ROȘIA: Tur inedit al patrimoniului cultural al județului, văzut de la Cașolț

📰 Cititorii ediției tipărite au fost primii care au văzut acest articol. Și multe altele! Caută TRIBUNA la chioșcuri sau abonează-te! 📰

Cea de-a doua ediție a Conferinței Științifice „Patrimoniul Cultural Rural”, desfășurată vineri, în satul Cașolț, comuna Roșia, și organizată de Asociația pentru Sat Colorat, a scos încă o dată în evidență necesitatea promovării patrimoniului cultural rural din județul Sibiu și a gastronomiei locale, în vederea dezvoltării turismului.

„Sibiul beneficiază de locuri și oameni deosebiți, care atrag un mare număr de turiști. Noi, Consiliul Județean, susținem promovarea turistică a județului, prin instituțiile culturale ale instituției, dar și prin parteneriatele cu primăriile din județ. Există un potențial foarte mare și continuăm să elaborăm proiecte în acest sens”, a declarat vicepreședintele Consiliului Județean Sibiu, Vlad Vasiu.

Acesta a felicitat Asociația pentru Sat Colorat, în special pe Cosmin Ignat, pentru organizarea acestui proiect anual, la care au participat istorici și specialiști în patrimoniul cultural.

Conferința s-a încheiat cu un tur al localității Cașolț, în cadrul căruia participanții au vizitat atracțiile turistice ale satului, bisericile, școala, troițele și monumentul eroilor.

Asociația pentru Sat Colorat este un promotor al conservării și valorificării patrimoniului cultural rural, în special a celui din zona Văii Hârtibaciului.

Istorie la tot pasul în județ

În cadrul conferinței au fost prezentate lucrări care au scos în evidență episoade mai puțin cunoscute din istoria localităților județului Sibiu.

Conferința a debutat cu prezentarea „Organizarea și reglementarea târgurilor anuale în Transilvania începând cu a doua jumătate a secolului al XIV-lea: privilegiul acordat Agnitei în 1376”, susținută de Maria Clopoțel, cercetător independent.

„Dimensiunea economică a reprezentat un aspect important al vieții așezărilor medievale, iar organizarea activităților comerciale constituie o direcție relevantă pentru înțelegerea evoluției acestora. În Transilvania medievală, privilegiile acordate de regalitatea maghiară pentru organizarea târgurilor săptămânale sau anuale oferă o perspectivă asupra reglementării juridice a activităților comerciale. În acest context, lucrarea de față și-a propus să analizeze drepturile conferite localităților prin acordarea unor asemenea privilegii. Ca studiu de caz, este avut în vedere documentul din 1376 prin care regele Ludovic I a acordat localității Agnita dreptul de a organiza un târg anual. Analiza urmărește să răspundă la întrebarea: ce drepturi conferea acest privilegiu localității beneficiare? Din punct de vedere metodologic, cercetarea se bazează pe analiza critică și contextualizarea documentului, cu scopul de a identifica și interpreta prevederile sale juridice”, susține autoarea.

La rândul său, Adrian Stoia, de la Complexul Național Muzeal ASTRA Sibiu, a prezentat istoria celor opt troițe din satul Cașolț.

„După finalizarea cercetării monumentelor de cult din Țara Oltului, studiu concretizat prin apariția unui volum-repertoriu al acestora, continuăm repertorierea într-o altă zonă etnografică din județul Sibiu – Valea Hârtibaciului. Realizate adeseori individual, alteori prin contribuția mai multor ctitori, monumentele exprimă dovezi despre credința locuitorilor, legătura strânsă dintre oamenii locului și Divinitate, mulțumiri aduse lui Dumnezeu pentru ajutorul primit în diferite împrejurări sau pentru păstrarea memoriei unei persoane dragi din familie. Cercetarea în localitatea Cașolț încearcă să aducă informații noi despre aceste monumente și despre fenomenul ctitoririi în continuare de troițe.”

Interesantă a fost și expunerea „Așezările medievale din scaunele Orăștie, Sebeș și Miercurea Sibiului sub aspect documentar, etimologic și arheologic”, susținută de dr. Alexandru-Florin Cioltei, de la Complexul Național Muzeal ASTRA.

„Colonizarea sașilor în sudul Transilvaniei a fost un proces îndelungat și complex. Dacă primul pas s-a realizat prin așezarea nou-veniților în teritoriul oferit, cel de-al doilea s-a caracterizat prin organizarea administrativă. De-a lungul perioadei medievale, sudul Transilvaniei a dobândit un statut aparte. Privilegiile de care se bucurau oaspeții, încă din prima jumătate a secolului al XIII-lea, le-au permis acestora să creeze un sistem administrativ aparte, respectiv un comitat, ce ulterior a fost divizat administrativ în scaune. Arealul geografic abordat este alcătuit din scaunele estice ale zonei de colonizare săsească, ce prezintă, ca particularitate, lipsa unor centre urbane mari. Astfel, dorim să evidențiem, acolo unde este posibil, prin intermediul documentelor existente și al cercetărilor arheologice, înființarea și evoluția așezărilor reunite administrativ în scaunele din părțile de vest ale zonei de colonizare săsească, și anume Orăștie, Sebeș și Miercurea Sibiului.”

Incursiune în istoria Mediașului

În lucrarea „Mediaș de la moșie la sat liber săsesc”, dr. Adrian N. Șovrea, de la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, a prezentat o serie de descoperiri arheologice și informații documentare privind evoluția medievală a orașului.

„Cercetările arheologice au arătat existența unor morminte mai vechi ce aveau inele de tâmplă de tipul Bjelo-Brdo, morminte anterioare ruinelor «bisericii I», datată în secolul al XIII-lea, și care țin de mediul secuiesc de pe Valea Târnavei Mari pentru secolele XII-XIII. Aceste descoperiri arată că înainte de colonizarea săsească la Mediaș au fost așezați secuii. Sașii sunt semnalați arheologic prin mormintele cu nișă cefalică contemporane cu «biserica I», ce se datează în sudul Transilvaniei la cumpăna anilor 1200, adică de la începutul secolului al XIII-lea. La 1267, satele Jula – neidentificat, Mediaș, Micăsasa, Cloașterf și Dupuș sunt reconfirmate de ducele Ștefan lui Nicolae Kán, amintindu-se, de asemenea, că acestea fuseseră ale bunicului lui Nicolae, și anume Gyula cel Mare. Cândva, în perioada 1201-1235, Gyula I Kán cel Mare deținea aceste moșii. Corelând datele arheologice cu informațiile documentare, se poate observa că pe timpul lui Gyula I cel Mare comunitatea săsească era prezentă la Mediaș, dar era așezată pe o moșie și era lipsită de dreptul sibian. Cel mai probabil, Mediașul a devenit sat liber în timpul rebeliunii săsești din 1277-1278, ca și satele ce țineau de decanatul de Mediaș. Autoritatea lui Nicolae Kán este înlăturată în preajma acestui eveniment, prin urmare, este posibil ca Mediașul și celelalte sate din decanat să fi devenit libere.”

Dr. Adrian Luca, de la Muzeul Național Brukenthal Sibiu, a prezentat lucrarea „Covoarele orientale și identitatea culturală a sașilor transilvăneni: între practici rituale, memorie comunitară și patrimoniu”.

„Prezentarea analizează rolul covoarelor orientale în configurarea identității culturale a sașilor transilvăneni, urmărind funcțiile lor rituale, sociale și simbolice, precum și transformarea acestora în obiecte de patrimoniu muzeal. O atenție deosebită este acordată covoarelor anatoliene integrate în spațiul bisericilor luterane, unde participau la marcarea unor momente importante ale vieții comunitare, precum botezurile, căsătoriile și înmormântările. Prin utilizarea lor rituală, aceste artefacte au dobândit semnificații simbolice, devenind repere ale memoriei colective și ale identității săsești. Cercetarea examinează, de asemenea, circulația covoarelor orientale în Transilvania, influențele comerciale și culturale care au favorizat răspândirea lor, precum și transferul unor exemplare din biserici în colecția Muzeului Național Brukenthal, în scopul protejării și conservării lor. Acest proces reflectă schimbarea statutului covoarelor, de la obiecte active în viața religioasă și socială la mărturii ale istoriei culturale și patrimoniului transilvănean”, a explicat Adrian Luca.

Prezentarea „Imaginea oamenilor și locurilor extrase dintr-o arhivă foto inedită – Cisnădioara” i-a aparținut dr. Ioan-Cosmin Ignat, reprezentant al Asociației pentru Sat Colorat, organizatorul conferinței.

„Prima amintire documentară referitoare la Cisnădioara o aflăm în anul 1223, în care un anume magister Gozelinus donează cetatea de pe muntele Sfântului Mihai, cu o biserică, mănăstirii cistercienilor din Cârța: «Montem Sancti Michaelis cum Ecclesia et terra». Această biserică, clădită în stil romanic, în secolul al XIII-lea, s-a păstrat până astăzi împreună cu cetatea și este monument istoric. De la această dată începe și așezarea și dezvoltarea localității Cisnădioara.”

O altă temă abordată a fost istoria Penitenciarului Sibiu, în cadrul prezentării „Istoric instituțional, represiune și evoluție administrativă”, susținută de drd. Vlad Miclăuș, de la Institutul de Istorie „George Barițiu” al Academiei Române, Cluj-Napoca.

Asociația pentru Sat Colorat desfășoară de mai mulți ani activități culturale, educaționale și turistice, printre care Târgul de Crăciun din Cașolț și Noaptea Muzeelor la Sate. Prin aceste inițiative, membrii asociației urmăresc promovarea tradițiilor locale și protejarea patrimoniului cultural din Valea Hârtibaciului.

 foto: Cosmin PAL / Asociația pentru Sat Colorat