O după amiază pentru documentarea unor acțiuni pentru copii în Șaroșul pe Târnave, Dumbrăveni, Hoghilag și Valchid mi-a deschis ochii pe o zonă pe care doar o întrezărisem, spre rușinea mea. De aceea m-a bucurat faptul că am primit volumul Hoghilag acolo a fost casa mea. Cartea patriei într-o comună transilvăneană (Mediaș, 2021, 226 pg.). Volumul face parte din seria Materiale ale Asociației sașilor din Transilvania (editate de Ernest Bruckner) și este publicat de către Anna Dengel și Ulrike Schinker „cu mandatul și sprijinul comunității săsești a Hoghilagului”. Traducerea este realizată de către Mihai Florea iar corectura de către Mirela Lazăr. Personal am încercat parcă o developare a sentimentelor ce m-au încercat o zi de „hălăduială” printre oamenii locului- o revelație de oameni muncitori și deciși să facă mai bine pentru mai mulți- dar parcă și o tristețe văzând cum pleacă o lume. După textele introductive- aparținând editorului, Primarului Hoghilagului (Nicolae Lazăr), traducător și autori- se așează în rânduială de cronică locală textele mai vechi și mai noi ale aceleiași realități. Veți găsi pagini despre sașii din Ardeal (scurtă istorie), despre peisaj și infrastructură, despre evoluția istorică și populație, despre biserici și școală, viața legată de acestea, despre economie și viață țărănească, despre tradiții și obiceiuri, instituții sociale și caritabile, tradițiile scrise și orale ale locului. O serie de date strict istoric – oglindite în liste și documentele unor vremi-precum și bibliografia închid în rânduri de cerneală tot focul de viață ce va fi aprins idealuri și vise, credințe și nădejdi ale oamenilor locului. Fotografii și desene, documente ori amintiri, simple tabele încărcate de nume și istorie trec spre noi, asemeni bulbilor ce aduc și astăzi Hoghilagului recunoașterea nu doar națională. O comunitate vie și azi, care cerne viață, ridică și sprijină copiii să fie oameni adevărați, curajoși și plini de iubire. Din cer, trecuții Hoghilagului privesc cu zâmbet spre ei.