Ce se întâmplă înainte ca un pacient să intre în sala de operație. Cum lucrează echipa de Ortopedie a Spitalului Județean Sibiu

O intervenție ortopedică nu începe odată cu intrarea pacientului în sala de operație. Despre ceea ce se întâmplă în spatele ușilor Blocului Operator de Ortopedie-Traumatologie al Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu a vorbit Tatiana Călțea, asistent-șef al Blocului Operator, într-un interviu publicat de unitatea medicală.

Operațiile sunt pregătite din ziua precedentă

Lista operațiilor este stabilită în cadrul raportului de gardă, astfel încât pacienții să poată fi pregătiți din timp. În dimineața următoare, programul este analizat din nou, în funcție de numărul și complexitatea cazurilor, dar și de resursele disponibile. Unele intervenții necesită, de exemplu, utilizarea radiologiei chiar în timpul operației, iar echipa și sala trebuie pregătite în consecință. Înainte de prima intervenție începe o altă etapă importantă: verificarea. Instrumentarul necesar trebuie să fie complet, iar în cazul implanturilor sunt controlate atât stocurile, cât și dimensiunile disponibile. Asta înseamnă că echipa trebuie să știe dacă are la dispoziție plăcile, șuruburile, tijele sau protezele de care chirurgul ar putea avea nevoie. Sunt testate apoi masa ortopedică, aparatul de radiologie intraoperatorie, motoarele folosite pentru burghie și fierăstraie, aspiratorul chirurgical și electrocauterul. Inclusiv bateriile, piesele de mână și cablurile intră în această verificare. Instrumentarul reutilizabil intră într-un circuit strict înainte de a putea fi folosit din nou. Urmează decontaminarea, curățarea, dezinfecția, inspecția vizuală, împachetarea și sterilizarea. Fiecare etapă este consemnată, iar trusele utilizate în blocul operator sunt codificate. Fiecare dintre ele are un cod unic de identificare, care permite urmărirea traseului acesteia. Eticheta ajunge inclusiv în documentele medicale ale pacientului și în registrul stației de sterilizare. După sterilizare, personalul verifică indicatorii chimici care arată dacă procesul s-a desfășurat corespunzător. Dacă verificarea indică o problemă, instrumentele nu ajung în sala de operație.

„În situația în care virajul nu s-a realizat, materialul se consideră nesterilizat și nu se utilizează. Trusa este trimisă înapoi, iar procesul de pregătire și sterilizare este reluat”, explică Tatiana Călțea.

În traumatologie, programul unei zile se poate schimba rapid. Un pacient adus în urma unui accident poate avea nevoie de intervenție urgentă, iar blocul operator trebuie să răspundă imediat. În aceste situații, ortopedul, anestezistul și asistentele lucrează în permanentă coordonare. Instrumentele și implanturile necesare trebuie identificate și pregătite rapid, fără a renunța însă la etapele de siguranță.

„Prioritatea este ca intervenția să se desfășoare fără întârzieri, în condiții de maximă siguranță pentru pacient și cu respectarea strictă a protocoalelor de asepsie și trasabilitate a implanturilor”, spune asistentul-șef.

De la o proteză până la cel mai mic șurub, stocurile trebuie urmărite

O altă parte a activității, mai puțin vizibilă pentru pacient, este aprovizionarea. Într-un bloc operator de ortopedie nu este suficient să existe instrumente chirurgicale. Medicii folosesc implanturi de diferite tipuri și dimensiuni, iar necesarul diferă de la un pacient la altul. Stocurile sunt, astfel, urmărite permanent. Sunt verificate cantitățile disponibile, termenele de valabilitate și starea ambalajelor. Situația devine și mai importantă atunci când un pacient are nevoie de un implant special sau de o proteză personalizată. În aceste cazuri, comenzile trebuie lansate înaintea operației, iar livrarea urmărită astfel încât materialele să fie disponibile la momentul intervenției.

Înainte ca intervenția să înceapă, verificările se mută și asupra pacientului. Echipa confirmă identitatea acestuia, intervenția programată și membrul care urmează să fie operat. Sunt verificate din nou documentele medicale, instrumentarul, implanturile și aparatura. Toate aceste proceduri au același scop: reducerea riscului unei erori într-un loc în care o problemă aparent minoră – de la un echipament care nu funcționează până la lipsa unei anumite dimensiuni de implant – poate afecta desfășurarea unei intervenții.

Tatiana Călțea spune că activitatea poate deveni mai eficientă printr-o mai bună pregătire preoperatorie a pacienților, reducerea timpilor morți și standardizarea procedurilor pentru fiecare tip de intervenție. La fel de importantă rămâne comunicarea dintre cei care intră în sala de operație: medicul ortoped, anestezistul și asistentele. Este partea mai puțin văzută a chirurgiei ortopedice: înainte ca medicul să facă prima manevră, o întreagă echipă trebuie să se asigure că pacientul, sala, aparatura, instrumentele și implanturile sunt pregătite pentru ceea ce urmează.