📰 Cititorii ediției tipărite au fost primii care au văzut acest articol. Și multe altele! Caută TRIBUNA la chioșcuri sau abonează-te! 📰
Înainte ca Piața Mare să fie asociată cu Târgul de Crăciun de astăzi, copiii sibieni aveau propriul lor orășel: un brad cu becuri colorate, căsuțe din placaj, carusele și un personaj care venea cu daruri în noaptea de Anul Nou. Se numea Orășelul Copiilor și, pentru mulți dintre părinții și bunicii de astăzi, o vizită acolo era unul dintre cele mai așteptate momente ale iernii.
Orășelul Copiilor nu era un târg de Crăciun în sensul de astăzi. Oferta era mai modestă, iar amenajările și locurile de distracție se schimbau de la un an la altul. Dar ideea era limpede: pentru câteva zile, un colț al orașului devenea un loc făcut pe măsura celor mici. Acolo găseau căsuțe cu dulciuri și jucării, un brad împodobit, personaje din povești și carusele în care se puteau da până când părinții îi chemau mai departe.

Orășelul Copiilor din Sibiu- Tribuna, 24 decembrie 1987
Un brad în Piața Mare, căsuțe în Parcul Astra
În 1955, când Piața Mare se numea Piața Republicii, luminile „pomului de iarnă” au fost aprinse în centrul orașului. Ziarul „Flacăra Sibiului” descria un parc amenajat în piață, cu ghirlande luminoase, căsuțe inspirate din povești și copii adunați în jurul bradului: ˝… Cu căciulile trase bine peste urechi, cu mîinile virîte adînc în buzunare, cu obrajii rumeni de frig şi strălucind de bucurie, zeci, ba chiar sute de copii s-au strîns în jurul acestui pom. Privesc luminile lui vii, globurile lui strălucitoare, steaua care arde aprins în vîrful lui. Lîngă el, pionierii unei şcoli elementare şi-au unit glasurile într-un cîntec al pomului de iarnă. Dar nu e numai pomul de iarnă care a adunat atîta tinereţe aici, ci e întregul parc din piaţă care s-a transformat într-un orăşel al copiilor. De jur împrejurul parcului, pe stîlpi împodobiţi cu ghirlande de brad, s-au înşirat că nişte mărgele şi clipesc aprins zeci şi zeci de becuri în fel de fel de culori dînd pieţîi aspectul feeric de basm; s-au ridicat căsuţe din poveşti în care sunt sumedenie de minunăţii…˝
Doi ani mai târziu, Orășelul Copiilor era amenajat în Parcul Astra, numit atunci Parcul 1 Mai. Presa vremii descria locul în limbajul epocii, dar scena era ușor de recunoscut: cei mici priveau, întrebau și sperau să primească un dar: ,,… în parcul de lîngă Bulevard răsare ca din pămînt un brad uriaş împodobit cu fel de fel de jucării şi pe care, seara, ard becuri de toate culorile. Şi în acest an măreţul brad, frumos împodobit, s-a înălţat parcă mai semeţ. În jurul lui, căsuţe mici îţi amintesc de căsuţele din basmele bunicului sau ale bunicii. Şi în aceste căsuţe, micii cumpărători găsesc de toate, jucării, bomboane etc. Moş Gerilă este mai darnic ca-n alţi ani. De dimineaţa şi pînă seara orăşelul copiilor este plin de animaţie. Forfotă şi iar forfotă. Discuţii peste discuţii: — Mămico, mămico, uite ursuleţul, colo sus! Şi copilaşul cu căciula albă se repezi, cu toată împotrivirea mamei, spre bradul plin de jucării. Aici a făcut cunoştinţă cu prietenii lui din poveşti, cu ursuleţul cel isteţ, cu fată pădurii şi cu alţi eroi atît de mult îndrăgiţi de el. I-a privit pe rînd pe fiecare şi cît de mult ar fi dat să poată măcar să-i mîngîie, dar erau cocoţaţi prea sus. Cei mai mici pun întrebări:
— Mămico, ce-i acela? — şi fără să aştepte răspunsul, micuţul curios, a şi adresat mamei a două întrebare. — Dar aceea ce-i, mămico? Răspunsul mamii a făcut ca mirarea să se întipărească şi mai bine pe chipul lui îmbujorat. Şi întrebările curg fără sfîrşit. — Mămico, uite şi becuri, roşii, albastre… Sînt şi din acelea albe. Dar, mămico, la noi o să vină Moş Gerilă cu daruri? Aşa-i c-o să vină? Spune mămico, aşa-i? — Dacă vei fi cuminte o să vină şi la noi, Petrişor – spuse mama cu blîndeţe în glas. Şi noi spunem acelaşi lucru. Moş Gerilă va trece cu desaga plină cu daruri pe la toţi copiii buni şi ascultători.”
Orășelul s-a mutat de-a lungul anilor. Din 1963 a fost organizat în Piața 6 Martie, actuala Piață Mică, apoi a revenit în Parcul Astra. În 1986 și 1987, căsuțele și instalațiile de distracție au ajuns în Parcul Sub Arini, în zona cupolei și a fântânii arteziene. Ulterior, Orășelul a fost amenajat și la Cazarma 90.

Moș Gerilă, bradul și bucuria unei fotografii
În perioada comunistă, sărbătoarea era prezentată oficial drept „Anul Nou”, iar bradul devenise „pom de iarnă”. Moș Crăciun era înlocuit în spațiul public de Moș Gerilă, care împărțea daruri la sfârșitul anului. În multe familii, însă, tradițiile de Crăciun și colindele au continuat în privat, iar Moș Crăciun a rămas așteptat în seara de 24 decembrie.
Decorul Orășelului era simplu: becuri colorate, ghirlande, cutii mari așezate sub brad și personaje pictate pe panouri de placaj. La chioșcuri se găseau dulciuri, jucării și articole de iarnă. Printre atracții se numărau caruselele, mașinuțele și locurile de fotografiat, unde copiii se așezau pe un ren, o căprioară sau un căluț de lemn. Fotografia alb-negru, primită uneori abia a doua zi, devenea o amintire prețioasă.

Orășelul Copiilor în Piața 6 Martie (piața Mică de astăzi)- Flacăra Sibiului, 27 decembrie 1967
Pentru copiii care au crescut atunci, o vizită în Orășel nu era o oprire obișnuită la cumpărături. Era o ieșire specială, cu timp de privit, întrebat și ales în ce carusel să se dea. Oferta limitată nu împiedica bucuria; dimpotrivă, fiecare atracție putea deveni subiectul poveștilor de la școală.
După 1989, Orășelul s-a schimbat odată cu orașul. Au apărut alte produse și instalații, iar atmosfera s-a apropiat treptat de cea a unui bâlci. În 1998, „Tribuna” descria amenajarea drept „săracă și înnegurată”, o imagine a anilor de tranziție.

Orășelul Copiilor la cazarma 90 – Tribuna, 6 decembrie 2005
Ovidiu BOICA
Răzvan NEGRU
Ovidiu BOICA
Ștefania VESA
Vlad IGNAT
Vlad IGNAT
Cosmin PAL
Vlad IGNAT
Vlad IGNAT
Ștefania VESA
Ștefania VESA