Războiul cu Ucraina, o nouă oportunitate de "miliţie a gândirii"
 
Dar toate acestea de până acum nu au fost destule. Sau au fost doar preparativele, sau nivelurile inferioare. A intervenit conflictul deschis şi recunoscut ca atare, (în sfârşit), dintre Rusia şi Ucraina. Război era, mai mult sau mai puţin, din 2014, numai că el nu interesa pe nimeni, fiind socotit un fel de "treaba lor, nouă ni se rupe". UE şi mai ales Germania făceau liniştite bisnis cu Rusia lui Putin, acolo în Estul Sălbatic ruşii se căsăpeau reciproc cu ucrainenii şi invers, victime civile erau berechet dar nu ne păsa. Nu era încă moda să ne pese, mai ales că Big Media nu era interesată să-şi trimită corespondenţi aşa de în fundul cartierului. A, morţi? Dă-i în mă-sa, îi tratăm cel mult ca pe creştinii căsăpiţi prin Africa, la rubrica "diverse", sub nivelul activiştilor belaruşi. 
Rusia lui Putin devenise ţară non-grata de mai multă vreme, iar Ucraina atunci era un stat ex-sovietic cvasi-anonim, teritoriu ideal pentru reportaje de senzaţie despre oligarhi, extremism, incidentul nuclear de la "Chernobyl", sau despre ce viaţă mai au statele din fosta URSS. Sau alte găselniţe occidentale despre Far Eastul de dincolo de fosta Cortină de Fier, adică mai pe româneşte un fel de poveşti cu sălbatici exotici.
Între noi şi ucraineni, starea se putea numi de indiferenţă rece spre ostilă. Ei ne socoteau o naţiune de şmecheri şi spoliatori şi ne caracterizau drept "ţigani". Noi îi ştiam de rakeţi, fete uşoare sau traficanţi de ţigări fără timbru, în aceeaşi oală cu fraţii noştri moldoveni din republică, dar totuşi, parcă nu chiar aşa de rău. Mai aveai câte o informaţie despre bunele relaţii reciproce: "eşuarea", în 1991, a navei ucrainene "Rostock" în aşa fel încât să facă praf tot traficul naval de pe Braţul Sulina iar revenirea la normal să dureze enorm de mult; "drepturile" minorităţii române din teriitoriile româneşti aflate şi acum pe teritoriu ucrainean; Canalul Bîstroe, care afecta Delta Dunării, sau a cui e Insula Şerpilor. Euromaidanul din 2013-2014, un protest interesant mai ales prin violenţa ca şi logistica "europeană" de invidiat, a adus Ucraina pe lista ţărilor "simpatice", mai ales graţie propagandei din zona progresistă.
În contrapartida victoriei euro-americane (sau americano-europene) de la Kiev prin eliminarea guvernului pro-rus al lui Viktor Ianukovici (căruia Vladimir Putin i-a aranjat şi o salvare spectaculoasă), Rusia a influenţat declararea autonomiei Donbasului (chiar dacă locuitorii acestuia, în 1991, au votat independenţa faţă de – pe atunci – URSS), iar un referendum din 2015 arăta că locutorii vor autonomie şi faţă de Kiev. Referendumul nu a fost, desigur, recunoscut de noua conducere a Ucrainei, nici de către "europeni", aşa că se declanşează un război civil de durată şi uzură care a ţinut până la izbucnirea celui ruso-ucrainean din februarie 2020. Românii aveau treabă pe atunci, li s-a rupt în 14 de Ucraina şi de ucraineni. 
Apoi ne-am luat cu alte treburi, asta până pe 24 februarie, când Războiul a devenit ceva mai public, Rusia atacând în trombă Ucraina, după ce a mimat cu succes că doreşte pacea. Apoi tromba a mai scăzut, războiul devenind mai degrabă un concurs al propagandei. 
Războiul a fost un prilej pentru a instaura cenzura "civilizată" şi a o considera ceva normal, chiar dacă nu există stare de război declarată. Canalele de propagandă ale Kremlinului au fost blocate în ţările vestice, inclusiv la noi. Părerea mea era şi este că ar fi fost mai eficient ca ele să fie contracarate profesional (o propagandă totdeauna scărţâie şi e făcută prost). Aşa, mulţi au luat măsura aceasta de cenzură drept ceea ce este, o cenzură, şi să se întrebe, pe bună dreptate, dacă azi sunt blocate canalele ruseşti, mâine după război ce se va cenzura? La fel, acţiunile de embargo inevitabile în caz de conflict (unele care afectează tocmai pe cei care le impun, ceea ce e foarte interesant) au devenit pretext de a se solicita boicotul, de către toţi, al TUTUROR firmelor care funcţionează în Rusia. O listă care circulă pe reţele din surse oficiale ucrainene, despre care am rămas uimit că este vorba de Ministerul Afacerilor Externe, a făcut o listă foto cu companiile "non grata" pe care, dacă le foloseşti, finanţezi pe Putin şi războiul. Sunt foarte multe, printre ele chiar şi Pfizer, de unde reiese că dacă eşti vaccinat, vrei nu vrei, poţi fi socotit putinist conform solicitărilor ucrainene. Chiar dacă destule din companiile de pe "lista neagră" s-au retras sau şi-au restrâns activitatea de pe piaţa rusă, asta nu înseamnă că îmi spui tu mie ce şi de la cine să îmi cumpăr, chiar dacă ai o simpatie graţie statutului tău de victimă şi deja ţi se permit cam multe. La fel sunt cerinţele ciudate (declanşarea unui al treilea război mondial prin implicarea DIRECTĂ a NATO şi a tuturor ţărilor) sau cel puţin amuzante, ca să nu le spun altfel, ca schimbarea numelor de străzi în oraşe (vezi campania Ambasadei Ucrainei de schimbare a numelui Şoselei Kiseleff, exact cum au făcut comuniştii în Sibiu, după război, cu străzile cu nume germane pentru că nume ca Harteneck, Huet sau Wolff erau "fasciste"). Sau de interzis litere pentru că sunt folosite de ruşi. 
Cultura rusă a intrat şi ea sub foarfecele cenzurii "civilizaţilor" şi "europenilor", victime faimoase fiind Dostoievski, Ceaikovski şi Degas (cu dansatoarele rusoaice care au devenit ucrainence la o galerie din "Yukei"). Un exemplu clar al ideologiei "cancel Russia" este postarea jurnalistului (printre altele) Horaţiu C. Damian din Cluj care spune la un moment dat, pe reţele, că "dacă ar fi în puterea mea, aş da ordin să se topească absolut toate copiile tuturor filmelor ruseşti; argintul recuperat din ele ar fi infinit mai preţios decât ipocrizia insolentă şi criminală care răzbate din ele. Apropo de «marea» «cultură» «rusă»: bucuros aş folosi originalul poeziilor lui Puşkin pe post de hârtie igienică; din păcate nu cred că e bun nici măcar pentru asta. Şi nu cred că Lermontov ar fi mai eficient. «Marele» «roman» «rus» , de la Tolstoi la Rasputin ar merge ca să-mi izolez coteţul păsărilor. Sau poate că nici măcar acolo. Toată această pasiune pentru «marea» «cultură» nu e decât un mod cinic de a-şi manifesta sprijinul pentru uciderea copiilor ucraineni de către poporul rus. Restul, aşa-zisa revoltă şi condamnare, e ipocrizie. Cehov e la fel de vinovat ca Putin. Un popor de monştri, de la pruncul din burta mamei până la hîrbul pe veresie". Ei, vă e clar? Exact teoria raselor inferioare, a băieţilor cu lagărele de exterminare, dar spusă altfel şi aplaudată la scenă deschisă. 

Despre cum românul ajută

La noi,  de la primii refugiaţi, a apărut un val de simpatie şi implicare în ajutorarea ucrainenilor. Evident că grosul de ajutor şi ajutoare a venit din partea oamenilor simpli, care ştiu ce e un necaz şi cât contează ca cineva să fie alături de tine atunci când trebuie. Evident că alţii s-au folosit de aceasta pentru a lucra la imaginea proprie şi le-a mers. Evident că alţii au mimat că ajută, şi le-a mers. Evident că alţii au făcut şi fac bani buni de pe spinarea directă a refugiaţilor, că bisnisu e bisnis, şi le merge. Evident că sunt firme care oferă gratuit tot ce nu le trebuie refugiaţlori ucraineni, doar pentru o publicitate moca ce, în mod normal, i-ar fi costat binişor. Ucrainenii au fost ajutaţi de români fără a face diferenţa dintre cel cu super-maşină şi cel coborât cu trolerul din tren şi chiar adaptându-se la uneori pretenţiile ucrainenilor. Politicieni şi partide şi uniuni au început să facă gălăgie pentru fiecare dubiţă cu ajutoare trimisă în Ucraina sau la ucraineni, pentru că orice tragedie este un prilej de a mai tencui mutra imaginii publice. Sincer, românii au fost la înălţime aici. Unii dintre ei. Alţii dimpotrivă, au devenit şi mai isterici, şi mai violenţi, şi mai turnători, şi mai plini de ură.  

Toţi zic de putinişti, cine-i putinistul? 

Acuzaţia de "putinism" nu a apărut odată cu declanşarea războiului ruso-ucrainean. "Putinismul" este o găselniţă superbă a progresiştilor, a "civicilor" şi a aplaudacilor pro-sistem pentru a crea şi întreţine o atmosferă de auto-"ciocu' mic". Un şantaj de opinie. Nu ştiu când a apărut exact-exact, dar a tot crescut precum voinicul din poveste. Prima oară când am auzit-o a fost când premierul MRU-Mihai Răzvan Ungureanu (îl mai ştiţi?) a declarat public că cei care sunt împotriva exploatării gazelor de şist fac jocul Rusiei. Era în 2014. "Cine se împotriveşte exploatării gazelor de şist face, voit sau nevoit, jocul Federaţiei Ruse, inclusiv pe teritoriul României”, spunea cel care a adus la vremea aceea frackingul în România şi care a făcut celebră localitatea Pungeşti. Apoi, o vibraţie mai intensă a fost când cu Rezist şi Trump. Trump era prieten cu Putin pentru că aşa spuneau alţii, deci era un putinist convins. Merkel de la "Europa e cu ochii pe noi" se poza în diverse poziţii diplomatice cu acelaşi Putin, dar nu era putinistă. În 2017, reziştii spuneau despre Tăriceanu că e "liberalul putinist" ("Liviu Dragnea, eşti un infractor!" – Protest #rezist la Înalta Curte", în TheEpochTimes Romania din 20 iunie 2017), dar fără a se da detalii despre cum e el un putinist. Ortodocşii erau şi ei putinişti conform unei logici de moartea minţii: ruşii fiind ortodocşi, Putin fiind ortodox, atunci ortodocşii sunt putinişti, deci românii care-s ortodocşi sunt putinişti pentru că-s ortodocşi. Ca în bancul cu miliţianul care era gay pentru că avea un peşte în acvariu.
Putinişti au fost "conspiraţioniştii" care nu se înregimentau în Corul Pandemiştilor sau în Ansamblul "Vaccinelul" şi care nu CREDEAU în Covid, Mască, ATI, eroi de pe linia una, restricţii, Arafat, sesiuni de vaccinări, ordonanţe militare şi mai ales care considerau că unii se folosesc de o boală pentru a exersa dictaturi. A, Putin s-a vaccinat şi era un vaccinist feroce, şi a luat şi el măsuri dictatoriale. Nu contează, super-vaxerii te făceau putinist. La fel era la alegeri: cine nu vota cu cine trebuie, era clar un putinist, pentru că celelalte partide erau pline de putinişti. Alegeai "Europa" sau "Rusia", deşi mulţi care se pretind europeni aveau un comportament foarte "putinist".
Când a apărut concurenţa la USR, şi aici e vorba de AUR-ul lui George Simion, a şi plouat cu acuzaţii de putinism la adresa aur-iştilor. Teama useriştilor că cineva le ia locul în sondaje şi la voturi a făcut din AUR un partid contradictoriu: nişte naţionalişti care-s putinişti. 
"Putinist" a devenit un fel de "mă-ta-i curvă". Cine nu se vaccinează, e putinist. Cine nu aplaudă la comandă, e putinist. Cine vrea să intre fără certificat verde în cârciumă, e putinist. Cine nu crede şi mai şi cercetează, e putinist. Cine nu se exprimă cum vrei tu, e putinist. Cine nu strigă "Slavă Ucrainei", e putinist. Cine nu pune peste 10 postări normă despre tancuri trase de tractoare e putinist. Cine spune că unii refugiaţi aveau maşini cam de fiţă, e putinist. Cui nu-i place tricoul militar al lui Zelenskii, e putinist. Cine alimentează de la Lukoil, e putinist. Cine se exprimă cu "Z" şi "V" e putinist. Cine spune că una-s ruşii şi alta e Federaţia Rusă, e putinist. Cine râde prea mult, e foarte putinist. Cine întreabă ce au trădat generalii mătrăşiţi de acelaşi Zelenskii sau de ce televiziunile "de opoziţie" au fost închise în Ucraina, e putinist. Nu-ţi plac ochii cuiva, precis ăla e mare putinist. Ţi-a suflat gagica? E un putinist. Te-a lăsat în chiloţi la barbut? E putinist. Ţi-a luat faţa la giratoriu? E un super putinist. Nu-i place trotinetuţa ta? E clar că îi plac tancurile ruseşti. Nu bea smoothie vegan ci vodcă? Păi asta e clar că nu mai încape îndoială… 
Putinism este, după mintea mea şi probabil şi a multora dintre voi care mai sunteţi pe roţile voastre, atitudinea sau activitatea sau simţământul adânc de a-l susţine pe Vladimir Putin şi politica sa internă şi internaţională, inclusiv războiul cu Ucraina. Putinism este când eşti cu Putin 100%, la fel cum a fi monarhist este să fii100%  cu Casa Regală, republican să fii 100% cu republica, hitlerism era să fii cu Hitler, Stalinism cu Stalin, sorosism cu Soros, titoism cu Tito (fost preşedinte al Iugoslaviei), troţkism cu Troţki, maoism cu Mao, Ceauşism cu Ceauşescu, metalist cu metalul, manelist cu ce se aude acum pe la radio, chiar şi manele, neomarxism cu tot ce ţine de dictatura leftistă.
Câţi români susţin politica lui Putin? Dar câţi din cei acuzaţi aiuristic de "putinism" îl susţin pe Putin? Eu nu cunosc aşa ceva. Poate printre prietenii altora, or fi. A fi "putinist" e o acuzaţie care pute a comunism. Comuniştii erau experţi în a inventa acuzaţii pe substantive comune şi proprii, pe epitete. Troţkişti, buharinişti, zinovievişti, titoişti, nume care însemnau automat şi în cel mai fericit caz puşcărie berechet. Pentru că nu erai, desigur stalinist. Să fii stalinist era cool, să fii de alt fel era nasol.
Am putea spune că "putinist" seamănă şi cu acuzaţiile acelea vechi de "chiabur" sau "burghez", numai că ultimele puteau fi, cumva, probate. Culmea, acuzaţiile astea aiuristice vin de la unii care pretind că sunt fierţi pe "valorile europene", care rup tricoul de pe ei în numele libertăţii cu orice preţ chiar şi cea de exprimare, când e vorba de jurnaliştii care îi susţin pe ei. Restul pixu, nu.
 
Cum să demascăm, putinistul, tovarăşi!

Paradoxal este că toţi sunt cu putinismul în gură dar niciunul dintre aruncătorii cu vorba nu sunt capabili să demonstreze cum de Ăla sau Ăl'lalt e putinist. A încercat o tentativă patetică ex-ministrul Culturii, Theodor Paleologu. Cine se regăseşte 14-logul paleologian, gata, a pus-o, a belit-o, e putinist, marş-marş la Petropavolvsk Kamceatskii! Nu e loc pentru ciocoi, în republică la noi!
Zicea el, Paleologu, pe 4 martie 2022, la ora 10:59, că "Recunoşti un agent al putinismului după anumite teze. Tezele sunt: "Ucrainenii şi ruşii sunt un singur popor. Nu există naţiune ucraineană". (Eu ştiam că ucrainenii şi bucovinenii sunt un singur popor, cel ucrainean, na); Kievul e al ruşilor de peste o mie de ani, din vremea Sfînului Vladimir. (Sincer nu ştiam de Sfântul Vladimir. Aşa cum nu consider că Kievul e rusesc şi că teorii din astea academice se dezbat în afara biroului lui T. Paleologu); "Crimeea e rusească şi Putin a avut tot dreptul să o anexeze în 2014". (Care era statutul Crimeii, apropo? Eu ştiu că era nici-nici. Sunt semi-putinist?); 4) "Ruşii sînt oprimaţi în Ucraina". (Deci ruşii nu sunt oprimaţi în Ucraina. Nu ştiu vreun român care să susţină ceva despre ruşii din Ucraina, am vaga impresie că deja citesc literatură absurdă, nu analize ale realităţii.
Altele din Lista lui Paleologu demonstrează doar mostre de cum dacă gândeşti liber şi nu cum ţi se sugerează-ordonă, eşti putinist (referiri la teritoriile româneşti din Ucraina, păreri despre SUA şi UE, neonazişti sau faptul că ambele părţi sunt vinovate pentru război, ultima fiind efectiv idioată, că, dacă acuzi că Zelenski şi PUTIN, sunt vinovaţi, automat tu mai eşti putinist. Tot la "moartea minţii" putem pune asta "Rusia e o mare cultură, deci are dreptul să invadeze Ucraina", teorie putinistă care doar aici am citit-o. Dar asta e hyper tare: eşti putinist dacă susţii că "Putin este katehonul şi ţine pe loc venirea Anticristului". Deci să vă prind că spuneţi că Putin e katehonul! Da apropo, câţi ştim ce e aceea "katehon"? Păi să vă răspundă Theodor Paleologu, că el ştie. 
La fel, în "Republica" (normal!) aflu că putinişti sunt cei care nu au fost de acord cu măsurile antipandilie, pardon pandemie. Aşa spune scriitoarea şi contributoarea Luminiţa Aldea, în "Românii liberi”: Ieri luptau cu dictatura medicală, azi susţin dictatura lui Putin"
Deci, momente vesele din articoloteca de aur Republica-nă: "Cele mai agresive şi mai cunoscute voci anti-mască şi anti-măsuri sanitare sunt acum pro-Putin". Oau! De unde ştie asta, habar nu am, că de câte ori cer exemple de putinism la cei care aduc acuze de putinism, am parte de o linişte mai linişte decât definiţia ei. Şi doamna contributor continuă, că vorba aia, ce susţine e pe sistem şi e re-educativ: "Marii luptători pentru libertate, marii luptători cu restricţiile, marii luptători împotriva dictaturii medicale, cei care ne eliberau pe toţi – deşi nimeni nu le-a cerut-o – de jugul purtării botniţei şi de moartea prin vaccin, sunt de partea lui Putin. Vaccinul ucidea, Putin salvează!". Nu ştiu unde a citit asta. Sincer mi şi se rupe în multe bucăţi, de la 14 în sus. 
La fel, Cristian Tudor Popescu (desigur!), în magistrala sa postare "În faţa Iadului" îi înfierează cu mânie, ca la şedinţa de partid când vorbitorul aduce vorba de capitalişti anglo-americani şi lacheii lor titoişti, de deviaţioniştii de dreapta sau de stânga, de indecişii, elitiştii, îmburgheziţii, speculanţii, chiaburii, cei care ascund cotele şi manisto-brătieniştii în cârdăşie cu legionarii, zic, CTP mai descoepră şi alţi periculoşi pe lângă "putinişti". "Neutraliştii” şi "relativiştii" şi spune el, stimaţi tovarăşi, că să "spuneţi dumneavoastră cum pot fi numiţi acei români care vor continua să fie putinişti, neutralişti şi relativişti" care aşa şi pe dincolo?" Adică să înţelegem că acum eşti obligat să fii obsedat doar de război, să ceri doar război, să nu te îndoieşti de nicio ciudăţenie propagandistică, să crezi şi să nu cercetezi orice, să fii convins din toată inima că tanti doboară drone cu borcane cu murături, şi să strigi "Slavă Ucrainei", că dacă nu, eşti putinist, neutralist relativist doar că aşa susţine CTP?  Dar hai să trecem la o mostră, vorba aceea standard de acuzaţii de putinism din motive de just because. E vorba de scandalul de la Teatrul Naţional, scandal orchestrat de USR, prin deputatul Iulian Bulai. 
  
Scandalul USR-ist de la Teatrul Naţional

Directorul interimar al TNB, (adică Teatrul Naţional Bucureşti) Mircea Rusu, a fost acuzat de un grup de actori sindicalişti, în frunte cu Mihai Călin (susţinuţi "dezinteresat" de către USR, prin deputatul Iulian Bulai), de toate 
relele lumii, mai ales de putinism pentru că a refuzat să pună becuri în culori ucrainene la teatru. Rusu a avut "tupeul" să spună că rolul teatrului nu este unul politic şi că oricum alte instituţii politice au făcut asta cu steagul ucrainean în lumini festive. ""Rolul nostru este altul. Le-am spus şi celor care m-au îndrumat să fac asta: aş vrea foarte mult să văd dacă vă şi înrolaţi când veţi fi chemaţi la arme, dacă veţi fi la fel de generoşi şi de emoţionaţi”, a declarat Mircea Rusu într-un interviu la Antena 3. Asta nu a plăcut la bula progresistă. 

A fost destul pentru ca actorii pro-USR (Mihai Călin a apărut în clipuri de susţinere a Uniunii, la fel şi Marius Manole) să seteze USR, care USR să pornească o campanie de demonizare a lui Mircea Rusu. Nu a contat că el a avut atitudine pozitivă faţă de ucraineni, că îi admiră pentru felul în care rezistă ruşilor, nu a contat nici că a adus un autocar întreg de refugiaţi din Suceava la Bucureşti, asta GRATUIT. A contat că nu a băgat becuri albastru-galbene şi că, mai ales, zic eu, e doar interimar şi că ocuparea unui fotoliu de către "ai noştri" merită o serie de scandaluri. Acuzaţia e clasică: putinism, mai ales în contextul în care la teatru s-a desfăşurat şi un eveniment cu Dan Puric, conferinţa "M-am întors". Puric fiind şi el pe lista neagră a USR din motive de "putinism" şi filorusism, deşi el a declarat că “Putin este responsabil pentru ceea ce se întâmplă în Ucraina” (capital.ro), iar a fi împotriva lui Putin nu implică să urăşti poporul rus. Şi chiar dacă a nu cere eliminarea unui popor doar pentru că e condus de un apucat, poate fi acuzaţie de putinism în Lumea Nouă ce o trăim, declaraţiile de prietenie ale lui Puric faţă de ruşi sunt cam vechi. Apropo, nu ştiu să existe o lege sau OUG care să te oblige să arborezi steaguri să luminezi lădiri să te îmbraci sau să altceva în culorile drapelului ucrainean sau al oricărui alt stat. 
Deci deputatul Bulai, unul din cei mai populari politicieni de pe facebook, porneşte în forţă, evident, pe facebook: "Teatrul Naţional din Bucureşti "nu face politică”. Şi pentru că "nu face politică”, conducerea TNB refuză să se solidarizeze cu Ucraina"… (a pune lumini înseamnă "solidarizare" la Bulai, a aduce refugiaţi ucrinieni, nu, n.n) (…) Dacă primeşte dispoziţii de la Ministerul Culturii, TNB, care "nu face politică”, se solidarizează cu Ucraina. Dacă nu, nu".
Dar ăsta era doar preambulul. Iulian Bulai loveşte din nou, mai târziu, cu… Dan Puric. "Înţeleg că Teatrul Naţional Bucureşti nu vrea să aibă de-a face cu subiectul "politic” al războiului din Ucraina. Dar iată că, fix de Ziua Mondială a Teatrului, TNB "cumpără” de la o agenţie de impresariat o conferinţă a lui Dan Puric. (adică TNB a închiriat sala, pe româneşte, n.n.) În ciuda faptului că, de câţiva ani, Dan Puric e un admirator declarat al lui Vladimir Putin (??? n.n), cu discursuri antieuropene dintre cele mai îndoielnice. Şi în ciuda faptului că, atunci când nu creează pentru o agenţie de impresariat pe scena Naţionalului, dl Puric e chiar angajat al… Naţionalului (şi unde e problema, n.n.) . (…) Acum, în rol de portavoce a Kremlinului, Dan Puric a devenit nefrecventabil.  Poate TNB se gândeşte că nu totul e, „apolitic”, de vânzare şi unii actori joacă mai bine în piese care nu-s scrise din biroul lui Stalin" Evident că deşi solicitat online, Bulai nu a adus niciun argument cu privire la "putinismele" lui Puric şi la faptul că e "portavocea Kremlinului". 
Pe 27 martie, Bulai, susţinătorii şi presa progresistă explodează mai rău decât atunci când Rusia a pornit războiul la Ucraină. "Propaganda rusească şi anti UE/NATO distribuită spectatorilor de la TNB. Astăzi. Sub privirea atentă a directorului interimar, Mircea Rusu – prezent în sală. Domnule Lucian N. Romaşcanu, nu este nevoie de o investigaţie a poliţiei (????, n.n.) pentru a vedea aceste dovezi. (…) Propaganda pro Putin şi pro Kremlin trebuie să înceteze la TNB, iar domnul Mircea Rusu trebuie demis cu celeritate. Este parte a problemei. Domnule ministru Romaşcanu, orice întârziere din partea dumneavoastră vă face complice". Evident că nu a existat public (deşi spectacolul era cu public) nici picior de probă cum că acolo ar fi o adunare putinistă unde 
s-a dat slavă Rusiei. Dar amuzant e "trebuie" acela bolşevic. După o altă zi, Bulai continuă ofensiva: "Directorul interimar al Teatrului Naţional Bucureşti (TNB), Mircea Rusu, trebuie demis astăzi ("trebuie", iar… n.n..).Nu putem accepta ca infrastructura publică de cultură din România să fie folosită pentru a promova propaganda pro Putin, pro Kremlin. (probe? Din bici, ca de obicei, n.n.) Domnul Lucian N. Romaşcanu, ministrul Culturii, trebuie să îl demită pe domnul Rusu.
Dacă nu îl va demite astăzi pe directorul TNB, atunci voi propune conducerii USR iniţierea unei moţiuni simple împotriva ministrului Culturii. O instituţie importantă a statului român nu poate sabota nici solidaritatea românilor faţă de ucraineni şi nici angajamentele României faţă de partenerii UE şi NATO. Asta s-a întâmplat ieri la TNB". 
Evident că USR s-a conformat şi boing, avem o luare de poziţie după o altă zi, pe 29 martie. "USR a depus moţiune simplă împotriva ministrului Culturii, Lucian Romaşcanu". 
În ultimele zile, sub ochii ministrului PSD al Culturii şi cu autorizarea lui, directorul interimar al Teatrului Naţional Bucureşti a transformat instituţia într-o platformă a propagandei extremiste pro-Kremlin, a antisemitismului şi revizionismului. (probe? A, nu…, n.n.). Ministrul PSD Lucian Romaşcanu este cel care l-a numit în funcţie pe Mircea Rusu. Acum, când acesta a dovedit că este un om al propagandei pro-Moscova, pro-Putin, anti-UE, anti-NATO, în loc să-l demită, continuă să-l ţină în braţe". (probe? A, nu, n.n.)  
"Domnul Lucian Romaşcanu, în loc să-şi asume şi să rezolve o problemă punctuală, merge mai departe şi ţine în funcţie un om al propagandei pro-Moscova, pro-Putin, anti-UE, anti-NATO. De aceea, USR va depune moţiunea simplă intitulată «Libertate artistică? Da! Propagandă pro-Moscova şi anti-UE în in-
stituţii publice? Niciodată!», îndreptată împotriva ministrului Romaşcanu. Nu se poate ca din cea mai importantă instituţie de cultură din România să se facă propagandă activă, prin material publicitar, anti-UE, anti-NATO, pro-Putin, pro-Kremlin”, declară deputatul USR Iulian Bulai, tot fără probe. Gălăgia mare ţine loc de orice probe.
Şi se termină ca la o şedinţă PCR de demascare a duşmanului strecurat: "Refuzul ministrului Culturii de a-l demite pe Mircea Rusu este un gest de sabotare a eforturilor naţionale de solidarizare cu Ucraina, cu un întreg popor alungat din propriile case, de subminare a politicii Statului român în faţa conflictului militar care ne ameninţă frontierele şi de încălcare a angajamentelor României faţă de Uniunea Europeană şi NATO. Pentru toate acestea, Lucian Romaşcanu trebuie să plece".
Moţiunea USR ştim cum s-a aşa pe ea, că unul din deputaţi s-a semnat de două ori, "ca să fie", că de aia e plătit din banii noştri. Şi a picat, cu putinişti, revoltaţi, actori-activişti cu tot. Mare pagubă. 
Interesant este că în afară de referiri revoltate la atitudine anti UE şi anti anumite aspecte ale intervenţiilor NATO (e o crimă? De când?), la faptul că "Certitudinea" aceea e o gazetă naţionalistă la fel ca alte gazete naţionaliste mai satisfăcătior sau mai prost făcute şi cam atât, că dacă eşti naţionalist nu poţi să fii şi filorus că dai contradicţie în termeni şi MAI ALES că în afară de o mare gălăgie şi evident acuzaţia la modă de "putinism", chiar dacă preluate de presa USR friendly de la noi sau cumva internaţională, nu s-a probat nimic. La fel, ministrul Culturii, Romaşcanu, a spulberat toată ofensiva asta care, şi eu cred, doreşte mai degrabă să elibereze pentru cine trebuie, un fotoliu şi faimos, şi puternic, şi bănos la primul teatru al ţării. Dar a fost interesant cum s-au folosit toate Noile Acuzaţii de putinism aici. Pentru ca dresura să continue. Şi reedcucarea la el. Ce va urma? Vom vedea. Până acum e amuzant să vezi cum cei care râdeau de creştini că sunt cu "crede şi nucerceta", se întrec acum în a-i acuza pe unii că nu cred şi cercetează.