LA 120 DE ANI. IN MEMORIAM NICOLAE CRISTEA, MEMORANDISTUL

   Nu este ceva neobişnuit ca autorii de literatură beletristică să-şi îndră­gească personajele în aşa fel încât să le ofere şansa de a transmigra dintr-un roman în altul. Avem, în literatura universală, exemplul muschetarilor lui Dumas, ale căror aventuri pot fi urmărite de-a lungul mai multor cărţi, ca să nu mai vorbim de San Antonio, simpaticul comisar inventat de Frederic Dard, care a încântat mai multe generaţii de cititori, cu cele peste 300 de romane. În literatura română le avem pe cele două mirobolante personaje feminine, Melania Lupu şi Minerva Tutovan, create de inegalabila Rodica Ojog-Braşoveanu.

Dar ce se întâmplă când personajul este real,  iar cărţile nu mai sunt de lite­ratură ficţională, ci monografii serioase? Istoricul literar Anca Sîrghie, filolog, umanist, cadru didactic universitar, iniţiator şi promotor de evenimente culturale, atât în ţară cât şi în străinătate, autor, de-a lungul anilor, a numeroase cărţi şi articole pe varii subiecte, şi-a închinat inima şi sudoarea muncii intelectuale, ca un hominaticum, (acel omagiu caracteristic jurământului de vasalitate în Evul Mediu apusean) , în faţa a doi stăpâni: Radu Stanca şi Nicolae Cristea, dedicându-le, în timp, mai multe volume de exegeză. Cel mai recent asemenea omagiu este Procesul Memorandistului Nicolae Cristea, volum îngrijit împreună cu Marin Diaconu şi apărut la Editura Eikon, Bucureşti, 2021, 350de pagini, apariţie editorială ce completează fericit şi necesar cele patru volume anterioare: Memorandistul Nicolae Cristea şi epoca sa, în 1996 (a doua ediţie, revăzută şi adăugită a apărut în 2011),  File de memorialistică. Jurnal (1998 ) Meditaţiuni politico-istorice. Spre Marea Unire (2018) şi volumul de Publicistică  (2019). Cinci volume, cu acelaşi personaj, real de data aceasta şi, din câte bănuiesc, vor urma şi altele. Iar această afecţiune pentru Nicolae Cristea, pentru că numai o mare iubire poate inspira un sacrificiu intelectual, să-ţi petreci zilele şi lunile, anii poate, în arhive şi biblioteci, într-o cercetarea exhaustivă şi analiză pe texte de mult îngălbenite de colbul vremii, această amor intelectualis, este dată de mândria autoarei de a face parte din familia care l-a dat pe acest lup­tă­tor pentru cauza românilor din Ardeal.

Publicist, cu activitate deosebită la publicaţiile “Telegraful Român” şi “Tribuna”, ambele din Sibiu, gânditor de factură istorică, cum dovedesc cele două Meditaţiuni recent publicate,  continuator în gând şi faptă al marelui Andrei şaguna, mitropolitul Ardealului, Nicolae Cristea, ridicat dintr-o familie de ţărani din Ocna Sibiului, va deveni o figură de seamă în istoria Transilvaniei din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, iar includerea sa în rândul memorandiştilor, lupta şi suferin­ţele îndurate pentru cauza românilor asupriţi din Monarhia dualistă austro-ungară, îi asigură recunoştinta urmaşilor. Memorandumului din 1892, acel docu­ment prin care naţia română din Tran­silvania şi-a expus păsurile şi doleanţele, în faţa politicii de maghiarizare, tot mai accentuată, a guvernului de la Budapesta, document întocmit pentru împăratul Franz Ioseph însă refuzat de acesta, a reprezentat acţiunea legală de luptă a Comitetului Executiv al Partidului Naţional Român din Transilvania pentru recu­noaşterea românilor ca naţiune în cadrul Imperiului Austro-Ungar.

S-a publicat mult despre acest moment important din istoria românilor ardeleni, atât volume de documente, începând cu cele din deceniul IV al secolului trecut, când se împlinea o jumătate de secol de la evenimentul respectiv, dar şi cărti ale unor reputaţi istorici ce s-au aplecat cu interes asupra acestui subiect şi am să-i amintesc doar pe Liviu Maior, Şerban Polverejan şi Nicolae Cordos, Corneliu Mihail Lungu, Vasile Netea, Ştefan Pascu, Teodor Pavel, fără a-l uita pe Keith Hitch­kins, americanul îndrăgostit de istoria României. În schimb, s-au scris puţine monografii despre protagoniştii implicaţi în redactarea şi răspândirea Memoran­dumului, deveniţi mai târziu acuzaţi într-un proces cu ecou în întreaga lume. Cei despre care s-a scris au fost doar Leul din Şişeşti, preotul greco catolic Vasile Lucaciu, Eugen Brote şi Ioan Raţiu. Iată, aşadar, prin această apariţie editorială, universitara  Anca Sîrghie contribuie la mai buna cunoaştere a unui alt luptător memorandist.

Volumul începe cu un amplu studiu “Restitutio in integrum”, ( 51 pagini) semnat de Anca Sîrghie, unul dintre cei doi îngrijitori ai ediţiei, studiu în care se face o trecere rapidă, însă multum in parvo, a vieţii şi activităţii lui Nicolae Cristea, plasându-l corect în tumultul agitatei vieţi politice româneşti din Transilvania celei de-a doua jumătăţi a secolului XIX, o viaţă şi o activitate aflate sub modelul paideic şagunian. De asemenea, fără să fie deschisă o analiză istoriografică detaliată, ne sunt prezentate cele două evenimente majore: acţiunea memorandistă propriu-zisă şi Procesul ce a urmat, trasând, ca să spunem aşa, cadrul general pentru înţelegerea docu­mentelor ce alcătuiesc corpusul acestui volum. Este vorba de 25 de documente, selectate de către Marin Diaconu, din lucrarea menţionată anterior: I. P. Papp, Procesul Memorandului românilor din Transilvania. Acte şi date, vol. 1 -2, Cluj, Ed. Buletinul Justiţiei, 1933-1934, 532 respectiv 499 pagini. Este vorba de toate documentele în care este menţionat Nicolae Cristea. Cu toate că nu sunt într-o ordine cronologică, putem identifica drept prim document Procesul verbal al Conferinţei Naţionale Române din 20 şi 21 ianuarie 1892, anume şedinţa a II-a, unde apare numele lui Nicolae Cristea în rândul membrilor din Comitetul Central Electoral proaspăt ales, iar ultimul document, încă o dată, cronologic vorbind, este cel din 29 aprilie 1895, prin care Parchetul raporteaza Tribunalului Cluj faptul că Nicolae Cristea şi-a executat pedeapsa. Între aceste două borne temporale avem ocazia să urmărim activitatea şi mai ales pătimirile unui român care şi-a pus viaţa în slujba naţiei. Qui tacet consentire videtur – cel care tace pare ca aprobă, a spus Thomas More la propriul proces.

Sub acest dicton poate fi aşezată activitatea politică a lui Nicolae Cristea. Cu o familie numeroasă şi aproape sărac, ştia, fără îndoială, la ce risc se expune pe el şi familia lui. Asta însă nu l-a făcut să şovăie, să tacă, atunci când interesele şi viitorul neamului său au fost în joc. Printre documente găsim denunţul penal împotriva membrilor Comitetului Naţio­nal, care se fac vinovaţi nu atât pentru conceperea Memorandumului, cât mai ales pentru publicarea lui în ziarele româneşti şi răspândirea lui în străinătate, tradus în diferite limbi de circulaţie internaţională. De asemenea, actul de acuzare, ordinul de instrucţie contra memorandiştilor, cele două interogatorii luate lui Nicolae Cristea, semnalmentele lui personale, dezbaterea finală a Pro­cesului, raportul primarului din Cluj refe­ritor la menţinerea ordinii în oraş, unde s-au format două tabere, cea românească, în favoarea acuzaţilor, şi cea maghiară, împotriva lor. Interesant este un document al avocaţilor maghiari, prin care se cere Baroului din Cluj eliminarea doctorului Ioan Raţiu din rândul membrilor săi, pe motiv de trădare de patrie şi acţiune de lezmajestate, după cum se vede, nimic nou sub soare, practica denunţului s-a păstrat până în zilele noastre. Alte documente din volum conţin sentinţa de condamnare împotriva inculpaţilor, procesul-verbal al dezbaterii principale, diferite mesaje schimbate între instituţiile statutului, laice sau religioase, cu privire la situaţia acuzaţilor în timpul procesului şi după. Nu-şi găseşte rostul, în aceste câteva rânduri ale mele, prezentarea fiecărui document, las cititorului plăcerea să descopere această pagină glorioasă de istorie, de asemenea limba arhaică folosită la redactarea documentelor. Volumul se încheie cu o suită de fotocopii ale unor documente originale, respectiv textul integral al Memorandumului, frag­mente din versiunile în limbile germană şi franceză, fotografii din timpul proce­sului, imagini din satul natal al lui Nicolae Cristea şi reproduceri după coperţi ale unor valoroase volume despre mişcarea memorandistă sau cele menţionate mai devreme, ale neobositei cercetătoare Anca Sîrghie, care, iată, adaugă acum, un alt titlu la buchetul de cărţi pe care-l aşază, pios, peste neştearsa amintire a lui Nicolae Cristea.

Prof. Sebastian Doreanu,

Denver, Colorado, SUA