O carte de toată lauda a editat Wall Street Journal (cum încearcă să facă ziarul Adevărul la noi), intitulată "Stoic de zi. 366 de citate despre înţelepciu­ne, perseverenţă şi arta de a trăi" de Ryan Holiday şi Stephen HanseIman. Marc Aureliu zicea că "arta ta este să fii bun", la care comentatorii completează: "Stoicii credeau mai presus de toate că sarcina noastră pe acest pământ este să fim buni. Este o datorie funda­mentală şi, totuşi, inventăm tot felul de scuze ca să o evităm."Mulţi dintre noi nici nu caută scuze când fac porcării. * După dezastrul din războiul mondial, Germania n-a mai cheltuit aproape nimic în domeniul militar, bazându-se pe "umbrela" americană. Acum, trebuie să se ali­nieze celorlalţi şi să bage 2 la sută din PIB pentru armată. Sper să salut din cimitir Wehrmacht-ul când va trece pe Calea Dumbrăvii cântând "Geh weiter". * Am pomenit faptul că revista Rapsodia şi cenaclul ei aniversează nişte ani de activitate culturală conti­nuă. Un critic literar anonim (fireşte, aceştia fiind cei mai obiectivi!) mă contrează sec: "Diletanţi". Neştiind că acolo publică membri ai Uniunii Scriitorilor. După '89, Nicolae Labiş, poet adevărat, a fost marginalizat de noii critici literari şi făurători de manu­ale, considerând multe din versurile lui ca fiind pro­pagandistice. Nişte oportunişti veleitari, fiindcă Labiş ar rămâne în istoria literaturii române şi doar prin poemul "Moartea căprioarei", aşa cum Vasile Cârlova există prin singure cinci poezii. * Adina Popescu, o jurnalistă pe care am mai amintit-o, scrie un articol intitulat: "Care prost recunoaşte că-i prost" în care îi pomeneşte pe prostul satului, proştii cu diplomă, proştii dar mulţi, prost dar bun, a face pe prostul, prostul dacă nu-i fudul, prost ca noaptea, prost de dă în gropi etc. După ce am terminat de ci­tit articolul, am încercat să fac inventarul prostii­lor mele de-a lungul vieţii şi, ajungând pe la 50 şi ceva de ani, am renunţat, lista fiind fără sfârşit fericit. Cred că Adina Popescu m-ar putea băga între proştii cu diplomă! * Teodor Baconschi are adepţi şi detractori, eu aflându-mă între cei dintâi, dar nu sunt de acord cu el când spune despre Mircea Eliade – istoricul religiiilor, prozatorul, memorialistul – că a avut o" simpatie juvenilă faţă de mişcarea legionară din anii 30"…Să fim serioşi nu erau deloc "juvenili" E. Cioran, Radu Gyr, Dan Botta, Aron Cotruş, Nichifor Crainic, Sextil Puşcariu, Petre Ţuţea etc., când au aderat la mişcarea legionară. Şi alţii. Unii s-au dezis mai târ­ziu, alţii nu, ca să respectăm adevărul istoric. Mult mă întărâtă filozofii, cei care îşi fac o meserie din a despica firu-n patru. Un exemplu, un filozof zice că: "ceea ce trăim împreună şi împărtăşim în relaţia de cuplu se numeşte "intimitate", iar ceea ce trăim singuri şi nu împărtăşim cu nimeni se numeşte "viaţă privată". Altfel zis, acolo unde se sfârşeşte intimitatea începe viaţa privată. Am încercat să desluşesc dedesubturile acestei aserţiuni, dar nu mi-e prea la îndemână, pentru mintea mea "intimitate" şi "viaţă privată" fiind

sinoni­me în mare măsură. Filozofii sunt altă categorie de oameni.