Câinii plimbați prin pădure pot fi în pericol. Ce facem dacă înghit o ciupercă otrăvitoare

Mulți proprietari de animale de companie preferă să își plimbe câinii în locuri liniștite, departe de traficul urban. Sibiul e ofertant în astfel de spații, existând păduri unde locuitorii își pot plimba prietenii patrupezi. Chiar dacă pare un loc sigur, pădurea poate ascunde pericole. Unele dintre acestea sunt ciupercile otrăvitoare. Mulți consideră că un câine face diferența între ciupercile otrăvitoare și cele comestibile ori că toxicitatea primelor îl respinge. În realitate, e vorba doar despre un mit, căci nu toți câinii rămân pasivi atunci când trec pe lângă astfel de pericole.  

În funcție de toxicitatea lor, ciupercile otrăvitoare din pădure pot pune în pericol viața animalelor de companie, dacă acestea apucă să le ingereze. Câinele poate fi salvat, dar intervenția trebuie să se facă rapid.

Ce facem dacă un câine înghite o ciupercă otrăvitoare

Unii proprietari de animale se încred prea mult în sintagma „stomac de câine” și consideră că substanțele toxice nu vor afecta sănătatea patrupedului. Ce putem face în care cazul în care câinele înghite o ciupercă otrăvitoare? Cel mai indicat ar fi să mergem cu el de urgență la medicul veterinar. 

Medicul veterinar Liviu Tioc explică de ce pot fi atrași câinii de aceste ciuperci și care sunt măsurile care trebuie luate imediat după ingerare: „Fiind canide, se trag din strămoși sălbatici, au tendința să consume inclusiv cadavre, sunt necrofagi. În cazul ciupercilor (otrăvitoare sau nu), dacă au un miros putrid, câinele le poate consuma din pură plăcere sau din curiozitate; să ținem cont, așadar, de faptul că ciupercile conțin două enzime, putrescina și cadaverina, care duc la descompunere. Indiferent de ciuperca ingerată, este important să se deplaseze spre cel mai apropiat cabinet sau clinică veterinară, în momentul zero să i se administreze animalului un vomitiv, ca să reușească să elimine cât mai mult din toxină. Dacă este o ciupercă mai toxică, ea provoacă insuficiență hepatică, insuficiență renală, la fel ca la om. Sunt mai multe tipuri de toxine care dau mai multe simptomatologii. De îndată ce este un caz de intoxicație masivă, pentru un cățel mic, a fost  de ajuns o ciupercă mică să dea o cantitate mare de toxină raportată la kilogram. Una e când mănâncă un câine de 5-10 kilograme, alta e când mănâncă un om de 70 de kilograme. Sunt protocoalele de intoxicație, dar de îndată ce ajung să apară simptomele, riscul e ca toxina să fie deja absorbită și degeaba se induce voma. Există doar fluidoterapia care ajută la diluarea toxinelor și medicație care să ajute la eliminarea lor. Metabolizarea toxinei nu poate fi oprită în acest caz. În rest, tratamente antidot pentru intoxicația cu ciuperci nu sunt. Doar la amanita (ciuperca roșie cu puncte albe), acolo se dă atropină”, susține veterinarul.

Raluca Szakács

Valentin Anca

Jurnalism, anul III