Săptămâna a 12-a a anului 2022 și a treia din Postul Mare

Duminica Sfântului Grigorie Palama ne-a deschis săptă­mâna aceasta. El este cel mai mare teolog ortodox al lumi-nii dumnezeieşti, pe care a trăit-o el însuşi prin viaţa lui sfântă de tânăr, în muntele Athos şi adunând ca într-un buchet experienţa rugăciunii neîncetate şi a luminii, de la călugării isihaşti (sihaştri, în tradiţia românească), de la care a învăţat-o. A formulat în limbaj modern teologia lumi­nii, care este harul lui Dum­nezeu. Aşa cum ştim a trăit între anii 1296- 1359. A avut ca profesori duhovnici chiar în Sfântul munte Athos pe Nichifor şi pe Grigorie Sinaitul, ce învăţase la mănăstirea din muntele Sinai şi apoi a venit la Athos. Epoca în care a trăit a fost de mare dramă pentru romeii – cetăţenii greci din Imperiul Roman de răsărit. Erau mereu şi mereu cucerite părţi din imperiu de către armatele sultanilor turci. În 1054 cele două Biserici, din Constantinopol şi din Roma se despărţiseră prin marea Schismă. Nu mai erau relaţii bisericeşti şi nici teologice. În 1274 a avut loc Sinodul de la Lyon din Franţa pentru unire. Dar în principal călugării ortodocşi s-au opus şi printre ei este şi Grigorie Palama. Momentul tensionat este ve­ni­rea lui Varlaam din Calabria la Constantinopol. Era foarte cult în filozofia greacă şi în teologia Sfântului Toma din Aquino (1225-1274), care scrisese o mulţime de cărţi, printre care un tratat numit Summa Theolociae. Aici la Constantinopol, Varlaam – pe care uni îl suspectau că este trimis ca şi spion al Romei, la cererea împăratului preda şi din teologia lui Dionisie Areopagitul, pe care Toma îl citează de multe ori în lucrările lui. Tot aici află despre lumina dumnezeiască pe care o văd şi o trăiesc călugării de la muntele Athos. Începe să îi critice şi să îi acuze de falsi­tate. Se întemeia pe concepţia apuseană care începând de la Augustin şi până la Toma susţineau că harul sau lumina divină este ceva creat de Dumnezeu. Aşa se ridică Grigorie Palama şi prin vorbe şi prin scrierea multor tratate apară această experienţă isihastă a luminii dumneze­ieşti, care vine în principal prin rugăciunea inimii, cea cunos­cută încă de Sfântul Ioan Gură de aur. Grigorie îi citează pe înaintaşi printre care Dionisie Areopagitul (sec.V). Din ordi­nul împăratului şi cu sprijinul patriarhului Ioan Caleca, Gri­gorie este arestat şi întemniţat 4 ani în închisoarea patriar­hiei. Dar are voie să citească şi să scrie. Aşa a scris multe tratate despre sfânta lumină. Varlaam a avut 2 susţinători, Achindin şi Gregoras. Aceştia au susţinut în continuare acuzele la adresa isihaştrilor şi chiar l-au acuzat personal pe Grigorie. În sfârşit după lupte şi suferinţe i se recu­noaşte de către noul împărat şi de patriarh teologia luminii şi este hirotonit episcop al Tesalonicului. Este luat prizo­nier de turci şi ţinut un an în captivitate, unde scrie un dialog între creştinism şi Is­lam. Este răscumpărat cu bani de un voevod sârb şi ajunge totuşi în scaunul de la Tesalonic, cu titlul de Arhie­pis­cop. Trece la Domnul în 1359 şi lasă în urmă o teologie neegalată până azi. Părintele Dumitru Stăniloaie i-a tradus o parte din scrieri începând din 1938 când era la Sibiu profesor şi rector al Academiei teologice. Apoi l-a tipărit în volumul VII al Filocaliei. Prin părintele Stăniloaie a fost pro­movat şi în teologia apuseană unde Grigorie Palama deşi consacrat sfânt, imediat după moartea lui, era “per­sona non grata”. Era cenzurat şi nu putea fi tipărit, abia i se tipăresc scrierile după 1780. Dar scrierile lui fuseseră traduse în latină şi circulau în Apus pe sub mână. 
Astăzi îi urmează părintelui Stăniloaie, profesorul nostru din Sibiu, părintele Arhidiacon Dr. Ică Ioan jr., care i-a tradus şi tipărit din lucrările Sfântului Grigorie Palama. Cităm: “ Tot cel ce zice că lumina care a strălucit ucenicilor în Tabor este nălucă sau un simbol ce se face şi se desface şi nu există cu adevărat şi susţine că lumina nu este o lucrare (energhia) mai presus de fire şi de toată înţelegerea, ci mai presus de înţelegere, se împotriveşte sigur mărturiei sfinţilor părinţi… lumina este slavă lui Hristos, slavă Duhu­lui (gloria, în latină), raza dumnezeirii, căci Hristos este lumina lumii, lumina cea ade­vărată (Ioan 1,9) frumuseţea slavei.” Din Filocalia, vol. VII pag. 418. Să ne rugăm Sfântului Grigorie Palama să ne lumineze şi pe noi. Vine Buna Vestire pe 25 Martie avem bucuria să auzim cum Arhanghelul Gavriil a venit acum 2022 de ani în Nazaret la Fecioara Maria şi i-a spus că îl va naşte pe Iisus Emanoil care înseamnă “ Cu noi este Dumnezeu”. Pică vinerea şi o să ne bucurăm de mâncare de peşte. Iar nepotul meu Dominic împlineşte chiar în această sfânta zi un an de la naştere. Roma celor 7 coline II). Continuăm cu pelerinajul la Roma. Cetatea Romei după cum spune legenda a fost întemeiată cu vreo 750 de ani înainte de naşterea lui Hristos. Se zice că Romulus şi Remus erau doi prunci căro­ra le murise mama şi au fost adoptaţi şi alăptaţi de o lupoaică. Mama Lupa a deve­nit simbolul Romei. Statuile ei sunt prezente şi în Roma dar şi prin oraşe din ţara noastră. Roma s-a dezvoltat pe cele 7 coline sau dealuri. Se numesc: Quirinal –colină originară a Romei în dreapta Tibrului, Fiume Tevere cum zic italienii, în sensul în care curge spre mare râul pe direcţia SE- NV de jos în sus cum priveşti harta Italiei. Astăzi este un cartier în care găseşti ca centru de interes gara Termini cu 24 de linii, în care am ajuns cu trenul de la Aero­portul Fiumicino. Cartierul ce s-a dezvoltat cuprinde multe palate ale familiilor din care au venit episcopii cu titlul de Papa. Palatal Quirinal con­struit în 1574 de papalitate a fost vândut statului italian în 1947 şi a devenit reşedinţa preşedintelui Italiei. Acest cartier are mai central Piazza dela Republica. Este cartierul în care am locuit într-un hotel, după ce am parcurs de la gară câteva străzi cu taximetrul până la Biserica San Giovani dela Santa Croce de Geru­saleme. Am văzut imediat zidul vechi din cărămidă roşie, prin care sunt porţi pe sub care trec automobilele. Strada (via) pe care era hotelul este Sebastiano Grandis. Bulevar­dele largi pe care trecea tran­vaiul venind de la Porta Mag­giore se numesc Viale. La chioş­cul pe care scria Ta­bacoo am cumpărat un ghid cu hartă a Romei. Ne-am edificat pe hartă şi am mers la staţia de metrou numită San Giovani. Am intrat la o biserica în care era Denia şi am stat o jumătate de oră, se citeau drumul crucii lui Iisus cu cele 14 opriri şi texte din psalm. Interesant era că ci­teau două femei credincioase iar părintele în vârstă îmbră­cat în haine colorate plăcut şedea într-un jilţ. Mirosea a tămâie şi era cald deşi bise­rica San Giovani era foarte mare. Era aşezată lângă zidul de care spuneam mai sus şi era o piaţă pavată în faţă. M-a surprins plăcut o maşină de armată şi cei doi militari cu automate. Mai apoi a venit şi o maşină de poliţie. De fapt peste tot în viitoarele zile vom vedea această pază armată şi poliţie care te intimidează dar totodată îţi dă şi senti­mentul de siguranţă. Ne-am întors frânţi la hotel şi ne-am abandonat somnului. Ur­mează să vorbim despre celelalte coline.