Este o plantă perenă erbacee care creşte în zone umede de păşune, însorite, se întâlneşte în Europa şi Asia. Florile sunt galbene aurii şi înfloresc în perioada aprilie-mai. Rădăcinile şi partea exterioară conţin o serie de substanţe foarte importante, precum săruri minerale, saponozide, ulei volatil, flavonoizi, vitamina C etc. O altă subspecie este cunoscută de ciuboţica ursului, care creşte în zona alpină, este ocrotită de lege, neavând voie să fie culeasă.

Forţa curativă este egală în valoare cu cea a Primulei veris. Planta poate fi folosită cu succes împotriva insomniei.

Vestita vindecătoare austriacă de urmat reţeta împotriva acestei afecţiuni: ciuboţica cucului 50 g, flori de levănţică 25 g, sunătoare 10 g, hamei 15 g, rădăcină de valeriană 5 g, 1/4 litru de apă clocotită se opăreşte cu o linguriţă din amestecul acesta de plante. Se lasă acoperit 5 minute. Se strecoară ceaiul, se bea cald, îndulcit cu miere, înainte de culcare. Acest ceai înlătură toate tulburările nervoase. Ciuboţica cucului elimină toate substanţele toxice din organism care pot duce la artrită şi boli reumatice.

Preotul Kneipp recomandă persoanelor cu aceste afecţiuni să bea zilnic, o perioadă mai îndelungată 1-2 ceşti de ceai de ciuboţica cucului. Cu timpul, această afecţiune va dispărea.

Migrenele şi durerile de cap se atenuează cu ceai de ciuboţica cucului. Are efect ieşit din comun asupra miocardului şi hidropiziei.

Fiertură de rădăcină amestecată cu miere poate duce la eliminarea pietrelor la rinichi şi vezică. Ceaiul de ciuboţica cucului se recomandă la trinosinuzită, tuse, astm, bronşite, gripă, gută.

În afecţiunile inimii se recomandă vinul de ciuboţica cucului care se prepară în felul următor: se umple o sticlă cu flori de ciuboţica cucului proaspete, fără a se îndesa, peste care se toarnă vin alb natural. Sticla se lasă astupată cu un dop de plută 14 zile, la soare. Se administrează până la 3 linguri pe zi.