O întrebare care revine: ce aveţi cu gardul viu, totuşi?

De când e la modă cu reabilitările şi reconfigurările în care betoanele şi asfaltul iau locul spaţiilor verzi, se vede clară că cineva, din motive ciudate, a declarat război gardurilor vii. Evident, când stăm pe la casă şi ne mai mutăm pe la casa de vacanţă, nu prea vezi utilitatea acestei perdele vegetale. V-o spun eu: te apără de praf şi de aerul nociv eliminat din eşapamentele maşinilor. Protejează zona din faţa blocului. Îţi oferă o anume intimitate chiar. În plus, aici îşi fac cuib vrăbiile care şi ele protejează copacii şi oraşul de diverse goange şi omizi, care, altfel
s-ar înmulţi foarte mult. Deci, care e problema?
Una dintre explicaţiile aşa-zis oficiale, auzite, ce-i drept, doar "pe surse", e că, maramite, unde sunt arbuşti din aceştia "vii" cică se adună gunoaie şi hoituri de animale. Nu ştiu în ce film au văzut asta, dar e efectiv ireal. OK, se mai adună una alta, o hârtie, o pungă adusă de vânt, mai aruncă un cocalar sticla de suc sau doza de energizant, îşi mai lasă un precaut din ăla care salvează vieţi, masca pe acolo, dar asta nu e o regulă. La fel cum nu e o regulă că FĂRĂ gard viu, e mai curat.
Avem aici două imagini, una cu gard viu aşa cum e el de obicei, fără reziduuri şi mortăciuni şi o zonă din aceea "reabilitată" pe stil nou, unde gunoaiele îşi fac de cap. Sincere felicitări, ce să spun. Aşa toţi se vor bucura de confortul unei zone "Noi", cu gunoaiele aduse de vânt sau de individ până sub geam…