Mărirea şi decăderea staţiunii Păltiniş…

A fost odată ca niciodată o staţiune emblematică a turismului românesc. Păltiniş se numea şi era la o aruncătură de băţ, cum se spune, de Sibiu. Căutată şi vara, dar mai ales iarna de numeroşii practicanţi ai sporturilor de iarnă, staţiunea oferea de toate: pârtii de schi şi săniuş, spaţii de cazare confortabile, telescaun, spaţii pentru servirea mesei, aer curat, linişte şi, peste toate, peisaje mirifice. Cei treizeci şi ceva de kilometrii de la Sibiu la Păltiniş se parcurgeau relativ uşor cu autoturismele sau cu autobuzele TURSIB pe şoaseaua bine întreţinută în toate anotimpurile. 

Staţiunea, cu cele cinsprezece active, era administrată bine de SC. PĂLTINIŞ S.A. Pentru împrospătarea memoriei cârcotaşilor (mereu vehemenţi la adăpostul anonimatului!?), să amintim că societatea administrată de dr. Teodor Ancuţa a investit în toate activele din Păltiniş, din 2005 şi până în 2013, suma de 10 milioane de euro, dintre care 5 milioane euro doar în hotelul Hohe Rinne (fost Casa Turiştilor). Pentru că cele mai multe active nu erau clasificate (ceea ce însemna că nu puteau funcţiona sau, dacă vreţi, nu puteau primi turişti), administratorul SC. Păltiniş a făcut investiţii importante în toate activele, inclusiv în Casa Turiştilor (din care, în anul 2000, fusese evacuată cu scandal S.C. Cibinium H.P.), reuşindu-se astfel obţinerea autorizaţiilor de funcţionare, clasificare, mediu, ISU etc. Ele au funcţionat astfel, legal, până în anul 2013, când au fost efectiv încuiate de actualul proprietar. De precizat că acesta (Daniel Ţepeş), timp de şapte ani (2013-2020) nu a mai făcut niciun demers şi nici o investiţie pentru prelungirea autorizaţiilor şi pentru primirea turiştilor. E suficient să spunem, de pildă, că în perioada 2009-2013, SC Păltiniş a investit 4 milioane de euro (din care 2 milioane fonduri europene nerambursabile şi 2 milioane euro din credite bancare) şi acţionarul majoritar (Teodor Ancuţa), 1 milion de euro, hotelul Casa Turiştilor fiind declarat, în 2014, cel mai frumos hotel din România!

"Anul 2013 – îşi aminteşte cu tristeţe Teodor Ancuţa – mi-a marcat iremediabil soarta. Începusem să obosesc, sănătatea mi  s-a şubrezit, aşa că m-am pensionat şi am decis să vând afacerea. Neşansa mi l-a scos în cale pe un om de afaceri din Bucureşti, Daniel Ţepeş (nume predestinat!) pe care îl cunoscusem, cu ani în urmă, la Bursa din Sibiu. Îmi lăsase impresia unui om serios, de încredere, potent financiar. Am început să ne vizităm. Mi-a prezentat soţia şi copiii şi m-a asigurat că are bani destui inclusiv în bănci din Elveţia. La un moment dat, verificând conturile SC Păltiniş s-a arătat încântat de afacere şi mi-a spus ferm că vrea să cumpere. Zis şi făcut. Am încheiat actele, mi-a dat 100.000 de euro (un fel de avans), şi m-a lăsat, cum se spune, cu ochii în soare. Abia atunci am conştientizat cu cine mă încurcasem!? Şi au început să curgă procesele. Vreo 80 până acum!? Surprinzător pentru mine, Ţepeş îşi găseşte doi aliaţi (un procuror şi o poliţistă din Sibiu), care au început să tergiverseze termene de judecată, să ascundă probe, etc, etc, culminând în 21.07.2015, cu emiterea unei ordonanţe prin care eu, Ancuţa, eram declarat infractor, iar Ţepeş păgubit!?! Din cauza acestei ordonanţe mişeleşti, abuzive, ilegale, eu nu mi-am putut apăra în instanţă drepturile timp de 9 ani. Păi ce justiţie e asta? În ce ţară trăim? N-am nici timp, nici nervi să vă explic calvarul pe care îl trăiesc de 9 ani! Cert este că, ajuns acţionar majoritar al SC Păltiniş, Ţepeş a cerut un plan de reorganizare al societăţii (vezi încheierea şedinţei publice de la Curtea de Apel Bucureşti, dosar nr. 27.934/3/2019/A4) prin care Ţepeş şi-a propus să preia, în contul unei creanţe de 8,6 milioane lei, un patrimoniu evaluat de experţi la 12 milioane de euro. Este vorba de hotelul Hohe Rinne (6.800 mp modernizaţi, cu 5 milioane de euro, din care 2 milioane fonduri europene nerambursabile), hotelul BRD (3.800 mp construiţi), Vila 20 a lui Ceauşescu, Vila 15, Vila Casa de Piartă, Cabana 21, Cabana Prejba etc, în total 12 active. În afară de hotelul Hohe Rinne care a funcţionat din 2013 până în 2020, (realizând din activitatea turistică 67,3 milioane lei), pentru celelalte active amintite, Ţepeş nu a cerut în cei 7 ani, nici autorizaţie de funcţionare, de mediu, de clasificare, de la ISU? De ce? E simplu: pentru a putea prelua toată staţiunea (15 active) pentru aceeaşi creanţă de 8,6 milioane lei, în condiţiile în care patrimoniul SC Păltiniş fusese evaluat de experţii judiciari din dosare la 60 milioane lei. Să mai adaug că, în 13.02.2020, pentru a putea închide şi hotelul Hohe Rinne, Ţepeş a înscenat un incendiu la spa-ul hotelului, după ce declarase insolvenţa hotelului în septembrie 2019. Este cel puţin curios faptul că, NICIODATĂ, în toţi aceşti ani, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu nu a aprobat cererea mea privind "justificarea cheltuirii veniturilor de 67,3 milioane lei, adică 15 milioane de euro!, venituri obţinute de Ţepeş numai din exploatarea hotelului Hohe Rinne între anii 2013-2019. 

Pentru a masca toată această excrocherie de preluare a celor 12 active, Ţepeş propune ca SC Păltiniş să rămână în patrimoniu cu două active (Vila 1 şi Vila 3, vezi foto), monumente istorice, construite în 1894, care de 20 de ani nu mai sunt folosite, tot lemnul din interiorul acestora fiind complet putrezit. În marea lui "mărinimie" Ţepeş doreşte ca SC Păltiniş "să se specializeze şi concentreze pe afacerea turistică propriu-zisă pe care o cunoaşte şi pe care a practicat-o de zeci de ani, aceasta find reprezentată în principal de managementul unităţilor de cazare şi alimentaţie publică" care, practic şi faptic nu mai există. Şi ca bătaia de joc să fie completă, Curtea de Apel Bucureşti menţionează: "Lasă în patrimoniul SC Păltiniş SA maşinile, bicicletele, echipamentele din restaurant şi camere care pot fi folosite pentru a genera profituri în foarte multe modalităţi, cât şi prin închirierea acestora".

Să mai precizez că în ultima încheiere penală din dosarul 1834/P/2014 (535/P/2021) instanţa a stabilit că actul grafic derulare tranzacţie nu a fost (cum a pretins Ţepeş) falsificat şi că pot repune pe rol litigiile civile 6003/85/2013 şi 862/85/2016, aceasta dovedind că neînscrierea mea la masa credală cu suma de 32,6 milioane lei a fost o imensă ilegalitate. Sunt decis să-mi caut dreptatea la CEDO!"

O întrebare tot trebuie să mai punem: ce au făcut, timp de 9 ani, autorităţile locale şi judeţene, dar parlamentarii sibieni care au asistat impasibili la distrugerea staţiunii Păltiniş fără să mişte un deget?

Sorin CRIVĂŢ