MIHAI AXENTE – UN COMISAR DE POLIŢIE, SCRIITOR

Un deschizător de drum în literatura medieşeană, ca şi poetul George Popa, a fost  scriitorul Mihai Axente  care, deşi a văzut lumina zilei pe plaiurile moldave, prin complexul împrejurărilor, s-a stabilit în oraşul de pe malul Târnavei Mari.

Născut în comuna Iveşti din fostul judeţ Tecuci, la 2 de­cembrie 1896 scriitorul Mihai Axente îşi va derula  întreaga activitate scriitoricească,  pe tot parcursul existenţei sale,  în oraşul care l-a adoptat. Deşi îndatoririle de serviciu, pe care le-a îndeplinit n-aveau nici în clin, nici în mânecă cu  preocu­pările literare, Axente a desfă­şurat o activitate frenetică pe tărâmul creaţiei, cochetând atât cu poezia, cât şi cu proza, dar fiind, în acelaşi timp şi un bun conducător de revistă şi editor. Astfel stând lucrurile, Axente şi-a câştigat un bine­meritat loc în istoria culturii acestei zone. A încetat din viaţă în anul 1967. Scriitorul a îmbrăţişat  profesii ca: impiegat la Oficiul PTT, apoi  agent în Brigada de Poliţie şi  Siguranţă, ambele din Mediaş. Aceste date sunt extrase din ,,Statul de serviciu "( cartea de muncă n. m.). Tot  în acest act se precizează  că Axente, după absolvirea a opt clase de liceu, a fost student la Şcoala de Documentare şi Ştiinţe Adminis­trative din Bucureşti, în urma căreia a obţinut postul de subcomisar.

Debutul literar al lui Mihai Axente prezintă similitudini cu ale prietenului său de-o viaţă, mai titratul George Popa. Ambii debutează în acelaşi timp, în anul 1929 şi aproximativ în aceeaşi arie geografică: Mihai Axente în ziarul ,,Drum Nou"  din Bocşa al lui Mihail Gaşpar şi George Popa în ,,Gazeta Hune­doarei" condusă de profesorii săi George Ghinea şi Ion Mihu. În publicaţia amintită, Axente a  tipărit  mai multe versuri şi  20  nuvele între care amintim: ,,Alt om", ,,Întoarcere", ,, Omul cu picior de lemn", ,, Scrisoare de la Maia", ,,Năluca" etc., dar şi un interesant şi atractiv jurnal de călătorie cu titlul ,, De la Dunăre la Sena". El a mai publicat în ,,Universul literar", ,, Eu şi Europa" şi în  ziarele medieşene ,, Ecoul Târnavelor" şi ,, Zori Noi". Una din nuvelele sale, ,,Drum la oraş" a văzut lumina tiparului în  almanahul ziarului ,,Curierul" din  Sibiu în anul 1947. Mihai Axente este  autorul  mai multor reportaje, dar şi a  două volume, unul de versuri ,,Pământ Stră­bun" şi romanul ,,Raluca". Pla­cheta de versuri este una cu rezonanţe sufleteşti adânci în care se întâlnesc printre armonii şi unele secvenţe dure, neci­zelate. Ciclul ,,Umbre-n noapte" conţine admirabile pasteluri în care se resimte şi suflul cald al versurilor populare. Referindu-se la romanul ,, Raluca", criticul George Călinescu în a sa ,,Istorie a  literaturii de la ori­gini…", apărută în 1941, afirmă că Mihai Axente ,,este un autor modest cu influenţe naturaliste". Cel care i-a pătruns în profun­zime tainele scrierilor  lui Axente a fost prietenul său, George Popa. Deşi erau un tandem în toate preocupările lor, Popa, foarte realist şi obiectiv, n-a iertat,  nici scăderile, nici stilul uneori  vetust al prietenului său.  Acesta afirmă că versurile sunt o con­tinuare a versului semănătorist nu numai în  formă, dar şi în fond. ,,Poezia este închinată satului şi naturii cu un accent perimat în care punea sin­ce­ritate uneori servită de frumoase imagini" notează Popa. În privinţa prozei, acelaşi Popa scrie: ,,Se vede în ele o adâncă pătrundere în sufletul omenesc, frământările eroilor sunt natu­rale şi tulburătoare, iar stilul chiar  dacă uneori e agrest are  oaze luminoase". De precizat că edi­torii revistei ,, Lanuri" (1933-1939) au purtat o bogată corespondenţă cu diverşi autori în legătură cu apariţia  şi distribuţia acesteia.

Bunăoară, din Cluj,  savantul şi scriitorul Victor Papilian (care a activat şi în Sibiu câţiva ani  ca medic, dar şi ca animator tea­tral), îl anunţă pe Axente printr-o scrisoare  din 9 noiembrie 1936,  că cei doi  vajnici condeieri  me­dieşeni  au fost  aleşi de comi­tetul ASRA ( Asociaţia Scriitorilor Români din Ardeal). ,,În acest scop – spune Papilian – am propune şi o şezătoare literară la Mediaş pentru sâmbătă 29  noiembrie sau duminică 30 noiembrie a societăţii noastre cu gruparea dvs. Vă rog răspun­deţi-mi dacă aceste zile ar fi nimerite. Cu salutări colegiale, Papilian". În altă epistolă acelaşi scriitor clujean, afectat de o recenzie la o carte de a sa scrie: ,,… mă consider dezlegat  pe viitor de angajamentul luat de a colabora la această revistă. Bunînţeles această  hotărîre a mea nu vatămă cu nimic cola­borarea de la ASRA". Tot din oraşul de pe Dealul Feleacului, poetul I.Ch. Severeanu, într-o scrisoare datată 28 martie 1938, afirmă: ,, Sper că nu aveţi nimic împotriva faptului ca volu­mul meu să apară în editura voastră".

Mai amintim, între colabo­ratori  pe poetul Ion Moldoveanu, autor al volumului de versuri ,,Zbor peste ape" şi pe poetul Ion Th. Ilea redactor la revista ,,Societatea de mâine" din Cluj.  Ambii se adresează directorului, scriitorul Mihai Axente  cu rugă­mintea să le expedieze numere din publicaţia  din Mediaş, asi­gurându-l totodată de un nepre­cupeţit ajutor material prin obţi­nerea de mai multe abona­mente. Ecou avea revista şi în oraşul de pe malul Cibinului. Ast­fel, un sibian pe nume Nicolae Jianu îi scrie lui Axente asigurându-l de un ajutor pecu­niar în vederea scoaterii revistei. Acesta menţionează: ,,  Dragă Axente, Frumoasa intenţe ce am avut, ba simţind-o chiar de o datorie a sprijini cu maximum revista noastră, (permiteţi-mi să zic ,,noastră"), cu  ajutor bănesc, colaborare şi propagandă pentru desfacerea ei şi în oraşul nostru,  n-am putut pune-o în aplicare. Motivul cred că-l ştii: Am fost tot timpul deţinut fiind în Garda de Fier. Acum , de curând liberându-mă, m-am hotârât să iau contact cu tine prin prezenta. Imediat ce voi primi banii îţi voi trimite, iar după Paşti  voi colabora, dacă mă primiţi, regulat.  Cu drag, Nic. Iancu. "De remarcat  că scriitorul a mai publicat materiale de  istorie, redacţionale  ş.a.           

Deşi sosit din ţinuturi moldo­veneşti, Mihai Axente s-a preo­cupat la modul cel mai serios de trecutul oraşului în care s-a  stabilizat căutând tot  felul de documente în scopul scrierii unei lucrări monografice care, din păcate, a rămas în manus­cris. Lucrarea poartă  titlul ,,Me­diaş – studiu monografic", iar în deschiderea lui scriitorul no­tează următorul înscris emoţio­nant: ,, În dragostea de Mediaş, care m-a primit ospita­lier între zidurile lui am ridicat o parte a vălului ce-l acoperea pentru a-l arăta urmaşilor, aşa cum a fost, şi bun şi rău  şi pe care  urmaşii îl vor sfârşi mai de­parte, închin această lucrare".

Acum, la împlinirea a 55 de ani de la moartea sa, noi ,medi­eşenii ne facem  o onorabilă şi sin­ceră  datorie în a-i aduce  comisarului de poliţie-scriitor, prinosul  nostru de recunoştinţă, pentru frumoa­sele preocupări în aria literaturii.                                  

Gh. Buşoiu