Protezarea articulară poate reda mobilitatea și reduce durerea. Explicațiile medicului ortoped de la SJU Sibiu

Când durerea și limitarea mișcării ajung să afecteze activitățile de zi cu zi, iar tratamentul medicamentos sau fizioterapia nu mai sunt suficiente, intervenția chirurgicală poate deveni o soluție. Dr. Mircea Ciprian Sopon, medic primar în cadrul Secției Ortopedie-Traumatologie a Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu, explică ce presupune o operație ortopedică, cum se pregătește pacientul și în ce situații se ajunge la protezarea unei articulații.

Ortopedia se ocupă de afecțiunile aparatului locomotor, precum artrozele, scoliozele, deformările sau tumorile, în timp ce traumatologia tratează în special leziunile acute produse prin traumatisme, cum sunt fracturile, luxațiile și entorsele.

Când este necesară operația

În cazul afecțiunilor ortopedice, operația este indicată atunci când problema nu mai poate fi controlată prin metode conservatoare, precum tratamentul medicamentos, fizioterapia sau modificarea stilului de viață. Printre intervențiile practicate se numără protezarea șoldului și genunchiului, corectarea chirurgicală a monturilor sau osteotomiile.

Potrivit medicului, principalele semnale care pot indica necesitatea unei intervenții sunt durerea cronică ce nu răspunde la tratament, reducerea importantă a mobilității și deformările vizibile ale articulațiilor sau membrelor.

Pregătirea este esențială

În cazul operațiilor programate, pregătirea pacientului este la fel de importantă ca intervenția propriu-zisă. Mulți dintre pacienții care ajung la artroplastii sunt vârstnici și au mai multe boli asociate, care trebuie evaluate și, atunci când este posibil, ținute sub control înainte de operație.

Pentru intervențiile majore sunt necesare analize de sânge, investigații imagistice și, în funcție de starea pacientului, consulturi cardiologice, anestezice, diabetologice sau pneumologice. Se urmărește inclusiv controlul tensiunii arteriale și al glicemiei, tratarea eventualelor infecții active și evaluarea riscului de tromboză.

Pacientul trebuie, de asemenea, să știe la ce rezultat poate să se aștepte, care sunt riscurile intervenției și care vor fi etapele recuperării. Renunțarea la fumat și alcool, menținerea unei greutăți adecvate și respectarea regulilor de igienă fac parte, de asemenea, din pregătirea recomandată.

Ce riscuri există

Ca orice intervenție chirurgicală, operațiile ortopedice presupun riscuri. Printre complicațiile generale se numără infecțiile, sângerările, reacțiile la anestezie, trombozele și emboliile pulmonare. La pacienții cu boli asociate pot apărea și complicații precum infarctul, accidentul vascular cerebral sau pneumonia.

În cazul intervențiilor ortopedice există și riscuri specifice: întârzierea consolidării osoase, rigiditatea articulară, leziuni ale nervilor sau vaselor de sânge, probleme legate de implanturi ori tulburări de vindecare a plăgii.

Prevenirea lor presupune evaluarea atentă a pacientului înainte de operație, profilaxie antibiotică și anticoagulantă, respectarea strictă a tehnicii chirurgicale și mobilizarea precoce după intervenție. Recuperarea supravegheată și respectarea indicațiilor medicului sunt, la rândul lor, importante.

Recuperarea poate dura de la câteva săptămâni la un an

Durata recuperării diferă de la un pacient la altul. Contează tipul și complexitatea intervenției, zona afectată, vârsta, starea generală și modul în care pacientul urmează programul de reabilitare.

În unele cazuri, recuperarea durează câteva săptămâni sau luni, iar după intervențiile complexe poate ajunge la 6-12 luni sau chiar mai mult. Primele săptămâni sunt dedicate controlului durerii și inflamației, protejării zonei operate și reluării treptate a mișcării. Ulterior, kinetoterapia și fizioterapia urmăresc refacerea forței musculare și a mobilității.

Revenirea la muncă, activitățile obișnuite sau sport se stabilește individual, în funcție de evoluția pacientului.

Ce înseamnă, de fapt, protezarea unei articulații

Protezarea articulară, sau artroplastia, presupune îndepărtarea suprafețelor articulare deteriorate și înlocuirea lor cu componente protetice realizate din materiale biocompatibile. În funcție de articulație și de indicația medicală, acestea pot include aliaje metalice, ceramică și polietilenă de înaltă densitate.

Scopul este reducerea sau eliminarea durerii, îmbunătățirea mobilității, corectarea deformării și recuperarea funcției membrului. Proteza poate fi totală, când sunt înlocuite principalele componente ale articulației, sau parțială, când este înlocuită doar partea afectată.

Rezultatul nu depinde însă doar de proteză sau de intervenția chirurgicală. Starea generală a pacientului, indicația corectă și recuperarea de după operație au un rol important în rezultatul final.