Cât de ușor este să dovedești dacă tunelurile dacice există

Evident că orice adevărat patriot, iubitor de țară și de neam, care știe exact cum e cu istoria României din cele mai vechi timpuri până astăzi și este foarte la curent cu faptul că oamenii răi din lumea rea au modificat-o (pe istorie, normal) pentru ca să nu știm ce neam ales suntem (și să ne dăm pumni în cap când vedem ce-am ajuns). Știe exact și pe cote inventarul Bibliotcii Secrete a Vaticanului, harta Sarmizegetusei Regia, scrierile lui Zalmoxe, capacitățile paranormale ale tarabostes-ilor și traducerile plăcuțelor de la Mamaia, pardon, Sinaia, şi ele ascunse sau distruse de aceiași oameni răi din lumea rea. Și evident, ştie despre superstarurile superstarurilor, tunelurile secrete din Bucegi.

Nu ești om serios și patriot național dacă nu ai certitudinea acestor tuneluri construite ba de daci, ba de civilizațiile extraterestre evident avansate, în care intri din Bucegi și te trezești în Apuseni, Retezat sau Rarău, în funcție de ruta pe care o alegi și care, totalizate și văzute de sus cumva, redau silueta unui lup (evident) dacic. Plus că descoperiri mai recente au scos la iveală și o rețea transglobală de tuneluri, tot de la daci, care duc în Irak, Egipt sau Tibet.

Tunelurile sunt secrete tot așa, pentru că Marea Conspirație Globală în colaborare cu Marea Conspirație Națională nu vrea să ne lase înăuntru ca să aflăm marile taine ale omenirii și universului, aflate în Sala Hologramelor.

Uluitor, citesc pe tema asta articole serioase publicate în Adevărul și Newsweek, ultimul fiind cât se poate de bine informat despre cine ce când cum. Tot uluitor zic și eu ca minerul acela din înregistrarea aceea video deja mai celebră ca Mineriada, că „scrie la ziar la Adevărul” despre aceste tuneluri și istorii demne de un serial SF care ar face din Battlestar Galactica o telenovelă columbiană din seria telenovelelor columbiene.

Dar nimeni nu se miră cum de se știe mai multe despre niște tuneluri secrete (deci despre care NU trebuie să se știe) decât știu eu despre Turnul Sfatului (turnul, zic). Nimeni nu își pune întrebări despre faptul că dacă se știu atâtea pe subiect, de ce nu merge nimeni acolo să verifice.cum stă treaba?

A, da, sunt secrete. Şi probabil păzite. OK; te duci până la gardul acela cu indicatorul „Nu intrați că regretați”, îl sari, și când auzi „care ești bă”, fugi înapoi în mod specific. Acum serios, cine îi opreşte pe super-adepții acestor teorii să meargă, să filmeze cu go-pro-ul, să facă live, să bage o dronă? Să facă pândă cum fac păsărarii care vor să pozeze prigorii, ca să prindă umbrele gigantice ale înțelepților care apar pe acolo ori OZN-uri geto-dace?

Sau să aducă o dovadă, cât de mică, cum că într-o zonă e ceva mai ciudat decât e de obicei? Hai să dezlegăm misterul, să dăm peste nas scepticilor și celor care râd de lucruri serioase!

Toată povestea asta a tunelurilor secrete și a sălii aceleia de cinema din Bucegi sau de aiurea, are ca sursă de inspirație seria de romane securisto-protocroniste de mare succes din seria „Octogonul”, scrise de Pavel Coruţ, (104 volume!) în care un fel de James Bond care apără țara de duşmani are, printre multiplele sale talente și pe cel al paranormalittății, câștigate printr-un fel de meditație cu daci și prin invocări repetate ale lui Zalmoxe. Într-unul dintre volume, (nu mai știu care și nici nu am chef să știu la ora asta) apar fix elementele astea care au ajuns în publicații pe care le consideram, totuși serioase: tunelurile-magistrale naționale și transnaționale, extratereștrii civilizatori de daci supermani și evidnet, sala de proiecție din Bucegi unde sa află toată istoria omenirii. Deci, cu tehnica de acum din dotarea oricărui cetățean, se poate dovedi uşor dacă tunelurile dacice există. Hai că se poate!