Vorbe între "patrioţii" prezindenţiabili

Motivaţia unei prestaţii naţionale sub egida candidaturii – deocamdată sub formă de intenţie – e fals ideologizată. S-ar putea să ne obişnuim, până anul viitor, cu logica partinică a electoratului multigen: unii aşteaptă ceea ce s-ar putea întâmpla, chiar dacă e greu de imaginat în viitorul nesincronizat cu trecutul neinspirat al prezentului.
Nicolae Ciucă şi Marcel Ciolacu sunt prezidenţiabilii care îşi închipuie că vor trăi un moment magic. Unul abordează (la comandă) o mimică evident cazonă şi inspectează (travestit în civil) "ţinută" electoratului care ar trebui să-i fie ordonanţă în tranşeele patriei. Cel de-al doilea e neinspirat, prin voce-trup-şi-suflet, încercând să concerteze tehnica recuperării electoratului de la pupitrul unei coaliţii afone, ca să nu-i spun mute, în culise, şi împiedicate prin autosuficienţă scenică, adică oarbă în faţa unei săli goale.
Niciunul nu va câştiga, pentru că nu ştiu să concureze. Şi nici următorii, deocamdată figuri de plastilină pe tabla rotativă a jocului fără argumentele logice ale câştigului, nu sunt altfel decât ceea ce nu pot să fie, şi acum, şi altădată. Sunt grăbiţi spre o ţintă morgană, în avanpremieră dar, mai ales, la matinalul din noaptea alegerilor. Încearcă să-şi configureze referinţele politice prin propriile crize ideologice şi va continua această rocadă instituţionalizată tot printr-o "criză" patriotică, instaurată democratic prin votul fără acoperire al electoratului nesincer sau, poate, doar neinspirat.
 
***
Ocazional, dar neapărat cu finalitatea minus-infinitului repetat, viitorul se compromite prin vocaţia alegerilor trecute şi sinceritatea (vocaţională) a celor următoare, spuse şi înregistrate: Ciolacu, despre Ciucă: "E un patriot, un om de onoare (sic!), avem multe principii comune. Prioritară pentru noi acum e România". Penibil, dar, inconştient ştie ce spune, din moment ce altădată ţara nu a fost o prioritate. Apoi, Ciucă despre Ciolacu: "Vedem pe urmă dacă putem continua împreună". Iarăşi Ciolacu: "Din luna mai, Ciucă nu va face parte din guvern, însă va prelua conducerea Senatului". Revenind, Ciucă "s-a abţinut" printr-o declaraţie stupidă: "Nu am discutat acest subiect". Ca o virtuală declaraţie comună cei doi "patrioţi" sunt la unison, indiferent a cui a fost ideea: "Dacă mergem separat, e greu să mai creionezi o coaliţie". Profund şi fără convingere. Adică, pasiunea ne dezbină dar ne convinge să existăm.
Sinceritatea duşmăniei, sub formă de rocadă guvernamentală şi candidatură, sub formă de scenarită prezidenţiabilă-ar inspira încă un an de teribilisme patriotice. Atâta vreme cât şi "teribilismul" electoratului e patriotic (prin convingere), totul se întâmplă pe rotativa hazardului "chibzuit" în doi. Al treilea şi celălalt, următorul celui care a pierdut cursa, altul şi, poate acelaşi, următorii vreo unsprezece, dacă nu vor fi uitate contestaţiile, orice indiscret în viaţă şi născut de-a valma, dar pe teritoriul său, toţi-şi încă unul, pe care doar îl bănuiesc-vor avea şansa să-şi înnoade şireturile şi să pedaleze, cu lanţul rupt pe tandemul cu o singură şa…