În antichitate erau grupare acele plante care se foloseau la vindecarea fracturilor osoase, purtând numele de symphytum. Planta poartă diferite denumiri: "iarba Tatii", "titineasă" etc. Se foloseşte în ulcere varicoase, boli pulmonare, în diaree, fracturi, dizenterie, vindecă ulcerul de stomac şi duoden, precum şi cancerul. Înfloreşte violaceu din mai până în septembrie. Rădăcina conţine: alantoină până la 4,7%, mucilagii aproximativ 20%, triterpene, aspartagină, tanin etc. Rădăcina se recoltează primăvara, înainte de înflorire sau toamna târziu, la fel şi frunzele. Dacă planta şi rădăcina nu se folosesc imediat, pot fi conservate prin uscare într-un loc aerisit şi fără soare. Rădăcina se spală, se taie mărunt şi se usucă treptat.
În homeopatie se foloseşte pentru prevenirea paradontozei: 20 picături de tinctură de tătăneasă la 1/2 pahar de apă, ca apă de gură
Cea mai importantă substanţă activă din plantă este alantoina, care acţionează direct asupra celulei şi produce vindecarea.
Iată o reţetă foarte veche care a dat rezultate în ulcer, cancer de stomac şi de piele: 300 g. rădăcină de tătăneasă spălată (fără a se curăţa coaja) se dă prin răzătoare, se amestecă cu 1 kg miere. Se lasă la macerat 3 săptămâni, într-un loc umbros. În fiecare zi se amestecă cu o lingură de lemn. Se administrează câte o linguriţă dimineaţa, în fiecare zi. Se va avea grijă ca tătăneasa să fie culeasă înainte de înflorire, deoarece numai atunci conţine substanţa activă numită alantoină.