O carte a mărturiei iudaismului românesc

A apărut de curând, eu am primit-o chiar în preajma Crăciunului ca dar, lucrarea Rabinului Avocat Iosef A. Wasserman, Dobândește-ți un rabin, câștigă-ți un prieten (Ed. a 2-a revizuită și adăugită, Ed. ARS LONGA, Iași, 2021/ 5781, 441 pg.). Despre Rabinul Ioseph Aharon Wasserman aflasem în contextul Marșului Vieții, realizat prima dată în 2005 întru comemorarea a 65 de ani de la nenorocirea Holocaustului, citisem despre Părinții săi, venerabilul Rabin Pinhas Eliahu Wasserman – un rabin extrem de respectat în Dorohoi unde a activat 50 de ani, ani grei- și rabineasa Sima-Reizel, figură luminoasă a comunității evreiești din Dorohoi. Știam și că imigrase în Israel în 1969, avea 15 ani, împreună cu fratele său Iehuda în cadrul unui program intitulat, sugestiv, „Aliat-Hanoar”. Îl ascultasem vorbind, și descoperisem unele texte de limbă română prin intermediul presei israeliene de limbă română și îl ascultasem vorbind la radio „Kol Israel” într-un program de iudaism limba română. Aflu acum că titlurile de rabin și avocat rabinic din partea Șef Rabinatului Statului Israel și că a fost rabin-șef militar, în structurile Armatei de Parașutiști, (1979-1998) cu gradul de maior.  Din 1998 are propriul birou de avocatură rabinică și este și consilier pe probleme de familie. Din 2000 este ales rabin al Asociației Israelienilor Originari din România și Președinte al Fundației pentru Promovarea și Dezvoltarea iudaismului român, continuând munca părintelui său de trup și duh. Șef al Baroului Avocaților rabinici din Israel din 2003 este și referent al Asociației Parlamentare din Israel privind promovarea memoriei Holocaustului și ajutorarea supraviețuitorilor. Ca angajament civic merită amintit și că este ales, din 2008, Președinte al Asociației Militarilor în Retragere din Armata de Apărare a Israelului, din Regiunea Ierusalim. Am scris toate acestea ca să înțelegeți experiența pe care a lăsat-o să picure în cartea sa, făcând-o vie și apropiată de cunoașterea noastră. Prima parte, istorică, ne prezintă Cuvioșii părinți ai autorului. Rabinul conducător de comunitate în Diaspora. Povestea vieții și muncii sale (pp. 13- 93). Nu ai cum să nu remarci că ajuns la Ierusalim, rabinul de Dorohoi se simte ca rabin al românilor israeliți din Diaspora și că sufletul său este legat în veșnicie de comunitatea sa românească de Acasă. Citind paginile Rabinului Iosef despre familia sa, despre modul în care acesta se leagă cu fire de luciditate și curaj de datoria sa de păstor, ori despre chipul mamei- învățătoarea Rabinului marcant de astăzi, nu ai cum să nu exulți dinaintea respectului, iubirii filiale și echilibratei mărturii de respect prin care tata și mama sunt prezentați. Mi-a prins extrem de bine sufletește lectura acestei părți de carte, fiind vindecătoare de toate tutuielile ieftine la care cultura de astăzi face apel. Capitolul al 2-lea, tot cu un caracter pronunțat de istorie personală, ne descrie autobiografia și munca omului care stă dincolo de charisma rabinică a lui Ioseph A. Wasserman (pp. 94-157). Știu bine ce zic atunci când vorbesc de charisma sa de lider, pentru că i-am urmărit în timp munca, reacțiile, respectul pentru națiunea română, copleșitoarea grijă pentru reziliență socială. Inclusiv în ceea ce privește Holocaustul. Capitolul al 3-lea este un soi de sinteză a catehezelor sale rabinice, rostite, mare parte, la programul deja amintit de mine de la Radio „Kol Israel” de la Ierusalim (pp. 158- 359). Parcurgerea acestor pagini m-a întors, oarecum, la cursurile distinsului nostru Părinte Dumitru Abrudan, de arheologie și cultură a Vechiului Testament și a Israelului de astăzi. Discursul Rabinului Iosef A. Wasserman este însă unul din interior, din Lege, amănuntele exprimării sale, calitatea informațiilor și simplitatea textului -fără încărcături inutile, cu adresare directă, vizibil cu un larg spectru al oralității- oferă cititorului român o foarte atentă cunoaștere a Sărbătorilor evreiești. După cum spune și numele capitolului. Pornind de la numitorul comun, Tora poporului lui Israel, autorul propune un curs despre Iudaism care ar trebui parcurs și de oamenii din media și de cei politici pentru a evita gafe și răutăți inutile. Este o carte despre gândirea religiosului într-o lume a Israelului extrem de modernizată dar și conservatoare, deschisă dialogului și dese ori mărginită de neputința dialogului. Rabinul Wasserman prezintă toate aceste aspecte cu maximă reverență față de adevăr. Un ultim capitol, al 4-lea, intitulat Marșul Vieții (pp. 360- 436) prezintă modul în care acest mod de comemorare s-a născut și a crescut prin efortul acestui om și al comunității românești, înfrățite în respect, în mare parte, cu prezența comunității evreiești locale și din Diaspora. O carte tonică, în ciuda subiectelor abordate, prin scriitură de reportaj și adâncime de cunoscător al oamenilor, o restaurare a informației de calitate.