Vicecampioana mondială la Public Speaking este din Sibiu | Povestea Theodorei Todoran

📰 Cititorii ediției tipărite au fost primii care au văzut acest articol. Și multe altele! Caută TRIBUNA la chioșcuri sau abonează-te! 📰

Cu doar câteva ore înainte de finala internațională de Public Speaking, Theodora Todoran a luat o decizie pe care puțini concurenți și-ar fi asumat-o: și-a rescris aproape în întregime discursul. În aceeași zi, în sala ”Royal Institution” din Londra – locul în care au vorbit, de-a lungul timpului, Winston Churchill și Eleanor Roosevelt – tânăra de 19 ani din Sibiu reprezenta România în fața celor mai buni tineri oratori din lume. A plecat de acolo cu locul al doilea și cu una dintre cele mai importante performanțe obținute de România în istoria competiției.

Am stat de vorbă cu Theodora la câteva zile după revenirea din Londra. Are 19 ani, a absolvit în această vară Colegiul Național „Octavian Goga” din Sibiu și, din toamnă, va fi studentă la Psihologie. Citește mult, scrie, iubește teatrul și spune că a descoperit vorbitul în public nu pentru a fi în centrul atenției, ci pentru a se depăși pe sine. Când povestește despre Londra, vorbește mai întâi despre oamenii pe care i-a cunoscut, despre atmosfera competiției, despre lecțiile pe care le-a învățat și abia apoi amintește de locul al doilea.

„Am considerat mereu că este important să te poți exprima, să îți transpui ideile și argumentele într-un mod în care acestea să devină accesibile și pentru ceilalți”, spune ea. Totul a început în clasa a IX-a, în clubul de dezbateri al liceului, unde a descoperit că o atrage mai puțin confruntarea argumentelor și mai mult exercițiul de a privi aceeași problemă din perspective diferite. „Am descoperit că îmi place să mă uit la o problemă din multiple puncte de vedere mai degrabă decât să încerc să îmi întăresc convingerile proprii prin argumentare.” Această curiozitate avea să o ducă, câțiva ani mai târziu, în cea mai prestigioasă competiție internațională de public speaking.

Șase finaliști din aproape 50 de țări

După ce a câștigat etapa națională, Theodora a ajuns la Londra pentru finala organizată de English-Speaking Union, competiție care a reunit reprezentanți din aproape 50 de țări, veniți din Africa, America de Nord și de Sud, Asia, Australia și Europa. Parcursul a început cu o semifinală alcătuită din două probe dificile, menite să testeze atât spontaneitatea, cât și capacitatea concurenților de a construi și susține un discurs convingător.

Prima probă le-a pus la încercare reacția de moment: fiecare participant a primit un subiect pe loc, a avut la dispoziție doar 15 minute pentru a-și pregăti intervenția, după care a urcat în fața juriului.

Cea de-a doua probă a pornit de la citatul „The power to question is the basis of all human progress” („Puterea de a pune întrebări este temelia întregului progres uman”), atribuit Indirei Gandhi.  Theodora a ales o abordare diferită, construindu-și discursul în jurul lui Emil Cioran, al perioadei comuniste și al modului în care întrebările incomode au însoțit drumul României către democrație. Discursul sibiencei a convins juriul, iar dintre cei 43 de concurenți veniți din întreaga lume, doar 6 au ajuns în ultimul act al competiției. Podiumul final a fost alcătuit din Omar Hazari (Sri Lanka), câștigătorul competiției, Theodora Todoran (România), clasată pe locul al doilea, și Ian Karlton Muyimba (Uganda), ocupantul locului al treilea.

Discursul schimbat în dimineața finalei

Puțini concurenți și-ar asuma riscul de a modifica un discurs înaintea unei finale mondiale. Theodora și mentorul ei au luat o decizie neașteptată: au schimbat aproape complet discursul, atât din punct de vedere structural, cât și al conținutului. Riscul și-a spus însă cuvântul în favoarea ei. „Această strategie a funcţionat exclusiv fiindcă aspectele pe care le-am abordat în cadrul discursului îmi erau nu doar cunoscute, ci şi dragi. Am prezentat o întâmplare în cadrul căreia profesoara mea deosebită de psihologie din liceu – Simona Crăciun – m-a inspirat enorm, stârnindu-mi curiozitatea şi pasiunea pentru domeniul psihologiei, după care am vorbit despre influenţa individuală şi colectivă pe care fiecare dintre noi o avem în raport cu formarea identităţii altora”, povestește tânăra.

Pornind de aici, discursul a făcut legătura între literatură, istorie și psihologie. Theodora a folosit romanul „Frankenstein” ca o metaforă a identității și a modului în care aceasta se formează în relație cu ceilalți, iar apoi a adus în discuție experiența României din perioada comunistă și trauma colectivă, transmisă din generație în generație. „Scopul meu a fost să explic şi exemplific cum se formează identitatea unui om şi a unui popor şi să evidenţiez faptul că această identitate poate evolua oricând într-un mod pozitiv prin intenţie, raţiune şi pluriperspectivism”, explică Theodora.

Cea mai puternică reacție a serii

Dintre toate momentele trăite la Londra, unul a rămas întipărit în memoria Theodorei mai puternic chiar decât anunțarea clasamentului final. Nu este clipa în care și-a auzit numele rostit la festivitatea de premiere, ci cea în care, în mijlocul discursului, a ales să vorbească despre oamenii care i-au modelat parcursul și despre rolul profesorilor în viața unui tânăr.

Adresându-se publicului, a lansat o întrebare simplă, dar care avea să provoace cea mai spontană reacție a serii: „Cine este de acord că profesorii nu primesc nicidecum suficient credit pentru munca pe care o depun?” Răspunsul nu a venit în cuvinte, ci într-un val de aplauze care a cuprins întreaga sală. „Acela a fost un moment deosebit de special pentru mine”, mărturisește ea.

„Nu reprezentam doar liceul sau orașul, ci România”

Dacă în finala națională emoțiile erau firești pentru orice concurent aflat în fața unui juriu, la Londra presiunea a căpătat o cu totul altă dimensiune. Pentru prima dată, Theodora a simțit că nu mai vorbește doar în nume propriu sau în numele liceului din care provine, ci că poartă cu ea imaginea unei întregi țări. „Am simțit o responsabilitate mai mare datorită faptului că nu îmi reprezentam numai liceul sau orașul, dar și țara”, spune tânăra.

Tocmai de aceea, fiecare dintre discursurile sale a inclus trimiteri deliberate la cultura, istoria și valorile României, prezentate fără idealizare și fără discurs festivist. „Am integrat detalii despre istoria și cultura României pentru a-mi prezenta țara cu mândrie, dar, în același timp, într-o manieră cât mai veridică, atât cu bune, cât și cu rele”, explică ea. Alegerea s-a dovedit inspirată, întrucât membrii juriului și ceilalți concurenți au apreciat în mod deosebit felul în care a reușit să aducă în prim-plan cultura, istoria și psihologia poporului român, transformându-le într-o parte firească a discursului, lipsită de clișee și de patriotism declarativ.

Săptămâna petrecută la Londra a însemnat pentru Theodora mai mult decât o competiție. Dincolo de probe și de emoția finalei, a descoperit oameni din culturi diferite și discursuri care au inspirat-o. „Am plecat din Londra cu sufletul plin de căldură și speranță pentru viitorul lumii noastre, inspirată peste măsură de discursurile emoționante pe care le-am auzit și de diversitatea culturală la care am avut acces”, spune tânăra.

Oamenii din spatele performanței

Privind în urmă, Theodora este convinsă că performanța obținută la Londra poartă și amprenta oamenilor care au crezut în ea încă din primii ani de liceu. Totul a început în clasa a IX-a, în clubul de dezbateri al Colegiului Național „Octavian Goga”, unde a descoperit că o atrage mai puțin confruntarea argumentelor și mai mult exercițiul de a privi aceeași problemă din perspective diferite. Încurajată de profesoara de limba engleză Camelia Galaftion să participe la concursuri de actorie și oratorie în limba engleză, și-a construit experiența care avea să o ducă până pe scena finalei internaționale. Astăzi vorbește cu aceeași recunoștință despre profesoarele Diana Sima, Camelia Galaftion și Cosmina Stan, dar și despre colectivul Colegiului Național „Octavian Goga”, fără de care, spune ea, această performanță nu ar fi fost posibilă.

Privind spre viitor, își dorește să studieze psihologia și să îi încurajeze pe cât mai mulți tineri să aibă curajul să își facă vocea auzită. Iar mesajul cu care își încheie povestea rezumă, poate, cel mai bine drumul parcurs până acum: „Există o singură diferenţă între un orator excepţional şi un om care se teme de vorbitul în public: numărul de eşecuri prin care au trecut. Încercaţi. Permiteţi-vă să daţi greş şi încercaţi din nou, indiferent de rezultat. Cred în fiecare dintre voi, deci, dacă citiţi asta, vă datoraţi vouă înşivă măcar o încercare.”

Foto: Arhivă personală Theodora Todoran