Cuprinzând texte realizate de Adrian Alexe și Sorin Despina, sub coordonarea lui Gheorghe Sebastian-Cucoș,  editat de Redacția Revistei „Jandarmeria Română” a apărut  Albumul istoric al Jandarmeriei Române (f.a, 191 pg.). Cu text bilingv, traducerea aparținând lui Adrian Alexe, volumul beneficiază de o iconologie foarte largă din Arhiva Revistei Jandarmeriei Române (fotograf fiind aici, din 1995, Cristian Dumitru), din Arhiva personală a lui Adrian Alexe precum și din Arhiva Muzeului Militar Național și Arhivele Naționale ale României. Jandarmeria este arma care nu beneficiază încă de o Istorie a ei, poate și pentru aceea că de la înființarea sa de către Grigorie Alexandru Ghika (3 aprilie 1850- Legiuirea pentru reformarea Corpului slujitorilor de jandarmi) sunt atât de necesari dar niciodată iubiți pe deplin ori poate datorită înregimentării ei mereu și mereu sub stigma ideologicului și politicului- textele care însoțesc fotografiile ne întăresc această convingere. Asta nu înseamnă că arma a fost lipsită de oameni legendă ori de evenimente care să fi marcat pozitiv istoria Țării. Dacă în perioada 1850-1949 Jandarmeria funcționa mai ales în mediul rural iar după 1949 au fost transformate în trupe ale Securității ori ale Miliției pentru ca după 1989 să preia funcția tactică a celor din urmă trebuie să recunoaștem că nu aveau de unde spori în simpatii și prețuiri care să exulte în rândul populației. Asta și pentru că așezată, mai mereu, între manifestanți și politic  ori între violenți și populație pașnică, Jandarmii își riscă viața îmbrânciți și înjurați de cele mai multe ori- ca să reduc la minim vizibil misiunea lor. Prezența lor trebuie însă intuită și în rețeaua de liniște de care avem nevoie pentru ca pacea socială să nu rămână doar un deziderat. Totdeauna prea îndepărtat. Ei sunt acolo ori aici, dacă vreți, dese ori prezențe de liniște și încredere. Albumul lor istoric, pe care vi-l semnalăm, nu este doar o lectură și atât ci o reconfirmare  a modernizării unei arme în care intuiția mediatorului se adaugă curajului celui care intervine. Sute de fotografii- unele de-a dreptul inedite- aduc dinaintea cititorului progresul unei mentalități de luptă, modernizarea unei gândiri, mulți dintre oamenii Jandarmeriei Române fiind apreciați în intervențiile din teatrele de război din Bosnia ori Afganistan. Știu, și în mintea mea, citind Albumul, nu au lipsit datele fierbinți când Jandarmeria a propus soluții excesive- 10 August nu-mi iese din minte nicicum- dar nici nu pot face abstracție de efortul uriaș pe care oamenii ei îl fac acum tocmai pentru a dovedi profesionalism și pentru a ieși din conul de interes al politicului și atât. Albumul acesta ca și efortul de campanie mediatică din ultimii doi ni n-au cum să nu te impresioneze. E un fel de a construi sau re-construi o imagine publică a unei instituții de care, real, avem nevoie. Să mai scriu, poate, doar că la reușita grafică a Albumului Istoric au lucrat Sorin Despina și Nicoleta Sandu iar prepress-ul a fost realizat de cea din urmă și Gheorghe Ene. O echipă. Așa cum o Echipă meritorie este întreaga Echipă de Redacție a Revistei „Jandarmeria Română”. Merită investită încredere în oamenii ei.