„Acum 50 de ani eram 70 de tineri, gata să luăm viața în piept”. Promoția 1976 de la „D.P. Barcianu”, din nou împreună

Au trecut 50 de ani de când au ieșit pe porțile liceului, tineri și cu o foaie de hârtie în mână pe care scria unde aveau să-și înceapă viața profesională. Au plecat atunci din Sibiu în toate colțurile țării, iar cei mai mulți și-au făcut o carieră în meseria pentru care se pregătiseră în anii de școală. O jumătate de secol mai târziu, absolvenții promoției 1976, secția Cadastru, s-au întors la Sibiu pentru o revedere cu totul specială. 

Printre cei care au venit la întâlnirea de 50 de ani de la absolvire se numără și Ion Marinescu. Își amintește și acum momentul în care el și colegii săi au terminat școala și au pornit fiecare pe drumul lui. 

„Acum 50 de ani, în iulie, ieșeam 70 de inși, tinerei, cu câte o foaie de hârtie în mână, care se numea repartiție, să luăm viața în piept”, povestește Ion Marinescu. 

Cei mai mulți au rămas în meseria pentru care s-au pregătit 

Pentru absolvenții secției Cadastru, anii care au urmat au însemnat drumuri diferite, în multe zone ale țării. Cei mai mulți au ajuns să lucreze chiar în domeniul pentru care se pregătiseră la Sibiu. 

„Am fost repartizați, majoritatea, în țară, la oficiile de cadastru. Cred că peste 90% dintre noi am practicat meseria”, spune fostul absolvent. 

Ion Marinescu a continuat studiile la Facultatea de Geodezie din București. Originar din comuna Malaia, județul Vâlcea, după terminarea facultății s-a întors în județul natal și a lucrat la Oficiul de Cadastru. De-a lungul carierei a fost șef de serviciu, inginer-șef, director și director general. 

Astăzi, spune zâmbind, este „un tânăr pensionar”. 

„Am început să ne împuținăm și am hotărât să ne întâlnim în fiecare an” 

Legătura dintre foștii colegi nu s-a pierdut odată cu trecerea anilor. La început, întâlnirile de promoție aveau loc o dată la zece ani. Cu timpul, însă, au realizat că astfel de momente nu trebuie amânate. 

„De la o vârstă încolo am zis: «Băi, am început să ne împuținăm». Cam zece dintre colegii noștri au trecut pe tărâmul celălalt. Și ne-am hotărât să facem întâlnirea în fiecare an”, povestește Ion Marinescu. 

De atunci, foștii colegi aleg în fiecare an o altă localitate din țară în care să se revadă. În 2026, însă, alegerea nu putea fi alta. Se împlineau 50 de ani de la absolvire, așa că au decis să se întoarcă acolo unde povestea lor a început: la Sibiu. 

„Anul acesta, fiind anul aniversar, 50 de ani, am zis că e cazul să mergem la Sibiu, unde am terminat cursurile.” 

O școală grea, profesori exigenți și multă matematică 

Revenirea la Sibiu a adus inevitabil și amintirile anilor de liceu. Ion Marinescu vorbește despre o școală dificilă și despre profesori exigenți, într-o perioadă în care disciplina era cu totul alta. 

„A fost o școală dificilă, pentru că secția Cadastru înseamnă cam 90% matematică. Am avut niște profesori buni, exigenți. Se intra la liceu cu examen destul de greu”, își amintește acesta. 

Mulți dintre elevi locuiau atunci la internat. Uniforma și numărul matricol făceau parte din viața de zi cu zi, iar regulile erau stricte. 

„Stăteam în internat, ieșeam numai în uniformă, cu numărul matricol pe mână. Fiecare avea număr. Dacă făceai vreo prostie prin oraș, te vedeau și te raportau”, povestește fostul elev. 

Privind în urmă, spune că diferențele dintre școala de atunci și cea de astăzi sunt foarte mari, mai ales în ceea ce privește disciplina și relația dintre elevi și profesori. 

„50 de ani? O viață de om” 

Dincolo de poveștile despre profesori, meserie și cariere, întâlnirea de la Sibiu a fost, înainte de toate, despre timp. Despre colegii revăzuți, despre cei care nu mai sunt și despre constatarea, greu de cuprins în câteva cuvinte, că au trecut cinci decenii. 

„O viață de om”, spune Ion Marinescu. 

Le-a povestit și prietenilor că urmează să plece la întâlnirea de 50 de ani de la terminarea liceului. Reacția lor l-a amuzat: „Cât? 50? Aoleu!”. Pentru absolvenții promoției 1976, întoarcerea la Sibiu a însemnat însă mai mult decât aniversarea unei cifre rotunde. A fost întoarcerea, pentru câteva ore, la vremea în care erau 70 de tineri care plecau din școală cu o repartiție în mână și cu întreaga viață înainte.