2023-Anul A.C. Popovici (I): Pace ţie? – Fericiţi sunt făcătorii de pace …! – un oraş contra-curent, Timişoara? – contra-cultură! – oraş Altfel … adică deschis, curajos şi divers?

Cotidianul „Tribuna” a dedicat anul 2022 sărbătoririi a 140 de ani de la naşterea marelui scriitor şi tribunist Ion AGÂRBICEANU (1882, Cenade-1963, la Cluj). În contextul actual, reproducem una dintre scrierile preotului greco-catolic despre pace: «Pacea este unul din cele mai mari bunuri de pe pământ. Cea dintâi solie pe care o aduc îngerii lui Dumnezeu în noaptea Naşterii lui Hristos, este „pacea şi bunăvoirea”. Ne spune Evanghelia că îngerii cântau în noaptea mântuirii noastre: „Mărire între cele de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace şi între oamenii bunăvoire”. Mântuitorul venia în lume cu această mare solie a păcii. De nenumărate ori El a spus „Pace vouă”; „Pacea mea o las vouă”. Chiar cuvântul de salutare, de bineţe a Domnului, a Apostolilor şi a celor dintâi creştini, nu era „Bună ziua” sau „Noroc”, ci „Pace ţie” sau „Pace vouă”.

De unde se vede mai bine ce preţ mare a pus Hristos, şi spune întreaga învăţătură creştină pe cuvântul „pace”.

Şi, cu multă dreptate, şi cu mult temeiu! Omul care n’are pace cu sine sau cu alţii, în inima sa şi în legăturile pe care le are cu deaproapele, nu poate fi nici odată fericit, chiar dacă toate bunătăţile lumii i-ar sta la picioare.

Pacea e o datorie de căpetenie a creştinului să o urmărească, să o câştige şi pentru sine şi pentru alţii, şi din altă pricină.

Ştim că toţi oamenii împreună formăm o mare familie, că toţi suntem fraţi şi toţi avem de părinte pe Dumnezeu.

Aşa ne-a învăţat adevărul cel vecinic, care nu poate minţi, Isus Hristos. Suntem fraţi prin zidirea noastră a tuturor de către Dumnezeu, şi suntem a doua oară fraţi prin mântuirea tuturor, prin Isus Hristos, care a pătimit pentru toţi oamenii.

Dar dacă formăm cu toţii o familie şi avem acelaşi Părinte ceresc, cum ar putea trăi o familie în care nu este „pace şi bunăvoinţă”? Să privim la o familie de oameni în care nu este pace! În care mânia, duşmănia, nemulţumirea, cearta şi bătaia, îşi dau drumul în fiecare ceas! Ce este o astfel de familie? Un mijloc de tortură şi de nefericire, iadul pe pământ. Cum vor trăi cei ce formează o astfel de familie? În chinuri şi în munci şi în nenorocire. Nu este un rău mai mare pe pământ decât o familie lipsită de pace, în care membrii ei se duşmănesc, se mint, se ceartă, se bat, îşi doresc unul altuia răul, şi când pot, îl şi fac.

Tot aşa este şi cu familia cea mare a lui Dumnezeu pe pământ, cu omenirea întreagă. Cea mai mare nenorocire a ei este lipsa de pace şi de bunăvoire. Câtă vreme un om e pentru alt om lup şi nu frate; câtă vreme cei săraci urăsc pe cei bogaţi, şi cei bogaţi asupresc pe cei săraci; câtă vreme ţările şi popoarele se ceartă, lăcomesc unul la averea altuia, iscă şi poartă războaie sângeroase, se ucid şi se asupresc, – cu un cuvânt, câtă vreme nu va fi pace şi bunăvoire în familia cea mare a lui Dumnezeu, în omenire, – oamenii vor fi mereu nenorociţi. Ura, duşmănia, pisma, lăcomia, nedreptatea, vor muşca mereu din sufletul omului, aducându-le pe cap cele mai mari nenorociri chiar în lumea aceasta: ucideri, războaie, moarte şi suferinţe cumplite. Numai când prin pace şi bunăvoire omul va ajunge pentru vecinul său frate şi nu lup, va veni bucuria vieţii».

Anul 2023, ar putea fi dedicat comemorării Sfântului Andrei Şaguna (1808-1873), la 150 de ani de la trecerea la cele veșnice a marelui mitropolit. Pentru tinerii – care nu cunosc istoria românilor din Transilvania -, reproducem o scurtă prezentare a celui care a fost întâistătătorul bisericii române şi care a dorit să-şi doarmă somnul de veci în cimitirul din Răşinari (revista Transilvania, nr. 114, 2008, articol „Andrei Şaguna şi ctitorirea Asociaţiunii ASTRA” – autor Dumitru Acu):

«Numele mitropolitului Andrei Şaguna are o rezonanţă deosebită în istoria românilor, el a fost un adevărat apostol al vieţii spirituale, culturale şi sociale a poporului român. Timp de un sfert de secol (1848-1873) el a fost capul limpede şi ordonat care a dirijat pe românii ardeleni, şi nu numai, pe drumul luminării, prosperităţii şi încrederii în energiile proprii. La trecerea la cele veşnice, iunie 1873, episcopul evanghelic luteran de la Sibiu, George Daniel Teutsch (1817-1893) afirma într-o revistă de limbă germană din Sibiu: „Aproape o generaţie întreagă Şaguna a fost conducătorul intelectual – singurul recunoscut al poporului său şi, în această calitate, a putut să obţină astfel de rezultate cum rar se întâmplă vreunui muritor a se învrednici de ele … .Prietenii şi duşmanii marelui bărbat, a cărui statură înaltă, impunătoare, cu privirea ageră şi cu barba ondulată nu vor uita curând cei ce au văzut-o, vor fi toţi de aceeaşi părere, că numele lui Şaguna înseamnă o nouă epocă în viaţa poporului român şi a Bisericii Ortodoxe”. Ca român, fiu al Moscopolei, strălucitor centru românesc cu grai aromânesc din sudul Dunării, născut acum 200 de ani la Mişcolţ (20 decembrie 1808), în Ungaria, cu studii de filosofie şi drept la Pesta şi studii teologice la Seminarul Teologic din Vârşeţ, în Serbia, Andrei Şaguna a fost ales de Dumnezeu să rămână în istoria românilor ca un mare cărturar, ca un deosebit conducător şi luptător pentru drepturile românilor, om al bisericii, distins diplomat şi bun patriot».

La fiecare început de an, dorim tuturor cititorilor „La mulţi ani”. Multă sănătate îi urăm și celui mai longeviv director al culturii sibiene, istoricului dr. Vasile Crişan (n. 7 ian. 1945), cel care a coordonat multe programe şi proiecte specifice instituţiei în 2007, în calitate de director al Direcţiei Judeţene de Cultură Sibiu. Opera sa – „Enciclopedie Tribuna” – reprezintă, pentru toţi sibienii, o lucrare de referință despre personalităţile românilor, din ultimii 140 de ani. Acum, se cuvine a aminti că începând din 1 ianuarie 2023, Croaţia a adoptat moneda euro (al 20-lea stat membru al acestei zone), aderând şi la zona Schengen, fiind al 27-lea stat membru al zonei de liberă circulaţie. Două ţinte, pe care România își dorește să le atingă încă din 2007, anul integrării României în U.E., dar şi anul când Sibiul și Luxemburgul au fost desemnate capitale culturale europene!

Anul 2023 – este anul oraşelor Timişoara (România), Veszprém (Ungaria) şi Eleusina (Grecia), Uniunea Europeană având trei „Capitale ale Culturii”. Pentru a recunoaşte efortul sibian (din 2007), prezentăm lansarea „opening.timisoara2023.eu” (selecție): «Când vine vorba despre Timişoara, lumea cade de acord că este un oraş Altfel. Altfel adică deschis, curajos şi divers. Un oraş care nu s-a sfiit să fie contra-curent, devenind, în momentele de graţie, curent în sine. Un oraş care nu s-a ruşinat de contra-cultură, ba chiar a înţeles că multiculturalitatea nu este un termen care se aplică doar la etnii şi confesiuni. Când Timişoara a devenit confortabilă, mulţumită de sine şi conformistă în discurs, a stagnat. Odată cu titlu, dar şi cu Deschiderea, vrem ca Timişoara să-şi sărbătorească şi regăsească acest spirit. De fapt, să demonstrăm că şi l-a regăsit în ultimii ani. Că are curaj şi deschidere, că este, aşa cum a fost şi acum mai bine 100 de ani, o gazdă bună pentru experiment şi colaborare, fie că vorbim despre arte, tehnologie, arhitectură, educaţie sau, în general, cultură».

În urmă cu 15 ani, viziunea sibiană era „Normal. Sibiu. Tânăr din 1191”. După un deceniu şi jumătate, este cazul să ne întrebăm dacă Sibiul a rămas „Normal”, sau a devenit un oraş „Altfel”? În continuarea firească a seriei de articole despre descoperirea publiciştilor „tribunişti” – în lupta dusă pentru închegarea mişcării naţionale și susținerea activității cotidianului „Tribuna” -, anul 2023 este dedicat publicistului tribunist Aurel Constantin Popovici (n. 4/16 oct. 1863, în Lugoj – m. la 10 febr. 1917, în Geneva). Cine mai cunoaște astăzi personalitatea şi teoriile celui care a fost unul din precursorii fondării Uniunii Europene, elaborând conceptul și doctrina„Statelor Unite ale Austriei Mari”?

(va urma)