SĂPTĂMÂNA BRÂNZEI ŞI AFLAREA CAPULUI SFÂNTULUI IOAN BOTEZĂTORUL

Părintele Arsenie apela de multe ori în predicile sale la Evanghelia Înfricoşătoarei Judecăţi, citită Duminica trecută (Matei 25,31-46), nu ca să îi înfricoşeze pe creştini ci ca să atragă atenţia asupra faptului că Bunul Dumnezeu este nu doar bun şi iubitor de oameni ci este şi drept. Merită să ne reamintim câteva cuvinte din Evanghelia după Matei: "Când va veni Fiul Omului întru Slava Sa şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul Slavei Sale. şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile.". Aici Matei nu foloseşte cuvântul judecată. Dar Sfântul Evanghelist Ioan ne spune: "Tatăl nu judecă pe nimeni ci toată judecata a dat-o Fiului…"Cel ce ascultă cuvântul meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată, nu va veni ci s-a mutat din moarte la viaţă."(Capitolul 5,22-24). S-ar părea că avem o contradicţie aici. O dată ne spune că vor fi judecaţi toţi oamenii, la Matei, iar aici la Ioan spune că cel ce crede în Iisus nu va veni la judecată ci s-a mutat din moarte la viaţă, dar mai jos Ioan redă cuvintele Domnului: "Precum aud judec,dar judecata Mea este dreaptă pentru că nu caut voia Mea ci voia Tatălui care M-a trimis".(5,30).
Nu este contradicţie ci este doar o deosebire de exprimare. Matei redă afirmaţia Lui Iisus că cel credincios va trece mai uşor la viaţa veşnică. Ioan care era teolog de mare clasă deşi era cel mai tânăr exprimă corectitudinea cuvintelor lui Iisus. Dreptul judecător judecă, dar în acelaşi timp trimite la viaţa veşnică. Deci viaţa veşnică coexistă cu judecata dreaptă.
Nu mai continuăm această analiză care necesită puţină răbdare şi multă îngăduire. Trecem direct la motivul indicat de Domnul Hristos din Evanghelia de la Matei, în ce ne priveşte, că trebuia să fi fost milostivi şi buni cu semenii noştri. Să facem bine şi atunci vom fi de-a dreapta lui Iisus.
Sigur că săptămâna lăsatului secului de carne, când avem voie să mâncăm lapte, brânză, ouă şi peşte este cu un sens medical binecuvântat. Nu trecem de la carne direct la post ci avem o pregătire, am putea spune lactovegetariană. şi carnea şi grăsimile au rostul lor medical. Aşa că cei care se declară vegetarieni, greşesc. Ar trebui să citească literatura de specialitate, respectiv neurologie, să vadă că lucrarea creierului nostru este hrănită. Dacă nu mâncăm carne şi grăsimi creierul se îmbolnăveşte. Să căutăm cărţile domnilor doctori Dulcan şi Ciurea şi să le citim.
Dacă, Domnul Hristos ca Dumnezeu adevărat voia să interzică mâncarea cărnurilor şi băutul vinului ne dădea poruncă. Nu ne-a dat acestă poruncă. Iar la nunta de la Cana Galileii a mâncat şi a băut. Mai mult, a făcut prima minune prefăcând apa în vin. Este drept că evreii nu mâncau şi nu mănâncă nici azi carne de porc, dar această restricţie nu se referă şi la noi creştinii.
Boala Alzheimer este o boală care face ravagii chiar şi printre cei mai tineri. Nu intru în amănunte pentru că nu sunt medic, dar am citit suficient din cărţile scrise de medici. Una dintre cauze este lipsa hranei cu carne şi grăsimi. Cum spuneam creierul are nevoie de alimentaţie animală. Şi pot aduce şi un exemplu, un prieten francez mi-a spus la prima întâlnire că este vegetarian. Atunci urca în copaci pentru a tăia şi fasona cu fierăstrăul mecanic Still, mergea cu bicicleta, etc. Ne contraziceam privind felurile de mâncare. Eu mâncam tot ce îmi găteam – eram în Belgia. Interesant era că nu-l atrăgea nici măcar mirosul din farfuria mea.
Îmi pare tare rău că acest creştin, care m-a găzduit şi mi-a dat loc de muncă atunci, astăzi are Parkinson şi Alzeihmer. Deci este o probă că ce spun medicii despre hrănirea vegetariană duce la aceste boli.
Să folosim saptămâna brânzei ca trecerea spre post să fie binecuvântată. În 24 februarie este aflarea Capului Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul. Cinstitul lui cap l-a luat Irodiata din platoul pe care l-a adus fiica ei, Salomeea. Plină de ură i-a înţepat limba cu acul ca nu cumva Ioan să învieze când capul lui se va lipi de trup. Îi era frică şi se ştia vinovată, a poruncit să fie îngropat capul lui Ioan într-o groapă adâncă. Ioana, femeia lui Huza, ministrul de Finanţe, a mers pe furiş şi a scos capul prorocului. L-a pus într-un vas de lut şi l-a îngropat în satul lui Irod de lângă muntele Eleon. A trecut timpul, au murit toţi care cunoşteau întâmplările cu Ioan şi Iisus. Un creştin s-a călugărit şi a cumpărat pământul Eleonului. A săpat pentru fundaţia unei mici biserici. A descoperit vasul cel de lut şi a cunoscut prin minune că în vas este capul lui Ioan Botezătorul. Cât a stat în biserică, sfântul cap făcuse multe minuni, simţind moartea aproape monahul acela a săpat şi a ascuns capul Botezătorului. A venit la Ierusalim împărăteasa Elena, mama lui Constantin cel Mare. Într-o zi un călugăr a avut o vedenie în care sfântul Ioan îi spunea să scoată la iveală capul, împreună cu prietenul lui au săpat şi au scos capul şi nu l-au dus spre închinare Bisericii din Ierusalim. Încă nu ştiau ce să facă. L-au pus într-un sac din păr de cămilă. Mergând pe drum, cei doi călugări au fost ajunşi de un om sărac din cetatea Emesa, călugării i-au dat să ducă sacul. Sfântul Ioan i s-a arătat omului ce purta sacul şi i-a zis: "Lasă-i pe călugări, fugi de dânşii cu acest sac". Omul aşa a făcut. L-a ţinut în casa lui, multe faceri de bine s-au săvârşit în casa lui. Înainte de moarte, acesta
i-a dat surorii sale capul, aceasta l-a pus într-un sicriu,  fiind aşezat într-un vas cu apă după cum poruncise Sfântul Ioan. Înainte de moartea ei a dat capul unui monah din cetatea Emesa. Dar monahul a căzut în erezia preo­tului Arie. Creştinii care nu erau eretici, l-au fugărit pe acest monah. Capul sfântului Ioan
a rămas acolo în chilie.  Trecând mulţi ani, Marcel care era un călugăr îmbunătăţit, a avut o vedenie în ziua de 18 Februarie, în săptămâna de la mijlocul Postului Paştilor. Mulţi îngeri organizaţi în multe cete, fiecare ceată vorbind în altă limbă, strigau: "Iată se arată Sfântul Ioan Botezătorul Lui Hristos". Călugării din mănăstire s-au închinat cinstitului cap şi îi cântau acatiste. Se făceau multe minuni, dar nu s-au dus să spună episcopului Emesei. Atunci Marcel s-a îmbolnăvit rău şi a trimis călugări să ducă Sfântul cap la episcop. Acolo un preot cu numele Malh nu a crezut că este capul lui Ioan Botezătorul, dar în momentul când întindea mâna spre sicriul în care era capul, mâna i s-a uscat. Episcopul Emesei şi creştinii au zidit o nouă biserică şi acolo au aşezat cinstitul cap. S-a arătat Ioan Botezătorul şi l-a vindecat pe preotul Malh. Multe faceri de minuni se făceau, uneori curgea şi mir. După un timp, capul Sfântului Ioan a fost adus la Constantinopol. În vremea ereziei iconoclaste, a călcătorilor sfintelor icoane, nişte creştini care nu căzuseră în erezie au luat capul Botezătorului şi au fugit departe, la Comani în nordul Mării Negre. Aici murise Sfântul Ioan Gură de Aur. Capul a fost ascuns iar în vas de argint. După ce ortodoxia cinstitoare de icoane i-a biruit pe eretici la anul 843, s-a aflat din nou capul Botezătorului şi a fost adus în Constantinopol. De aici a fost dus înainte de anul 1453, când capitala a fost cucerită de Imperiul Otoman, la muntele Atos.
Capul nu mai este întreg. Se află răspândit la Mănăstirile Atonite. În Marea Lavră este o părticică. Pe teritoriul ei călugării români au ridicat Schitul Prodromul-Înainte Mergătorul. La Mănăstirea Vatopedu, cea mai bogată, se găseşte degetul mare de la mâna dreaptă a Sfântului Ioan Botezătorul. Pe teritoriul ei se află Chilia românească Sfântul Ipatie, unde a stat în 1939 Părintele Arsenie. Astăzi sunt aici peste 20 de călugări români sub ascultarea Avei Efrem, care a vizitat România de multe ori, unul este părintele Daniel, fiul lui Octavian Cotescu şi al Valeriei Seciu. În Mănăstirea Dionisiu se află mâna dreaptă a Sfântului Ioan Botezătorul, îmbrăcată în aur.
Restul capului Sfântului Ioan Botezătorului nu se ştie unde se află. Doi creştini români, Ilie Burlă din Basarabia, venit la Făgăraş, şi părintele Pantelimon, erau convinşi că pe pământul României se află capul. Au mers la Părintele Arsenie şi i-au spus vedenia lor. I-au cerut să le deseneze o raclă, pentru momentul când vor găsi capul. Părintele le-a proiectat racla. Era în anii 1966, racla a fost lucrată din lemn. Se găseşte astăzi în  biserica din satul Hurezi de lângă Făgăraş. Creştinii noştri români aşteaptă să fie găsit capul Sfântului Ioan Botezătorul. Suntem ocrotiţi,e sigur, de Sfântul Ioan Botezătorul, căruia ne rugăm să ne ajute!