În lucrarea „Mitropolia ortodoxă română în Sibiu. Istoricul zidirii, 1857-1903” (Sibiu, 1908) sunt descrise şi lucrările de zidire: «Îndată după sfinţirea temeliei venit-au „meşteri mari şi calfe de zidari”, mai mulţi, veseli la vorbă şi spornici la muncă; ca şi furnicile alergau în dreapta şi în stânga, în sus şi în jos, după lucrul lor. Acei urmaşi ai meşterului Manole au pus cărămidă peste cărămidă, scoţând în curând zidul din săpăturile fundamentului; apoi – în sunetul doinelor şi al strigătelor lor şi adieţi de aierul tomnatic – ridicat-au zidurile până la o înălţime de 4 metri, când – sosind iarna cu zăpadă şi îngheţuri – nu s’a mai putut lucra (…). 1903. În cursul iernii s’au cioplit pietrile de lipsă; iară în primăvară cu zăl îndoit s’a reînceput zidirea, care mereu creştea, şi se ridica văzând cu ochii, încât în toamnă biserica a fost pusă sub coperiş. Zidul este în afară din cărămidă tescuită în fabrică, jumătate de coloare galbină şi jumătate roşie; (…). Turnurile cele mari, cupola şi turnuleţele mai mici şi preste tot porţile boltite, sunt mai întâiu construite din căpriori de fier, lucraţi în fabrica Fabriţius din Sibiiu. Numai subt coperişul turnurilor sunt 238 bucăţi de fier, parte arcuri mari, parte cercuri ori şine verticale, cari încopciate de olaltă cu cuie puternice – formează căpriorii. Greutatea acestui fer face la ambele turnuri 7230 kl. (…) Asemenea este construită şi cupola cea mare. Mai întâiu s’a construit un schelet puternic din fier, care apoi s’a umplut parte cu cărămizi, parte cu tinciueală în sistem Rabitz. Observăm, că înainte de-a începe construirea cupolei întreprinzătorul (n.r. arh. Szalay) în înţelegere cu arhitectul conducător – conziderând diametrul prea mare al cupolei, aşezate numai pe traversele zidurilor laterale şi pe stâlpi de granit, – au propus a se face construcţiunile de fier şi legăturile cuvenite şi mai puternice, decum erau preliminate, ca nu cumva să se repeteze cazurile altcum atât de dese de surpare a cupolei. Aşa d.e. s’a surpat odată cupola basilicei din Budapesta; iară cupola bisericei mitropolitane dela Iaşi a căzut de 2 ori; şi la urmă nici nu s’a mai construit din nou, ci s’a înlocuit cu un coperiş simplu. Întreprinzătorul a declarat chiar, că declină dela sine orice responzabilitate, dacă nu se întăresc zidurile principale şi laterale cu traverse de fier şi cu un cerc foarte gros şi puternic de fier, aşezat jur împrejur deasupra zidului, pe care se razimă cupola, ferecată din toate părţile cu pante de fier. Consistoriul a conzultat în afacerea aceasta pe autorii planului Kommer şi Nagy. Aceştia au răspuns, că orice pericol este exchis. Cupola se poate clădi după planul original. Cu toate acestea consistoriul – conştiu de marea răspundere, ce-o are – a preferit să primească în şedinţa sa dela 3/16 Martie 1903 părerea întreprinzătorului. Tot cu acel prilegiu a otărît şi înălţarea întregei clădiri cu 15 cm. (2 cărămizi) şi acoperirea turnurilor cu tinichea de aramă în loc de zinc; iară auriturile dela cruci şi cupola să fie mai bogate.
Aceste schimbări, reclamate de soliditatea şi de o înfăţişare mai frumoasă a edificiului, au sporit cheltuielile cu aproape 50.000 cor. Odată construite fiind turnurile, cupola şi turnuleţele din fier, umplerea şi acoperirea lor a mers repede, încât înainte de-a începe gerul întreaga biserica a fost pusă sub coperiş, terminându-se şi caloriferul (încălzirea centrală cu aier)».
După dispunerea crucilor pe cele două turnuri (la 30 octombrie 1903) s-au continuat lucrările, pentru ca în toamna anului 1904 clădirea să fie terminată, urmând execuţia lucrărilor de interior, sub presiunea nerăbdării credincioşilor ortodocşi care aşteptau momentul sfinţirii. Între timp s-au executat cele 4 clopote (cu inscripţii distincte), de firma Frideric Seltenhofer din Şopron. Puţini cunosc cerinţa „specială” a consistoriului, respectată de producător: «Pentruca sunetul tuturor, împreună trase, să producă o armonie evlavioasă, am cerut opiniunea profesorului de muzică George Dima din Braşov, carele a propus acordul E-mol sau mi-minor. Consistoriul a acceptat această propunere şi a cerut lui Seltenhofer, ca întrucât arta turnătoriei poate fixa sunetul clopotelor – să combineze acordul de mai sus. Întrucât aceasta a succes sau nu, pot să constate cunoscătorii de muzică. (…) 1905. Terminată zidirea ca atare a bisericei s’a dispus regularea terenului de lângă ea. Aşa s’a făcut un grilagiu de fer atât dinspre strada Măcelarilor, cât şi în dosul catedralei. Lucrările de zid s’au încredinţat tot întreprinzătorului Szalay, iar partea din fer a construit-o lăcătuşul Irimie Purece. Asemenea s’a făcut trotuar de beton în jurul bisericei, întocmirea unui parc şi introducerea apaductului cu hydranţii de lipsă pentru stropitul plantaţiunilor. (…)
Încheiarea lucrărilor. Terminate fiind lucrările mai grele din lăuntrul bisericei şi îndeosebi pictura, care s’a făcut mai în urmă, consistoriul s’a grăbit a încheia încă în toamna anului 1905 toate lucrările, câte mai erau de lipsă, pentru a putea preda clădirea sfintei sale destinaţiuni; (…). Pentru colaudarea lucrărilor de zidire s’a numit o comisiune din asesorii: Parteniu Cosma, Nicolae Ivan, Panteleon Lucuţa şi Ioan Preda, cari cu intervenţia directorului dela oficiul militar de clădiri, arhitect Bücheler, arhitecţii Rajner din Budapesta şi Wolf din Sibiiu, au examinat toată biserica – şi aflând-o peste tot solid clădită – propun să se solvească intreprinzătorului suma din contract, dupăce va face puţine îndreptări cerute de comisiune. (…)
Cât de scumpă e catedrala? De un deosebit interes este de sigur a reasuma în cele următoare cheltuielile, făcute pănă acuma cu zidirea şi adjustarea internă a catedralei. (…) 2.S’a plătit arhitecţilor pentru schiţe şi planuri: 12.580,40 cor.; (…); 4.Cele trei premii pentru planuri: 4500 cor.; 5.Întreprinzătoriul F. Szalay a primit pentru zidire şi partea de zid a grilajului cor. 461.650,02; 6.Arhitectul-controlor I. Schussnig – 8000 cor. (…) Suma de 912.197,24 cor.;. 23. Mai adăugând la aceste preţul vaselor sfinte, a ornatelor, crucilor, cărţilor, etc. din inventariul catedralei, valoarea ei se urcă la 1.000.000 cor».
Pentru a descoperi arta ecleziastică, amintim că creştinismul este una din cele trei religii monoteiste contemporane (alături de iudaism şi islam), avându-şi originea în iudaism, perpetuându-se credinţe şi mituri născute pe malurile Eufratului, din urmă cu peste cinci milenii. Diversitatea bisericilor construite de arh. Szalay, ne determină să amintim una din definiţiile date creştinismului. Astfel, reprezentanţi ai islamului susțin că creștinismul este „religia cărţii” (pentru importanţa dată textelor sacre), deşi se știe că creştinismul este religia lui Hristos, cel înviat. Antologia revistei „Hermeneutica Bibliothecaria” – „Challenges of Culture. Past for the Future”-„TRECUT PENTRU VIITOR. Provocarea culturii” (2009) readuce în atenţie importanţa hermeneuticii. Articolul program al revistei „Re-Introducere sau: Dincolo de „teoria şi practica” informării şi documentării – Spre o hermeneutică posibilă şi necesară” îndeamnă la studiul „Hermeneuticii”, care «tradiţional este arta – apoi ştiinţa – interpretării. Prin opera lui Hans-Georg Gadamer, ea a fost ridicată la rangul de teorie universală a înţelegerii». Hermes a fost zeul mesager (mesagerul zeilor) din miturile Greciei, un protector al curierilor, păstorilor, cartoforilor, mincinoşilor, negustorilor şi oratorilor. El este zeul care avea rolul de a călăuzi morţii în lumea de dincolo. De la numele lui a derivat termenul de „Hermeneutică”, apărut în epoca dezvoltării umanismului (sec. XV-XVI) filozofii încercând să interpreteze conţinutul bibliei. În opera „Wahrheit und Methode” („Adevăr şi metodă” – 1960) filozoful Hans-Georg Hadamer susţine teoria prin care prin care una din problemele fundamentale ale hermeneuticii este de a da obiectivitate interpretării, independent de cel ce face analiza şi de contextul istoric în care este efectuată.
(va urma)
Adrian POPESCU
Comunicat de presa
Ioana DEDU
Ioana DEDU
Vlad IGNAT
Ștefania VESA
Vlad IGNAT
Vlad IGNAT
Vlad IGNAT
Ioana DEDU
Ioana DEDU
