Care-i noima? Numai atât se poate? (supliment de închipuire)

Dacă le luăm pe rând şi acceptăm principiul omisiunii prin repetabilitate, rotaţiile guvernamentale pot fi încă o variantă a politicii abstracte. Se întâmplă să ne consumăm, repetitiv, sub protecţia politică şi onoarea politicianistă ale ipostazelor în care ne închipuim versiuni şi ne lăsăm "consumaţi", şi ne place să fim prostiţi, ceea ce este încă o variantă a bărbăţiei din alcovul Coaliţiei guvernamentale. Sacrificiul renunţării prin rocadă nu este în numele onoarei şi nu se recuperează. Eventual, îşi schimbă abordarea şi genul, sub forma protecţionismului prin uitare asumată, până se revine la obiceiurile suplimentate din închipuirea unor cutume răzbunătoare.
Cei care îşi suplimentează incoerenţa prin "acceptarea" unei rocade într-un singur sens şi disimulate prin derapaje de memorie politică, nu sunt pregătiţi să ofere startul încă unei Coaliţii. Închipuitele zodii ale onoarei se interpretează între tensiunile şi falsele atacuri alegorice din vagabondajul politic spre adevărul postum. Câteodată, iese de-o cacealma, cu al treilea cooptat sub cenzura "inexistentă" a naţionalismului răzbunător. 
Într-o Coaliţie nu te poţi ascunde. Dacă am fi în stare, alte stări ne-ar bântui memoria. Dar nu avem, nici stare, nici memorie. Trecutul redistribuit prin rocada prezentului e soluţia finală a viitorului convertit la politica marsupiului strategic: cine te plimbă şi te susţine nu e necesar să fie acelaşi animal…
                                                           ***
Rocada premierilor, iniţial anunţată ca un Oscar pentru interpretare în rol secundar, se va petrece în sensul invers al concepţiei democrat-partinice. E doar încă un sens giratoriu într-un guvern compromis static, prin repetiţie la pachet:
-PSD doreşte să păstreze două ministere, betonate, în temeiul portofoliului de coabitare, ar trebui să fie "transferate" PNL. S-a găsit şi o "rotaţie" a protocolului, în sensul că doar alternenţa de premier poate fi negociată. Ceilalţi, ministeriabili sau "eficienţii" partidului, să nu fie clintiţi. 
-PNL atacă stupid, prin Rareş Bogdan: "în cazul în care colegii de guvernare (sic, s.n.) doresc ca altcineva să rămână la Transporturi, altcineva să vină la Finanţe, atunci noi considerăm că nu se va face rotativa şi domnul Ciucă va rămâne premier". Clar şi cu tendinţă convenabilă, dar desfiinţată, onorabil, de purtătorul de cuvânt (şi al cuvintelor nespuse până acum) al liberalilor: "…respectarea protocolului se face ca un întreg, nu doar pe zonele unde ne convine". Acum e clar şi, precis până la rocadă, vom afla că "premierii" şi-au schimbat partidele şi angajamentele, prin "rocadă la masa verde".
Rotativa nu este o protecţie împotriva repetabilităţii. Rocada este o revenire la anxietatea onoarei fără ideal-dar expresivă, ca o tragi-comedie în care sufleurul este distribuit în rolul vagabondului dintre bornele unui contract naţional. Se învârte masa de joc în jurul pretenţiilor şi se cenzurează "câştigul" prin dobânda celor înlocuiţi "dobândiţi" şi acceptaţi sub formă de strategie guvernamentală. Care-i noima? Numai atât se poate?