De trei ori pe săptămână, câte patru ore, ani la rând. Ce înseamnă dializa pentru pacienții de la SJU Sibiu

Pentru un pacient aflat în program de hemodializă, tratamentul nu înseamnă doar patru ore petrecute conectat la un aparat, de trei ori pe săptămână. În timp, între bolnav și personalul medical se construiește o relație care poate dura ani de zile, în care își fac loc atât momentele dificile, cât și speranța unui transplant renal.

Despre această relație, dar și despre prevenirea bolii cronice de rinichi și viața pacienților aflați în program de dializă, vorbește Mihaela Alexandra Nistor, asistent-șef în cadrul Centrului de Hemodializă al Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu.

Hemodializa devine necesară atunci când rinichii își pierd capacitatea de a elimina toxinele și excesul de lichide din organism, cel mai frecvent în stadiile avansate ale bolii cronice de rinichi. Printre cauzele importante se numără diabetul zaharat și hipertensiunea arterială, dar și glomerulonefritele sau unele boli renale ereditare.

Prevenția începe, însă, cu lucruri aparent simple: controlul tensiunii arteriale și al glicemiei, menținerea unei greutăți normale, un stil de viață sănătos, renunțarea la fumat și evitarea consumului excesiv de alcool. La acestea se adaugă hidratarea corespunzătoare, folosirea cu prudență a medicamentelor care pot afecta rinichii și efectuarea periodică a analizelor medicale.

Problema este că boala renală poate evolua fără simptome evidente în fazele incipiente. Edemele la nivelul picioarelor sau feței, modificările cantității sau aspectului urinei, sângele în urină, hipertensiunea arterială, oboseala accentuată, greața persistentă, lipsa poftei de mâncare, durerile lombare sau mâncărimile generalizate sunt printre semnele care ar trebui să determine o consultație medicală. Persoanele cu diabet sau hipertensiune arterială au un risc mai mare de afectare renală și ar trebui să își verifice periodic funcția rinichilor, chiar dacă nu au simptome.

Patru ore, de trei ori pe săptămână

O ședință obișnuită de hemodializă durează aproximativ patru ore și, în mod normal, se repetă de trei ori pe săptămână. În timpul procedurii, sângele pacientului este trecut printr-un dializor, unde sunt eliminate toxinele și surplusul de lichide pe care rinichii nu le mai pot elimina eficient.

Înainte de începerea ședinței sunt verificate greutatea și starea generală a pacientului, tensiunea arterială și frecvența cardiacă, iar parametrii tratamentului sunt adaptați în funcție de necesitățile fiecăruia. Pe parcurs, personalul medical monitorizează atât starea pacientului, cât și funcționarea aparatului.

Pentru cei care intră pentru prima dată în program, schimbarea stilului de viață poate fi dificilă. Pacientul trebuie să respecte programul ședințelor, tratamentul prescris și recomandările privind alimentația și consumul de lichide. De asemenea, trebuie să acorde o atenție deosebită accesului vascular prin care se realizează dializa și să se prezinte la medic dacă apar dureri, roșeață, sângerări sau umflături în zona respectivă.

Regimul alimentar este individualizat, în funcție de recomandările nefrologului și ale dieteticianului. De regulă, sunt limitate sarea, alimentele bogate în potasiu și fosfor și cantitatea de lichide consumată între ședințele de dializă. În același timp, dieta trebuie să asigure un aport adecvat de proteine și să rămână una echilibrată.

„Îngrijirea pacientului depășește dimensiunea strict medicală”

Una dintre particularitățile tratamentului prin hemodializă este tocmai continuitatea. Spre deosebire de pacientul care ajunge într-un spital pentru o perioadă limitată, bolnavul aflat în program de dializă revine la centru de trei ori pe săptămână, uneori timp de mai mulți ani.

„Această continuitate a îngrijirii permite o cunoaștere profundă a fiecărui pacient, atât din punct de vedere clinic, cât și uman, și favorizează construirea unei relații bazate pe încredere, respect și empatie”, explică Mihaela Alexandra Nistor.

Personalul medical îi întâlnește pe pacienți încă din perioada de dinaintea începerii dializei și îi însoțește apoi în procesul de adaptare la noul stil de viață. De-a lungul anilor sunt împărtășite nu doar momentele dificile, complicațiile și incertitudinile, ci și progresele sau speranța pe care o poate aduce posibilitatea unui transplant renal.

În acest proces, echipa nu înseamnă doar medicul nefrolog și asistenții medicali. Psihologul, dieteticianul și ceilalți membri ai echipei contribuie la îngrijirea pacientului, inclusiv prin educație medicală și sprijin emoțional.

„Adaptarea la tratamentul prin hemodializă poate reprezenta o provocare emoțională și de impact psihologic pentru mulți pacienți”, spune asistentul-șef. Comunicarea, susținerea psihologică, implicarea familiei și încurajarea pacientului pot contribui la respectarea tratamentului și, implicit, la o calitate mai bună a vieții.

Astfel, în cazul pacienților aflați ani la rând în programul de hemodializă, cele patru ore petrecute la aparat sunt doar o parte din poveste. În restul timpului se construiește, între pacient și echipa medicală, o relație care ajunge să fie bazată nu doar pe tratament, ci și pe încredere, sprijin și speranță.