„Uneori, chiar și atunci când statisticile spun ceva cu certitudine, trebuie să păstrezi acel 1% șansă” – povestea unui rezident ATI din Sibiu

Dr. Roxana Sânpălean este medic rezident ATI la Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu și rezident-șef. A absolvit Facultatea de Medicină Militară din Târgu Mureș, iar în cei cinci ani de pregătire în terapie intensivă spune că a învățat că, dincolo de protocoale și decizii luate rapid, un medic trebuie să știe să rămână alături de pacient și de familia acestuia în cele mai dificile momente.

Pentru Roxana Sânpălean, alegerea medicinei militare a venit din dorința de a reuni două aspirații. „Mi-am dorit dintotdeauna o carieră militară, dar în aceeași măsură și să devin medic. Faptul că le-am putut realiza pe amândouă este ideal”, spune medicul.

A ales Institutul Medico-Militar din București, cu filiala de la Târgu Mureș, și pentru că și-a dorit să rămână mai aproape de casă. „Faptul că sunt medic militar vine cu anumite obligații și rigori în plus față de colegii civili”, explică ea.

Apoi a venit alegerea specialității. ATI, spune Roxana Sânpălean, este locul în care se întâlnesc toate celelalte specializări medicale.

„În momentul în care ești pus în fața deciziei unei specializări te poți simți copleșit de gama largă de alegeri. Pentru mine chiar și acum este foarte dificil să mă nișez, deoarece îmi place să judec un caz în întregime. ATI-ul reprezintă chiar punctul de intersecție al tuturor specializărilor.”

Decizii rapide și o pregătire temeinică

În terapia intensivă, spune medicul, baza teoretică trebuie să fie foarte solidă. Situațiile critice nu lasă loc pentru ezitări, iar deciziile trebuie luate rapid și corect.

„Pot spune că această specializare necesită foarte multă seriozitate. Baza teoretică trebuie să fie foarte solidă pentru a putea înțelege raționamentele din spatele tuturor deciziilor, astfel încât acestea să devină automatisme în momentele critice. Deciziile corecte și rapide sunt esențiale în ATI.”

Deși a luat examenul de rezidențiat cu post la Spitalul Militar Sibiu, pregătirea în ATI se desfășoară la Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu. Pentru formarea unui medic de terapie intensivă, spune Roxana Sânpălean, este important accesul la o cazuistică cât mai variată.

„În perioada de pregătire este important să poți participa la diagnosticarea, investigarea și tratarea unui spectru cât mai larg de patologii. Pentru ATI acest aspect este esențial, deoarece situațiile critice sunt cel mai frecvent întâlnite. Pregătirea noastră se desfășoară în Spitalul Universitar Sibiu deoarece pe lângă toată cazuistica vastă, profesorii și îndrumătorii reprezintă puncte cheie în formarea noastră profesională.”

După cinci ani petrecuți în Clinica ATI, una dintre cele mai importante lecții pe care spune că le-a învățat nu se găsește într-un manual.

„Dinamica acestei specialități nu poate fi cuprinsă între paginile unei cărți. Poate cea mai importantă lecție pe care am învățat-o în acești cinci ani este că, uneori, chiar și atunci când statisticile par să spună ceva cu certitudine, este în regulă să păstrezi o urmă de îndoială și să acorzi acel 1% șansă pacientului din fața ta.”

„În terapie intensivă nu ai grijă doar de pacient”

Munca în ATI înseamnă, pentru medic, și relația cu familiile pacienților. Aparținătorii sunt întâlniți în momente în care primesc uneori unele dintre cele mai grele vești din viața lor.

„Am învățat, de asemenea, că în terapie intensivă nu ai grijă doar de pacient, ci, într-un fel, și de familia lui. Relația cu aparținătorii devine una foarte strânsă, pentru că îi întâlnești în unele dintre cele mai dificile momente ale vieții lor. Trebuie să știi să le explici, să le răspunzi la întrebări, să le spui adevărul, dar și să le lași loc pentru speranță atunci când ea există.”

De aici vine, spune Roxana Sânpălean, una dintre concluziile pe care le-a tras după anii de pregătire în ATI: „Cred că ATI m-a învățat că medicina nu înseamnă doar ceea ce știi și ceea ce poți face tehnic, ci și felul în care rămâi alături de oameni atunci când lucrurile sunt cu adevărat grele.”

În prezent este rezident-șef, responsabilitate care presupune organizarea activității colegilor și menținerea legăturii dintre rezidenți și medicul-șef.

„Este necesară o formă de organizare pentru a asigura continuitatea calității actului medical, cât și a pregătirii. Colegii mai mici vor înțelege de ce unele decizii care par aspre acum îi vor ajuta în viitor. Am fost șefă de an și la Institutul Medico-Militar și cumva am devenit și aici o voce care se face ascultată. Uneori poate fi provocator.”

Examenul european de ATI

În 19 septembrie 2026, Roxana Sânpălean a susținut partea I a examenului EDAIC, examen european destinat medicilor de anestezie și terapie intensivă. Pentru un medic aflat în rezidențiat, examenul reprezintă un reper important al pregătirii profesionale.

„Acest examen este înrădăcinat în mintea fiecăruia dintre noi încă din anul 1 de rezidențiat. Tot ceea ce învățăm pe parcursul pregătirii este în conformitate cu bibliografia internațională. Acest aspect te poate copleși la început, dar totodată îți oferă siguranța că ești pe un drum uniform, corect.”

Examenul se desfășoară în aceeași zi și după aceleași standarde în centre din Europa. Pentru medicul sibian, experiența a fost una care îi permite să își evalueze pregătirea în raport cu un reper comun.

„Pot spune că sunt recunoscătoare că am avut ocazia să particip la un examen cu asemenea organizare riguroasă. De asemenea aștept cu nerăbdare rezultatele, pentru a mă putea evalua obiectiv asupra unor subiecte uniforme. Faptul că ne putem compara cu nivelul european este de-a dreptul un privilegiu.”

În opinia sa, standardele comune sunt importante pentru pregătirea medicilor ATI deoarece patologiile tratate sunt aceleași, indiferent de țară.

„Prin acest examen încheiem cea mai importantă etapă din pregătirea noastră profesională. Standardele pe care acesta le impune în cadrul ATI sunt imperios necesare. Patologia în general este aceeași în lume, iar faptul că deprinzi capacitatea de a acționa conform unor ghiduri și protocoale universale oferă pacientului îngrijire la cel mai înalt nivel.”

„Sunt deja medicul pe care îl vizualizam la început de drum”

Privind înapoi la primii ani de rezidențiat, Roxana Sânpălean vorbește despre primele intubații, primele anestezii, primele reușite și primele eșecuri, dar și despre oamenii care au îndrumat-o.

„Bazele formării mele profesionale au început încă din prima zi de rezidențiat, cu primul om care m-a îndrumat spre secția ATI, cu prima intubație, primele anestezii, prima reușită, primul eșec, încurajările și explicațiile de care întotdeauna am avut parte.”

Spune că, după cinci ani de pregătire, a ajuns deja medicul pe care și-l imagina la început de drum.

„Sunt deja medicul pe care îl vizualizam la început de drum. Tot ce mai am de făcut este să continui să țin pasul, să fiu întotdeauna recunoscătoare pentru ce mi s-a oferit și să pot să ajut în continuare cu aceeași dăruire și empatie.”

La final, medicul transformă întrebarea despre viitorul său profesional într-un mesaj de mulțumire pentru cei care au contribuit la formarea ei: „Aș vrea să transform această întrebare într-o formă oficială de mulțumire pentru tot ce s-a investit în mine, pentru încredere și pentru ajutor, mulțumesc!”