Restaurarea Turnului Sfatului a ajuns la 15%. Constructorul: „Cimentul folosit în trecut transforma cărămizile în nisip”

📰 Cititorii ediției tipărite au fost primii care au văzut acest articol. Și multe altele! Caută TRIBUNA la chioșcuri sau abonează-te! 📰

La aproape cinci luni de la închiderea Turnului Sfatului și începerea lucrărilor de restaurare, șantierul a ajuns la un stadiu de aproximativ 15%, iar constructorul estimează că până în această toamnă gradul de execuție va depăși 20%. Lucrările se desfășoară simultan la toate nivelurile monumentului, de la fațade și zidării până la acoperiș, pardoseli, iar mecanismul ceasului, una dintre cele mai valoroase componente ale edificiului, urmează să fie restaurat în perioada apropiată.

Potrivit reprezentanților companiei Decorint, principalul obiectiv al intervenției este conservarea materialului istoric existent și oprirea degradărilor produse în timp de restaurările anterioare.

Turnul Sfatului a fost închis pentru public în luna ianuarie 2026, după emiterea ordinului de începere a lucrărilor. Contractul de restaurare, în valoare de 9,27 milioane de lei, este finanțat prin Programul Regiunea Centru și are o durată de execuție de 24 de luni. La momentul lansării investiției, Primăria Sibiu anunța restaurarea completă a monumentului, inclusiv a fațadelor, zidăriilor, acoperișului, instalațiilor, sistemelor de securitate și a mecanismului istoric al ceasului. Reporterii Tribuna au avut acces exclusiv pe șantierul din centrul orașului.

Zidurile trebuie să respire din nou

Deși, pentru vizitatori și mulți dintre sibieni, Turnul Sfatului părea bine conservat, restauratorii spun că în spatele fațadelor existau probleme care, în timp, puteau afecta grav structura istorică a monumentului. Principala amenințare la integritatea Turnului Sfatului era folosirea cimentului, la intervențiile care au fost făcute anterior.

„Problema turnului era că ultima dată când s-a lucrat la el a fost restaurat cu tencuieli pe bază de ciment. Iar cimentul folosit la monumente istorice este foarte periculos. Aceste clădiri au probleme cu infiltrațiile din subsol, apa urcă prin fundații și încearcă să iasă în mod natural din construcție. Atunci când întâlnește o tencuială de ciment, nu mai poate ieși. Cimentul sigilează zidul și umezeala rămâne captivă în cărămidă. Cu timpul, cărămida începe să se degradeze, se macerează și ajunge să se transforme în nisip. De aceea este foarte important să dăm jos tot ce înseamnă ciment de pe pereții Turnului Sfatului: tencuieli, rosturi, orice intervenție făcută cu astfel de materiale și să e înlocuim cu unele care permit zidului să respire, așa cum au făcut și inginerii din secolul XIII”, explică Emil Lefter, managerul de proiect din partea companiei Decorint.

Acesta spune că fenomenul este întâlnit frecvent la monumentele istorice restaurate în urmă cu câteva decenii și că efectele sale sunt vizibile în multe construcții de patrimoniu din țară.

„Nu era neapărat un pericol iminent pentru monumentul istoric. Turnul era destul de bine conservat, însă în mai multe zone cărămida începea să se degradeze vizibil. Putem spune că această investiție preîntâmpină o problemă care urma să se manifesteze, din ce în ce mai vizibil și mai agresiv asupra structurii. Dacă nu s-ar fi intervenit acum, în timp am fi pierdut tot mai mult material istoric original.”

Cărămizile sunt restaurate una câte una

În interiorul monumentului, toate tencuielile au fost îndepărtate până la nivelul zidăriei. În prezent, cea mai mare parte a muncii este realizată de restauratori specializați, care refac rosturile dintre cărămizi și tratează fiecare zonă afectată de umezeală.

„Experții în restaurare ne-au spus că nu este suficient să scoatem doar tencuiala. A trebuit să eliminăm și rosturile dintre cărămizi, până la aproximativ doi centimetri adâncime. După aceea, fiecare rost este refăcut cu materiale care permit vaporilor de apă să iasă din construcție. Acolo unde cărămida este degradată intervenim punctual, o tratăm, o protejăm sau o înlocuim. Este o muncă foarte migăloasă și foarte lentă. În partea veche a turnului, cea datată în jurul anului 1200, am încercat să salvăm cât mai mult din materialul istoric existent și să completăm doar acolo unde este absolut necesar.”

Potrivit constructorului, filosofia întregului proiect este conservarea autenticității monumentului. „Pentru noi este foarte important să păstrăm cât mai mult din ceea ce există. Dacă acum opt sute de ani turnul a fost construit cu nisip și var, atunci și noi folosim tot nisip și var. La un monument istoric trebuie să respecți materialele și tehnicile cu care a fost construit. Constructorii acelor vremuri, chiar știau foarte bine ce fac.”

Pardoseli medievale și grinzi vechi de secole

La toate nivelurile turnului au fost desfăcute pardoselile, însă acestea nu vor fi înlocuite. Constructorul spune că scopul este restaurarea și conservarea lor, așa că în acest moment au fost duse în atelierul de restaurare și se vor întoarce în turnul dintre Piața Mare și Piața Mică atunci când vor trebui remontate.

„Pardoselile au fost desfăcute și urmează să fie restaurate la noi în ateier, nu schimbate. La fel și grinzile istorice. Ele se curăță, se tratează și vor rămâne vizibile din partea inferioară. Ne dorim ca vizitatorii să poată vedea cât mai mult din structura originală a monumentului. Restaurarea nu înseamnă să înlocuiești tot ce este vechi, ci să păstrezi și să pui în valoare ceea ce poate fi salvat.”

În paralel, specialiștii analizează și starea șarpantei. „După ce am desfăcut acoperișul pe interior, am făcut expertize biologice la șarpantă și învelitoare. Acum așteptăm rezultatele pentru a vedea cât de afectate sunt de cari și fungi și cât din lemnul vechi poate fi păstrat. Am găsit inclusiv o inscripție cu anul 1875, de unde deducem că atunci a fost refăcută ultima dată structura acoperișului.”

Ceasul istoric va funcționa din nou

Una dintre cele mai complexe componente ale proiectului este restaurarea mecanismului ceasului, realizată cu ajutorul specialistului sibian, ceasornicarul Dragoș Poponea.

„Ceasul se restaurează complet. Atât cele patru cadrane existente cât și mecanismul ceasului și elementele de trasmisie vor fi restaurate. Mai sunt doar trei astfel de mecanisme în lume și tocmai de aceea s-a luat decizia să fie restaurat fără motoare hibride sau alte soluții moderne. Noi am ținut foarte mult pe partea de conservare și restaurare și de aceea mecanismul ceasului va putea fi admirat de vizitatorii turnului. Acesta va fi încastrat într-o cameră de sticlă. Nu ne-am dorit să transformăm ceasul într-unul modern, extrem de precis, ci să îi păstrăm caracterul istoric. Chiar dacă pe unele laturi va exista un decalaj de câteva secunde, important este să funcționeze mecanismul original și să fie păstrat.”

Buncăr militar ascuns în vârful turnului

Șantierul scoate la lumină și detalii mai puțin cunoscute din istoria monumentului. Unul dintre ele se află chiar în partea superioară a turnului. „Puțină lume știe că sus, în turn, există un buncăr militar, din beton, cu opt guri de tragere. A fost construit în timpul Primului Război Mondial și ulterior a fost mascat cu un tavan fals. După restaurare va fi vizibil și pentru vizitatori. Este una dintre surprizele pe care le ascunde monumentul și care vor spune o parte mai puțin cunoscută din istoria sa.”

Șantier dificil în centrul Sibiului

Deși termenul contractual de 24 de luni poate părea unul generos, constructorul spune că restaurarea Turnului Sfatului este mult mai complicată decât un șantier obișnuit. Pe lângă limitările privitoare la materialele și tehnicile folosite la restaurare, monumentul este încadrat de clădiri istorice, iar la bază este traversat de două pasaje pietonale, ceea ce limitează considerabil organizarea lucrărilor.

„Pentru un astfel de monument, regulile de conservare a autenticității se armonizează foarte greu cu nevoile unui obiectiv turistic modern. Nu putem avea foarte mulți oameni pe șantier în același timp. În plus, scara tipic medievală face foarte dificil transportul materialelor între niveluri. Apoi, suntem limitați și de materialele pe care le putem folosi. Totul trebuie făcut cu grijă, responsabilitate și migală – în acord cu cerințele Ministerului Culturii și ale specialiștilor în restaurare.”

Totodată, constructorul spune că cea mai dificilă etapă de până acum a fost montarea schelei exterioare. „Nu am putut să o sprijinim nici pe turn și nici pe clădirile învecinate. A trebuit să construim o structură în consolă, suspendată deasupra construcțiilor anexate. Din punct de vedere tehnic, aceasta a fost cea mai complicată operațiune de până acum.”

În prezent, pe șantier lucrează restauratori autorizați, dulgheri și muncitori specializați, iar constructorul spune că, până acum, nu au fost descoperite fresce sau alte elemente care să impună modificarea proiectului, însă admite că astfel de surprize pot apărea oricând în cazul unui monument cu o istorie de peste opt secole.