Trecând prin timp cu Eminescu

Noi cei vârstnici "care din mila sfântului

Umbră mai facem pământului"

Am simţit că Eminescu ne-a fost leagăn

Ce ne-a purtat pe valurile vieţii

Cu ale lui vise, doruri şi creaţii

            În scrisul lui am găsit frumuseţea copilăriei

            Petrecută noaptea la izvor, printre codrii verzi şi lacul cu flori

            Ne-a plimbat prin lumea stelelor şi a luceferilor

            Să ştim şi noi, ce a fost odată…

Cu ale sale scrisori şi poeme

Ne-a întărit cugetul cu bucurii crescânde

"Căci vremea trece, vremea vine"

Unde fiecare se descoperă pe sine

            Şi prin a sa profundă "Rugăciune"

            Ne visam în armonie

            Cu  Sfânta Fecioară Maria

Scrisul lui Eminescu vine

Ca un glas din strămoşi,

Care ne cheamă să cugetăm şi să iubim

Tot ce este frumos şi bun

În limba noastră românească

Asemenea unei comori

Unde lumina şi cântul

Şi-au luat din plin avântul

            Prin timpul de ieri şi de azi

            Călătorind pe calea vremii

            Întâlnim scrisul lui Eminescu

            La copii, tineri şi bătrâni

Care-l caută printre "plopii fără soţ"

Sau la "teiul cel sfânt"

Pentru a găsi dragostea de neam şi ţară

Care înalţă fiinţa noastră românească

            Omule trecător – opreşte-te o clipă

            La scrisul lui Eminescu şi

            Vei vedea cum el, de acolo de Sus

            Ne veghează ca o veşnică minune

            Să nu moară iubirea noastră,

            A generaţiilor prezente şi trecute

             Şi, mai ales, a celor viitoare,

            Pentru care iubirea şi creaţia

            Să devină idei cu sensuri ziditoare.

Prof. Ana VULCAN CHIRCA  – Piteşti