nu-l mai poate trişa pe Dumnezeu/şi mai departe cine-ţi întinde fardul pe faţă/cine se mai preface că vrea". În luna mai a.c. , prietenul şi colaboratorul nostru Andrei Ileni a împlinit 68 de ani. Aşteptăm un nou volum de versuri. * Mai nou, revistele de cultură şi literare au fost invadate de eseuri şi comentarii politice ale unor poeţi, prozatori, critici literari. Mă întreb (şi îi întreb) de ce nu se lansează şi fizic în politică, poate ar reuşi să crească media inteligenţei parlamentarilor noştri şi s-ar simţi o oarecare înviorare intelectuală? * Când am scris că mă enervează turiştii care invadează vara Sibiul, maculându-l, destui m-au înjurat pe motiv că nu doresc prosperitatea pe care aceştia o aduc oraşului. Ei, bine, municipalităţile din Barcelona şi Veneţia-două puncte de mare atracţie pentru gură-cască, cu 30, respectiv 34 de milioane de vizitatori pe an – caută soluţii pentru reducerea acestei afluenţe care împiedică funcţionarea normală a oraşelor respective. (Poate cineva să-mi spună câţi bani au intrat în bugetul Primăriei Sibiului de pe urma turiştilor şi la ce au fost folosiţi?) * Revista România literară publică răspunsurile unor scriitori la întrebarea: "Care vi se pare cel mai frumos loc în care aţi fost vreodată?". Poetul sibian loan Radu Văcărescu răspunde: "Voido-kilia'', ca să nu ştim noi despre ce-i vorba, dar ne explică: "Un golf în forma literei omega în sudul Peloponezului (…) înconjurat de catedralele munţilor, care nu-i lasă decât o infimă deschidere spre Marea Ionică (…) Plajă semisălbatică pustie, mărginită de smocuri de cimbru şi oleandri, apă albastră şi transparentă, departe de "facilităţile" turistice moderne (…) "Nu ne spune, dar precis a fost însoţit de o syrenă, topit de dragoste! * Cartea lui Klaus Iohannis "Pas cu pas" (cu care ne-a dus de nas), a ajuns pe un raft la subsolul librăriei "C.Noica". Nu va mai trece mult şi-o vom găsi între volumele cu preţ redus. (N-am întrebat dacă nu cumva a fost primit autorul în Uniunea Scriitorilor din România) * Eu îi înţeleg pe cei care mint într-o situaţie fără altă ieşire, siliţi de împrejurări (elev fiind, mai băgăm şi eu câte o minciunică acasă ori la şcoală), dar nu-i înţeleg pe politicienii noştri, în frunte cu Iohannis, de ce ne mint de bună voie şi nesiliţi de nimeni, ba cu Bîstroe (nici acum nu se ştie ce-i acolo), ba cu Spaţiul Schengen, ba cu pensiile speciale, ba cu salariile bugetarilor, ba cu ieftinirea laptelui şi a produselor lactate (astăzi am luat unt Covalact, cu 14,50 lei, cel mai ieftin, dar era şi cu 21!), ba cu creşterea economică şi scăderea inflaţiei, când orb să fii să vezi că nu-i aşa. Iar, pe de altă parte, scoatem din uz şi le "conservăm'’avioane care tot stau degeaba, ca să le înlocuim cu altele, cumpărate cu milioane de dolari şi submarine care să circule pe Dâmboviţa sau în piscina Palatului Cotroceni. Cum să nu-ţi aminteşti de Eminescu: "Panglicari în ale ţării, care joacă ca pe funii/Măşti cu toate de renume din comedia minciunii? (…) Toţi pe buze-având virtute, iar în ei monedă calpă/Chintesenţă de mizerii de la creştet până-n talpă (…)" Au trecut aproape două secole de-atunci şi parcă nu s-a schimbat nimic. Ba da: curvele.