Scribul de marţi: Un an fără supliment (decalajul imposibil)

De ce ar fi normal să se întâmple, dacă nu este neapărat necesar? De ce s-ar petrece ceea ce nu trebuie să fie o demonstraţie? Existenţială sau "colindată", este vorba începutului, ca un supliment pe cadranul fusului orar de unde începe numărătoarea inversată şi se sfârşeşte, nicidecum în sensul logicii:

1. Totul ce se întâmplă în jurul nostru, ne face să fim priviţi ca nişte poznaşi care se ameţesc în ceaţa cu dioptrii prea groase pentru încă o încercare de a privi peste umărul din suplimentul altora. Nu ne explicăm trădările-precum siamezii care şi-au împărţit miresele gemene, în aceeaşi noapte-dar avem  intenţii critice de moralitate comunitară.

2. Parafrazând o stare de spirit din Jurnalul lui Lev Tolstoi, la noi somnul şi veghea aproape că se confundă acum. Probabil că acelaşi lucru se va petrece şi anul acesta, nu prea diferit de ceea ce ni se întâmplă în ultima vreme. În ultima clipă, nici nu am ştiut să clipim peste albeaţa altora.

3. Este dizgraţios să supravieţuieşti după opt ani de negocieri pentru "suplimentarea" spaţiului liber de grăniţuire sau cenzură politizată. E mai simplu: până şi interesul propriu a fost împroprietărit în interesul naţional-conglomerat al suplimentului de conjunctură europeană.

4. Nu am aflat că existăm, nici după ce am "ocupat" locul altora, inepţi moral-politic pe o hartă unde democraţia se îneacă la gura Dunării. Ceea ce se desfăşoară, cu meticuloziate de vals interpretat mecanic, este "suplimentul" neconsumat al trecutului.

5. Fiind exilat, Voltaire a construit un castel al cărui salon se afla pe teritoriul Franţei, iar dormitorul pe o fâşie a Elveţiei. Seiful din bibiliotecă era în spatele grădinii, adică înafara spaţiului din ceea ce numim Schengen…

6. Ceea ce alţii încearcă (se poate citi: aliaţii nu pot!) e doar o demonstraţie în folosul celor care pot să uite, fără un supliment al istoriei.

7. Ceea ce nu ne amintim e doar arhivă incendiată, şi păstrată într-o urnă de voturi, sub formă de fluturi schilozi prin/pe aerul tot mai rarefiat al încă unui an.

8. Motivul poate fi eşecul începutului. Sau ipocrizia celui care abia s-a sfârşit, ceea ce nu cred că se va întâmpla, dovedind că am rămas ipocriţi într-un viitor de neconceput.

9. S-ar cuveni să ne cunoaştem motivaţia eşecului.

10. Anul acesta se cuvine să fie mai cuviincios decât precedentul, chiar şi numai dacă lăsăm impresia că ne străduim să nu fim indecenţii dintr-un timp suplimentar…

                                                                   ***

Anul acesta va fi mai ciudat decât cel trecut, în sensul nerespectării ritualului memoriei, în pragul începutului, blocat, între fusurile de unde nici logica nu mai e de la stânga, tot spre stânga, dar cu istorie giratorie…