A fost prezentat, mai întâi, Procesul memorandistului Nicolae Cristea, ediţie îngrijită de Anca Sîrghie şi Marin Diaconu, Editura Eikon,  Bucureşti, 2021. Analiza acestei cărţi, ce tocmai marchează cei 120 de ani împliniţi de la moartea ilustrului sibian, a revenit profesorilor Sebastian Doreanu şi Ion Opriş, care, deşi nu au putut fi prezenţi, au beneficiat de lectura publică a interpretărilor lor. S-a insistat asupra importanţei acestui volum pentru istoria noastră, prin care se completează o impresionantă biografie a Ancăi Sîrghie. Cartea este, fără nicio îndoială, o cercetare erudită a unui eveniment dramatic din istoria Transilvaniei, care a marcat exis­tenţa lui Nicolae Cristea, originar din Ocna Sibiului. S-a insistat asupra celor 25 de docu­mente reproduse în volum, comentate şi în Prefaţa intitulată „Restitutio in integrum”. De fapt, un amplu studiu despre evenimentele de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi implicarea eruditului Nicolae Cristea, redactor al „Telegrafului român”, timp de 18 ani, din 1865 până în 1883: „La Conferinţa Naţională de la Sibiu din 21 februarie 1892, dr. Ioan Raţiu a fost numit preşedinte al Comitetului Naţional. Memorandul a fost conceput de I. Raţiu, V. Lucaciu şi G. Bariţiu, ca mandatari ai celor 3,5 milioane de români care constituiau majori­tatea populaţiei din Transilvania. Textul Memorandului s-a definitivat la Consfătuirea din 25-26 martie 1892, fiind iscălit de Ioan Raţiu, ca preşedinte, G. Pop de Băseşti şi Eugen Brote, ca vicepreşedinţi, de Vasile Lucaciu, ca secretar general, de Septimiu Albini, drept secretar şi de „referintele” Iuliu Coroianu. Documentul a fost redactat şi tipărit în câteva limbi, spre a fi răspândit mai larg. El apărea într-o frumoasă caligrafie în exem­plarul românesc, iar cel german era oferit împăratului Franz Joseph”.
A doua carte prezentată a fost Radu Stanca şi Sibiul, Editura Techno Media, Sibiu, 2022, ediţia a II-a. Mihai Posada, Elena Dragoş, Maria-Daniela Pănăzan şi Silviu Guga au vor­bit despre recenta apariţie editorială care încununează eforturile de zeci de ani (primul stu­diu pe care Doamna Profesor Anca Sîrghie l-a dedicat lui Radu Stanca a fost scris în 1981, constituind prima teză de doctorat despre acest autor de talent, cu o viaţă nemilos de scurtă). Această carte constituie un studiu com­­plex, sintetizator, care surprinde toate aspectele importante ale operei şi ale vieţii lui Radu Stanca, raportate la perioada activităţii sale sibiene. Structura cărţii urmează biografia, reală şi sentimentală, a lui Radu Stanca. Copilăria petrecută la Cluj-Napoca, anii de studiu la Cluj-Napoca şi la Sibiu, primatul poezie în anii tinereţii. Desigur, versuri precum „Intru-n Sibiu domol ca-ntr-o poveste / În care port viziera peste faţă” dovedesc ataşamentul scriitorului faţă de oraşul de pe malul Cibinului, care îl va inspira în scrierea operelor sale. De aceea, nu este deloc de mirare faptul că s-a implicat în viaţa cetăţii şi în activitatea impre­sionantă a Cercului Literar de la Sibiu. „Spiritus rector” al acestei mişcări de deschidere euro­pea­nă, Radu Stanca va strânge, în jurul Cercului de la Sibiu, intelectuali de marcă ai epocii, rolul fiind asumat cu mare seriozitate. Doamna Anca Sîrghie apreciază că poetul şi dramaturgul a îndeplinit „funcţia catalizatoare a Cercului Literar, constituit la Sibiu în 1943 în spirit lovinescian, ca cenaclu al studenţilor Facultăţii de Litere şi Filozofie”. (p. 63). Evocând participarea la viaţa culturală a Sibiului şi nu numai, autoarea acestei cărţi evidenţiază con­tri­buţia majoră a lui Radu Stanca la dezvoltarea literaturii române din deceniul al VI-lea în secolul XX, în mod special a teatrului, a vieţii muzi­cale şi a presei din oraşul nostru. Rămâne exemplară verticalitatea morală a poetului dra­maturg în “obsedantul deceniu” al prolet­cul­tismului românesc. Bineînţeles, nu este uita­tă viaţa familiei Radu şi Dorina Stanca, „un cu­plu de legendă în istoria Teatrului de Stat din Sibiu”. Profesori de actorie, ei au încurajat tinerii să acceadă spre o activitate scenică. Radu Stanca a avut „preocupările şi viziunea teoretică a unui teatrolog autentic”, preocupări constante şi sistematice. O uşoară undă de regret răzbate din capitolul „Când teatrele din România îl venerau pe Radu Stanca”, însă rămâne spe­ranţa că într-o bună zi, piesele de teatru ale sale vor fi jucate iarăşi la Sibiu, pe scena Tea­trului Naţional, care cu onoare îi poartă numele.
Lansarea numărului 214 al revistei de cultură „Rapsodia” din Sibiu (numărul din iunie 2022), care a fost prezentat de Ioan Stopiţa, dar şi lectura publică din cărţile prezentate, aparţinând actorului Emil Cătălin Neghină de la Teatrul Naţional „Radu Stanca” din Sibiu, au întregit fericit o seară culturală, încheiată cu o agapă generoasă, oferită de autoare, Doamna Profesor Anca Sîrghie. Mulţumim pentru fotografii domnului Ştefan Trihenea.
Sintetizând, a fost o seară memorabilă, cu un public de elită, sosit şi din alte localităţi ale ţării şi chiar din străinătate, seară pe care am umplut-o cu bucuria evocării a două perso­nali­tăţi care au marcat istoria Sibiului: Nicolae Cristea şi Radu Stanca. Am fost martori ai lansării „celei mai bune cărţi” despre Radu Stanca (în viziunea lui Silviu Guga), care se înscrie „cu succes în istoria literaturii române”. Felicitări!

Maria-Daniela Pănăzan