Cuvântul Părintelui Arsenie: "Iată pe Dumnezeu cârmuind lumea şi totuşi cu mare sme­renie bătând şi aşteptând la poarta zidirii sale să I se des­chidă şi să fie primit. Într-uni se naşte într-alţii sporeşte cu vârsta şi cu înţelepciunea, într-alţii propovăduieşte, într-alţii mi­nuni săvârşeşte şi, în sfâr­şit, într-uni se schimbă la faţă în lumină dumnezeiască; iar într-alţii – foarte mulţi de aceş­tia neasemănat se chi­nu­ieş­te". (Cărarea Împărăţiei, p. 161)

ROMA, între ortodoxie şi cato­licitate. (1) Am fost la Roma, tocmai în acest timp de post împlinindu-mi visul ce l-am avut de mult ca orice român care crede că se trage din Dacia şi din Roma. Cu câteva zile înainte am aflat de la o doamnă că a fost botezată Teodora Roma. Ce nume! Am în faţă tot filmul acestui scurt pelerinaj pe urmele Aposto­lilor lui Hristos care au fost ucişi din ordinul Cezarului în anul 67, Pavel prin tăierea capului ca cetăţean roman, iar Petru care era doar evreu răstignit cu capul în jos. Era ziua de 29 iunie. Moartea celor doi ne dă dreptul să sperăm că într-o bună zi ortodocşii şi catolicii, cu ajutorul lui Dum­nezeu, vom celebra Sfintele Paşti în aceeaşi duminică.

Biletul de intrare în Muzeul Vatican are un preţ mare dar merită. Deşi în fugă, vreme de mai mult de 3 ore ne-am bucurat sufleteşte de valorile sacre şi artistice pe care le-au adunat de 2000 de ani creştinii din Roma, conduşi de Episcopii lor care se considerau Patriarhi creştini ca şi confraţii lor din Ierusalim, Antiohia, Alexandria şi Con­stantinopol. Aşa cum spune autorul celebrei cărţi "Papii – Istorie şi secrete", Claudio Rendina: "Instituţia papală a rezistat tocmai pentru că mulţimea de credincioşi care au susţinut-o a văzut înainte de toate în Papa, Biserica. Ubi Petrus, Ibi Ecclesia". Şi îl citează pe Papa Ioan al XXXIII-lea care a mărturisit: "Capul Bisericii este Hristos şi nu Papa". Pe colina din Roma, Vatican – Numele "Vatican" este derivat probabil de la aşezarea etruscă Vatica sau Vaticum, situată în zona pe care romanii antici o numeau "Ager Vaticanus" (teritoriul Vati­canului) – este un stat micuţ cu grădini, cu piaţete, cu multe clădiri şi cu Capela Sixtină, pictată după cum se ştie de Leonardo da Vinci. Ordinea şi disciplina erau lite­re de lege, împreună cu gar­da elveţiană – soldaţi în cos­tume medievale înarmaţi cu suliţe sau halebarde, toţi tineri şi frumoşi, era şi înainte de a ne chinui acest Covid-19. Acum sunt introduse mă­suri drastice de control şi mulţi­mile de pelerini vizitatori sunt îndrumate printre rastele şi trecute prin porţi electronizate. Dar în momentul când am ajuns la etaj în sala în care pe o scenă, un fel de masă largă era o machetă a statului Vatican, întorcându-ne privirea spre peretele înalt şi larg din sticlă, am privit Roma, eterna Romă. Am văzut străzile nu­mite Via, bulevardele numite Viale şi mulţimea de biserici printre care se distinge Ca­tedrala San Pietro cu vestita piaţă care pe două părţi are acele colonade bine cunos­cute. Am văzut şi celelalte coline pe care romanii de ieri şi de azi au construit vile şi case, spitale şi şcoli, precum şi alte construcţii. Am văzut şi râul care brăzdează Roma, Fiume Tevere sau Tibrul, pe care îl trecusem cu metroul când am venit de la staţia San Giovanni din apropierea Pa­latului Bisericesc Lateran unde s-a ţinut Conciliul II Vatican. Acel Conciliu care
s-a deschis în 1959, s-a amâ­nat şi apoi a fost redeschis în septembrie 1963. A fost închis la 8 decembrie 1965. Era Papă sau Patriarh al Romei Paul al VI-lea (1963-1978) ce fusese Cardinalul Giovanni Battista Montini (născut în 1897). A fost un Papă ce s-a implicat politic în dialogurile cu Nichita Hruşciov care con­ducea la acea vreme URSS şi lumea comunistă din care făcea şi România parte. La acel conciliu au participat şi ortodocşii ca observatori printre care şi Mitropolitul Antonie Plămădeală de pioasă amintire.

Au urmat Papii Ioan Paul I. Pontificatul său a durat doar 33 de zile din septembrie ale anului 1978. A murit cu cartea "Imitaţiile lui Hristos" în mână. Gazetele dar şi câţiva scriitori redutabili prezentau moartea ca un asasinat prin otrăvire. A urmat Ioan Paul al II-lea, fostul cardinal polonez Carol Wojtyla (născut 18 mai 1920 lângă Cracovia), fiind ieşit din lagărul socialist condus de la Moscova, s-a implicat activ în lupta pentru democratizarea Europei. În vremea lui s-a des­chis dialogul de la Bari, oraş în care odihneşte cu trupul Sfântul Nicolae. În acest dia­log s-a implicat activ şi Pa­triar­hul nostru Teoctist care a şi făcut o vizită la Vatican în 5 ianuarie 1989. A participat şi profesorul pe care l-am cu­noscut bine, Părintele Aca­de­mician Dumitru Popescu (1929-2010) şi alţi prestigioşi teologi.

În anul 1999 Papa Ioan Paul al II-lea a făcut o vizită în România, şi a fost primit de mulţimi de creştini, în special în Bucureşti. Am fost şi eu în Piaţa Unirii din Bucureşti un­de atunci se pusese o cruce pe locul unde se voia a se construi Catedrala Mân­tuirii Neamului. Pleacă la Domnul la 2 aprilie 2005. Era şi un filosof şi un teolog renumit de la care au rămas o mulţime de cărţi. A urmat Papa Benedict al XVI-lea, în latină Benedictus PP. XVI, născut Joseph Alois Ratzinger, a fost al 265-lea papă al Bisericii Catolice, ales la 19 aprilie 2005 în Conclavul din 2005 ca succesor al Papei Ioan Paul al II-lea. A fost primul papă german după 482 de ani. A fost un tradi­ţionalist în sensul bun al cu­vân­tului. Era şi un mare teo­log. A scris o mulţime de cărţi, unele chiar tratate teologice. Notăm cărţile: "Isus din Na­zaret", în 3 volume; "Biserică, ecumenism şi politică. Noi eseuri de ecleziologie"; "Sa­rea pământului. Creştinismul şi Biserica Catolică la cum­păna dintre milenii". În 2019 a dialogat cu Cardinalul de culoare Robert Sarah şi au publicat o carte, nu groasă doar de 114 pagini. Despre ea aflăm pe coperta traducerii în limba română sub titlul "Din adâncul inimii noastre" , la editura Sapientia din Iaşi, cum că: după renunţarea sa în februarie 2013 cuvântul Pa­pei emerit este rar, el s-a de­dicat tăcerii apărat de zidurile mânăstirii "Mater Ecclesiae" din grădinile Vaticanului. În mod excepţional în compania cardinalului Sarah, marele său prieten, s-a decis să scrie referitor la subiectul cel mai dificil pentru Biserică: "Viitorul preoţilor, adevărata definiţie a preoţiei catolice şi respectul celibatului".

După retragerea distinsului nonagenar Benedict al XVI-lea, a venit ca Papă Părintele Franciscus sau Papa Fran­cisc (născut în 17 decembrie 1936 în Argentina, Buenos Aires dintr-o familie în care tata era muncitor feroviar). La 13 martie 2013, la ieşirea din conclavul însărcinat să-l alea­gă pe succesorul papei de­misionar Benedict al XVI-lea, cardinalul protodiacon Jean-Louis Tauran a pronunţat ce­le­bra formulă latină Habemus papam, anunţând lumii alegerea cardinalului Jorge Mario Bergoglio sub numele de Francisc. În 2001 a fost ridicat de Papa Ioan Paul al II-lea ca şi cardinal – Conclavul de cardinali doar alege dintre ei pe viitorul Papă.

Nu este un mare teolog dar este omul oamenilor obişnuiţi şi mai ales sărmani. Este un bun cunoscător la Bisericii ortodoxe, pentru că a avut ca magistru un episcop greco-catolic din Ucraina, Ştefan Czmil. În anul 2018 a venit în România invitat de patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Prea Fericitul Părinte Daniel. A participat la binecuvântarea altarului Catedralei Mântuirii Neamului în Bucureşti. A fost aclamat de o mulţime de români şi în Bucureşti, Iaşi, şumuleu Ciuc şi Blaj.

Astăzi este implicat profund în dialogul pentru pacea din Ucraina, un dialog în care Vaticanul are un cuvânt de spus. Cităm pe Părintele Papa Francisc, din cuvântul său adresat Urbi et Orbi din ziua de Paşti în 2016: "Supplico il Principe della Pace perche tacianno le armi. Prego perche nei cuori di ceascuno non si spenga mai la speranza". Din revista catolică "Credere la gioia del Vangelo" (13 marzo 2022). Papa Francisc cere tuturor creştinilor să participe la rugăciunea pentru Italia – La preghiera per l'Ucraina.

 Am vorbit despre aceste personalităţi papale pentru că sunt implicaţi nu doar în muzeul Vatican şi în Roma ci şi în lupta pentru pace şi pentru dialogul politic şi cel bisericesc în care suntem şi noi românii incluşi. Vom continua pelerinajul la Roma, săptămâna viitoare.

Preot Nicolae Streza