Luni, la sfârşit de februarie şi la ziua cea din întâi a Săptămânii primei din Postul mare, mă gândeam să postesc mai ales de vorbe şi de gânduri. Am reuşit întru-câtva, iar ca şi mâncare m-am ospătat dintr-o salată, tocmită de soţia mea. Nu sunt prieten cu salatele ei, prefer un cartof copt, chiar de dimineaţă. Dar de foame şi pentru a-mi stăpâni pofta de a bea o cafea îmbunătăţită cu coniac de Jidvei, am mâncat salată -salată verde din Oltenia, ridichi, porumb fiert din conserve, fasole boabe şi puţin ulei de măsline, din Muntele Athos. Iată cum v-am făcut să vă descreţiţi frunţile. Dar ce să faci că luna Martie este la noi, la români vremea mărţişoarelor, a cadourilor, măcar în bucheţele de flori şi până la 8 Martie mulţi ne-am dori un carnaval ca la Veneţia şi la Rio de Janeiro. Punctez că acest cuvânt Carnaval vine din limba latină – Carnevale, adică fără carne. În Biserica Romano-Catolică lăsatul secului se face cu carnavaluri. Şi luteranii care au venit în Transilvania făceau lăsatul secului cu un Richtag, adică un chef cu băutură şi mâncare de dulce, cu vestita fanfară a saşilor, unde erau invitaţi şi români. Aşa era în Albeşti unde am copilărit cu unguri şi saşi învăţându-le limba şi obiceiurile. Ce vremuri, O tempora, O mores! Dar să revenim şi să spunem că domnul Biden, Preşedintele SUA, fiind în Polonia catolică le-a părut multora lovit la frunte ori murdar. Nu ştiau săracii de ei că era uns cu Semnul Crucii făcut cu cenuşă, el fiind un catolic fidel şi atunci era miercurea cenuşii, adică prima săptămână din post la catolici.

Dar să revenim la noi, ortodocşii. A fost Duminica izgonirii lui Adam din Rai, ultima Duminică dinaintea postului. Părintele Patriarh Daniel în cuvântul rostit Duminică afirma: "Postul este ofrandă a iubirii omului faţă de Dumnezeu… este jertfă, jertfa pe care nu a făcut-o Adam când a fost izgonit din Rai. Adam a fost scos din Rai pentru trei greşeli: prima – nu a ascultat pe Dumnezeu; a doua – nu a postit şi a treia greşeală -a fost că nu s-a pocăit!".

Frumoasă teologie şi profundă ne aduce Canonul mare compus de sfântul Andrei Cretanul, episcop în Insula Creta. Acest Canon de pocăinţă care se citeşte şi se cântă în prima săptămână din post are 250 de strofe, este un fel de poem filmic în care autorul ne prezintă istoria omenirii de la Adam la Hristos. Este o slujbă tare emoţionantă care uneori te face să verşi lacrimi, cât ai fi de tare cu firea. Dacă te gândeşti la pocăinţă, la moarte şi la judecata cea dreaptă a lui Dumnezeu nu poţi să nu plângi. Postul este deci împreunat cu aceste slujbe, din care mai ales acele strofe ce se cântă sunt minunate. Cântarea se face schimbând mereu linia melodică sau glasul, dintre cele 8 glasuri care au fost structurate înainte de Andrei Cretanul de către Sfântul Ioan Damaschinul, care era sirian.

Iată un mic poem, o strofă din Canonul cel Mare: "Postind fraţilor şi surorilor trupeşte să postim şi duhovniceşte. Să dezlegăm toată legătura nedreptăţii. Să rupem zapisul (înscrisul) tocmelilor zilnice; tot înscrisul nedreptăţii să îl desfacem şi să îl ardem să dăm flămânzilor pâine şi pe săracii cei fără de case să îi aducem în casele noastre. Ca aşa să luăm de la Hristos Dumnezeu mare milă" (Triodul).

Sigur că nu putem să tăcem
despre războiul de la graniţele României în care mor fraţii nevinovaţi mulţi, mulţi sunt răniţi grav şi mai mulţi îşi pierd casele şi toată agoniseala. La fel şi în ţara noastră sunt mulţi români sub apele care au inundat datorită ploilor şi topirii zăpezilor. Ne rugăm pentru ei, căci mult poate face rugăciunea noastră spre îmblânzirea Stăpânului Dumnezeu.

Luna Martie, mărţişorul începe pe întâi calendarul cu Sfânta Evdochia devenită la poporul român Baba Dochia. În unele părţi este o babă rea, în altele este o babă bună cu dinţii de lână şi care suflă căldură să se topească zăpezile. Dar Sfânta Evdochia a fost o martiră creştină din vremea împăratului Traian, despre care ştim că a cucerit Dacia. Iar fiica lui Drosida a murit şi ea de sabie pentru că era creştină fără ştirea tatălui ei. Viaţa Sfintei Muceniţe Evdochia este plină de înţelesuri spirituale şi de fapte de tot felul printre care şi minuni. Pe scurt: era sama­rineancă, din nordul Africii, Fenicia, azi Liban. A fost de o frumuseţe rară şi prin viaţa de magdalenă, păcătuind mult a adunat o avere mare. Prin voia lui Dum­nezeu a venit un călugăr din pustie şi a găzduit chiar lângă casa ei. Peste noapte se ruga părintelui Gherman şi cânta psalmi. Evdochia a auzit şi a făcut toată noaptea trează. Se temea de moarte şi de judecată. A doua zi l-a chemat pe părintele să îi spună despre Hristos. Aşa şi-a schimbat viaţa şi a eliberat robii, a împărţit averea, a construit o mănăstire unde a petrecut 56 de ani, a murit de sabie în persecuţia contra creştinilor. Iată cine este patroana Babei Dochia.

Să ne bucurăm de mărţişoare şi de ghiocei, de pacea pe care o avem în ţara noastră. Să ne despă­timim cu postul trupesc, că face bine corpului nostru, dar şi cu postul de la faptele rele şi mai ales de gândurile care ne bântuie.
Nu le putem face fără harul Domnului Hristos. Dar sperăm, căci speranţa alături de credinţă
şi iubire ne va face mai buni.

Preot Streza Nicolae