Citite, auzite: "Sclavul nu aspiră la libertate, ci să ajungă supraveghetor de sclavi"

Nu mai ştiu cine a zis asta, dar are mare dreptate. Şi am mai notat câteva maxime pe tema respectivă, care ar trebui să ne dea de gândit: "Omul este sclav pentru că libertatea e dificilă" (N. Berdiaev); Sclavia poate umili oamenii până în momentul în care încep să o iubească (L. Vovenarg); Violenţa a creat primii sclavi, laşitatea i-a imortalizat (J.J. Rousseau); Pentru a deveni un om liber, trebuie să strângi sclavul din tine picătură cu picătură (A.P. Cehov). Poate că nu ştiţi: în teritoriile Imperiului Austriac, robia a fost abolită de losif al II-lea în 1786, în Moldova, în 1855, în Ţara Românească, în 1856, robii de la noi fiind omologii sclavilor din America. Culmea este – poate explicabilă – că mulţi robi ţigani au preferat să rămână pe lângă boieri şi mănăstiri, chiar după eliberare, neavând alte mijloace de existenţă. (Cam aşa a fost, după răzmeriţa de la noi din decembrie 1989, când au fost desfiinţate CAP-urile, IAS-urile, li s-au dat ţăranilor pământurile, cu care n-au mai avut ce face decât să le vândă pe nimic unor samsari sau să le păstreze în paragină. Liber să mori de foame!) * ÎI întrebam pe un amic la curent cu politica de toate culorile: cum se poate ca, într-o Europă atât de diferită, de frământată de ambiţii politice şi economice, să existe, totuşi, o ţară neutră, Elveţia, de care nu se leagă nimeni? Mi-a explicat şi înclin să-l cred: Elveţia are un statut special, fiind înconjurată de vecini paşnici şi binevoitori (Austria, Liechtenstein, Germania, Franţa, Italia), fără veleităţi de cuceritori, ea însăşi o ţară paşnică, prosperă, care nu deranjează pe nimeni, dacă nici Hitler nu a dat cu tancurile peste ea. În toate războaiele ea s-a ţinut de-o parte, spre deosebire de România care, şi când a încercat să facă pe neutra, n-a reuşit. * Panait Istrati a fost, iniţial, atras de ideologia comunistă, dar după vizita în URSS, s-a lecuit: "Adevărata dramă a vieţii şi a carierei mele de scriitor a luat naştere în Rusia Sovietică. Acolo, când am văzut cum mulţimi compacte, nu tirani izolaţi, pot să se ridice şi să tiranizeze noroade întregi de fraţi şi confraţi, a început fapta şi drama mea adevărată… M-am convins că nedreptăţile care se comit de către societăţi care încalecă alte societăţi nu sunt crimele unor Stalin sau Mussolini izolaţi, ci sunt crimele unor colectivităţi". Corect, doar că aceste mulţimi au nevoie de un ferment, de un conducător care să ştie să le manipuleze, să le vorbească pe limba lor, să le mintă frumos. Niciun tiran sau dictator nu a ajuns doar prin forţele proprii la putere absolută, cei mai mulţi fiind emanaţi tocmai de regimurile democratice. * Liviu Tofan este autorul unei cărţi intitulate "Ne-au ţinut în viaţă. Radio Europa liberă 1970-1990". Poate, pe el, pe mine în niciun caz, fiindcă, dacă nu lucram, cu poveştile Monicăi Lovinescu, Vlad Georgescu, Virgil Ierunca, Emil Hurezeanu, Noel Bernard, Nestor Rateş, Nicolae Stînişoară, Max Bănuş, Sorin Cunea, Emil Georgescu, Ion loanid, Ioana Măgură-Bernard, Neculai Constantin Munteanu etc., probabil că răbdam de foame şi de… sete. * Moşu-meu din Păuca asculta Vocea Americii şi credea ce minţeau ăia precum ciobanu-n bâtă. Cred că de aia a şi murit!