Au coborât din Olimp să ne arate iubirea dintre Zeus și Hera, puterea lui Hercule sau ghidușiile lui Cupidon. S-au întrupat din piatră și au ajuns între pământeni, la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu. Este vorba despre cinci absolvenți de la Departamentul de Artă Teatrală, care au îmblânzit nu doar piatra, ci și sufletele miilor de oameni care au asistat la spectacolul lor.

„Trebuie să vă feriți de săgețile lui Cupidon. Știți cum ne lovește iubirea…”, spune povestitorul spectacolului „Suflet de statuie”. Copiii râd în cor când văd că statuile se mișcă. „S-a mișcat”, spune unul dintre copii, în timp ce povestitoarea încearcă să îl convingă, printre hohote de râs, că nu este adevărat.

Olimpul, la degetul mic al copiilor

Spectacolul „Suflet de statuie”, în regia lui Marian Râlea, i-a invitat pe sibieni și pe turiști să facă parte din poveste și să transforme trecutul în viața actuală a fiecăruia dintre spectatori.

„Eu, de exemplu, mă gâdil foarte tare și veneau copiii și mă gâdilau la picior, la degete. Nu mai simți nimic, ești pur și simplu acolo cu totul în astfel de momente. Mi se pare foarte foarte mișto că după pandemie vine așa de multă lume”, spune Andrei Serafim Drăgan, actorul care l-a interpretat pe Zeus.

„Soția” lui Zeus, Hera, interpretată de Corina Cojoacă, spune că primește foarte multe sfaturi de la copii.

„Ei intră în această poveste a noastră în care există acest stereotip: soția geloasă  și Zeus cel afemeiat, cu ochii după muritoare și după alte zeițe din Olimp. Oamenii reacționează foarte bine și foarte fain. Sfaturi primim amândoi de la copii în funcție de situație. Toți spectatorii caută armonia, caută iubirea, caută împăcarea între personaje”, povestește Corina.

Personajele dau viață străzii într-o manieră elegantă, educativă și interactivă. Povestea zeilor din Olimp este spusă copiilor prin joc. Iar Cristian Iordan, actorul care „i-a dat viață” lui Hercule, și unul din cei cinci proaspăt absolvenți de Teatru, spune că nimic nu e mai important decât bucuria spectatorilor pe care reușești să o stârnești sau nu și asta ține doar de măiestria actorului, piesa „Suflet de statuie” fiind o continuă improvizație.

„Ține, mai mult decât de exercițiu, de noțiunile pe care le înveți în facultate, când ești student. Sunt anumite lecții, de concepții, pe care odată ce le prinzi, vin mult mai ușor și se prind mult mai bine de tine”, spune Cristian.