S-a stins din viață criticul și istoricul literar Mircea Braga

Unul dintre cei mai apreciați oameni de cultură ai Sibiului, scriitorul, profesorul, criticul și istoricul literar Mircea Braga, s-a stins din viață vineri, 19 mai, la Sibiu.

Mircea Braga a publicat, de-a lungul carierei sale, 29 de volume de istorie și teorie literară și peste 1500 de studii și articole de specialitate.
Membru al Uniunii Scriitorilor din România, din 1977, și membru în Asociaţia de Literatură Generală şi Comparată din România, a fost director al Centrului de Cercetare a Imaginarului „Speculum” din Alba Iulia.
Mircea Braga s-a născut la Sibiu în familia mecanicului auto Gheorghe Braga și al soției sale, Maria (n. Schneider). A urmat studii elementare la Sibiu (1945-1952), la Liceul „Gheorghe Lazăr” din Sibiu (1952-1955) și Facultatea de Filologie a Universității din Cluj (1955-1960). A obținut în 1984 titlul de doctor în filologie al Universității din Cluj cu teza „V. Voiculescu. Studiu critic”, potrivit Wikipedia.

După absolvirea facultății a lucrat ca profesor (1960-1962), redactor la ziarul Pentru socialism (1962-1966), instructor cultural (1966-1968) și director al Teatrului Dramatic din Baia Mare (1968-1970). Se transferă în orașul său natal, Sibiu, unde îndeplinește mai multe funcții pe plan cultural: director al Teatrului de Stat din Sibiu (1970-1974), președinte al Comitetului pentru Cultură al jud. Sibiu (1974-1979), redactor la revista Transilvania (1979-1990), director al Casei de Presă și Editură „Transpres” (1990-1995) și director al Editurii Imago din Sibiu (din 1991). În anul 1995 este numit, prin concurs, profesor la Universitatea 1 Decembrie 1918 din Alba Iulia. Profesor emerit din anul 2008.

A debutat în 1966 în paginile revistei Steaua și a colaborat la revistele Tribuna, Familia, România literară, Vatra, Limbă și literatură, Revista de istorie și teorie literară, Teatru, Manuscriptum, Revue Roumaine, Convorbiri literare, Cahiers roumains d’études littéraires, Ramuri, Continent, Jurnalul literar, Curentul (München), Discobolul, Arhipelag și Acolada.

A fost apreciat pentru activitatea sa și distins cu numeroase premii: Premiul de critică și istorie literară al Asociației Scriitorilor din Sibiu (1982), Diploma Uniunii Scriitorilor din România (1984), Premiul „Opera omnia” al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Sibiu (2006), ,Premiul de critică și istorie literară al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Sibiu (2010), Premiul pentru critică al Atelierului Național de Poezie "Serile la Brădiceni" (2013). Premiul de teorie și critică literară al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Sibiu (2013). Premiul ”Cartea Anului” al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Sibiu (2016)

A fost căsătorit cu scriitoarea Rodica Braga, care s-a stins în vara anului trecut, și are doi copii: Corin Braga și Marian Braga.

Slujba de înmormântare va avea loc luni 22 mai 2023 ora 11 la capela Bisericii „Înălțarea Domnului” de pe Bvd. Mihai Viteazu. Familia îndoliată.

Mircea BRAGA

27 august 1938, Sibiu – 19 mai 2023, Sibiu

Cărți publicate

1. Spectacolul de teatru și colaboratorii lui (în colaborare), Baia Mare, Ed. Casa Județeană a Creației Populare Maramureș, 1970;
2. Sincronism și tradiție, Cluj, Ed. Dacia, 1972;
3. Conjuncturi și permanențe, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1976;
4. Destinul unor structuri literare, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1979;
5. Istoria literară ca pretext, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1982;
6. V. Voiculescu în orizontul tradiționalismului, București, Ed. Minerva, 1984;
7. Când sensul acoperă semnul, București, Ed. Eminescu, 1985;
8. Recursul la tradiție. O propunere hermeneutică, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1987;
9. Pe pragul criticii, Sibiu, Ed. Transpres, 1992;
10. Decupaj în sens: propuneri de istorie literară, Sibiu, Ed. Imago, 1997;
11. Cultura – o utopie asumată?, Sibiu, Ed. Imago, 2000;
12. Epoca marilor clasici, Alba Iulia, Ed. Univ. „1 Decembrie 1918”, ed. I, 2001; ed. a II-a, 2001; ed. a III-a, 2002;
13. Teorie și metodă, Sibiu, Ed.Imago, 2002;
14. Vasile Voiculescu, Alba Iulia, Ed. Univ. „1 Decembrie 1918”, 2002;
15. Critică literară, Alba Iulia, Ed. Univ. „1 Decembrie 1918”, ed. I, 2003; ed. a II-a, 2004;
16. Replieri interpretative, Sibiu, Ed. Imago, 2003;
17. Dincolo de binele și răul culturii (Fr. Nietzsche), vol. I, Sibiu, Ed. Imago, 2006;
18. Constantin Noica și Sibiul, Sibiu, Ed. Imago, 2007;
19. V. Voiculescu – Măștile căutării de sine (O hermeneutică a orizonturilor creației), București, Ed. Academiei Române, 2008;
20. Geografii instabile, Sibiu, Ed. Imago, 2010;
21. Despre ordinul suveran al receptării, Sibiu, Ed. Imago, 2013;
22. La izvoarele aventurii metodologice moderne, Iași, Ed. Tipo Moldova, 2013;
23. Rătăcind prin canon, Iași, Ed. Tipo Moldova, 2013;
24. Dincolo de binele și răul culturii (Fr. Nietzsche), vol. 2, Sibiu, Ed. Imago, 2014;
25. Ecce Nietzsche, București, Ed. Academiei Române, 2015;
26. Ultima frontieră. Elemente de teorie culturii, București, Ed. Ideea Europeană, 2018;
27. Biblioteca și irealul din real (Cronotopologie literară), București, Ed. Academiei Române, 2020;
28. În căutarea sensului, București, Ed. Ideea Europeană, 2021;
29. Absolutul. De la destrămare la reconstrucție, Cluj-Napoca, Editura Limes, 2023.

„În esență, lectura este o întâmplare, nu o alegere: opțiunea este premersă de evaluare, iar aceasta nu poate avea loc fără a cunoaște obiectul. Existența unei prevalorizări ține de funcţia educaţiei, a şcolii şi de prezența unui magister ludi, deci a mişcării unui mecanism extrem de complex, care de fiecare dată deleagă responsabilitatea actului unui cititor diferit, niciodată absolut identic cu cel vizat”. Lectura între alegere (motivată, conştientă) şi întâmplare, iată o problematică unde se adună rolul revistelor literare, al criticii de întâmpinare, care poate furniza sugestii pentru alegere şi căi de a depăși hazardul întâmplării şi, poate, menirea pierdută a criticii de direcție; în urma diminuării (ori chiar a dispariţiei) rosturilor acestor „instanțe” ce pot oferi o ierarhie de valori, apare, aproape firesc, cititorul captiv al spaţiului virtual, pagina „writer-ului” care suportă mult mai multe decît hârtia Galaxiei Gutenberg, dând, iată, senzaţia unică a „navigării”, a libertăţii zborului oriunde şi, în fapt, niciunde: „Libertatea «absolută» oferită de spaţiul virtual, cu precădere de aliniamentele aşa-numitelor reţele de socializare (ca să dăm un singur exemplu), e permisibilă la extrem: «moftul» lui Caragiale însoţeşte gramatica şi punctuaţia, iar dicţionarul poate fi răstălmăcit. Captiv spatiului virtual, cititorul (care aproape întotdeauna e şi «cel ce scrie») se află în faţa unui text multiplu agresiv, care constrânge şi se autoataşează lecturii”. În asemenea pagini, Mircea Braga iese din schema studiilor sale pentru a intra într-o abordare (aproape) publicistică a unei teme şi a unor întrebări foarte actuale, încă neîncheiate şi care, probabil, nu se vor încheia prea curând: pentru că nici Galaxia Gutenberg nu pare dispusă să se predea.

Mircea Braga e un eseist cu o cultură solidă şi judecată echilibrată.”

Ioan Holban