Pizzerul-poet cu nume imposibil de reținut. „Nici frații mei n-au scăpat prea ușor”

📰 Cititorii ediției tipărite au fost primii care au văzut acest articol. Și multe altele! Caută TRIBUNA la chioșcuri sau abonează-te! 📰

Are 40 de ani, este din Cisnădie și are un nume care te face să te întrebi dacă e român. Aproape zilnic face naveta la Sibiu pentru a-și întreține familia formată din soție și trei copii.

„Mi se spunea în multe feluri, mai niciodată cum trebuie”, spune bărbatul care figurează în cartea de identitate drept Geamby Giulbertyno Ghengeaua. Are și o explicație: „Tata a ales acest nume. I-a spus mamei că ori acceptă, ori nu mă recunoaște ca fiind al lui.”

Numele de familie, Ghengeaua, provine, potrivit lui Geamby, din zona Dunării. „Nu știu prea multe despre tatăl meu, întrucât ne-a părăsit când eram mici. Într-o zi a plecat și nu am mai auzit de el. Se vorbea prin Cisnădie că voia să fugă, să scape de comunism. Cine știe ce s-a întâmplat cu el. Mama spune că ar fi avut niște bunici pe la Dunăre, poate de acolo și numele nostru de familie.”

Născut, crescut și educat în Cisnădie, Geamby a început ca pizzer în Sibiu. „Inițial am lucrat la un restaurant pe Calea Dumbrăvii, apoi la «La Dolce Vitta» și «Bella Italia». Timp de cinci ani am lucrat în străinătate, în Italia, la un cămin de vârstnici, apoi alți trei ani ca măcelar în Germania.”

În Italia, Geamby s-a căsătorit cu o italiancă, alături de care are o fată, acum în vârstă de 16 ani. „După divorț am revenit acasă, în Cisnădie, unde m-am recăsătorit. Avem trei copii.”

Îl întreb despre numele lor. Zâmbește: „Nu am fost ca tatăl meu, am ales nume de care lumea să nu se mire: pe fata cea mare o cheamă Sofia, iar pe ceilalți băieți, care au 2, 4 și 7 ani, i-am botezat Eduard Sebastian, Vlad și Victor.”

Cum în viață există și câte un „dar”, Geamby vine cu o completare: „Recunosc că am un nume neobișnuit, însă nici frații mei nu au scăpat prea ușor. Pe cele trei surori le cheamă Timeea, Verginica și Ricarda, iar pe frate, Geviert.”

În urmă cu șapte luni, Geamby s-a alăturat echipei din bucătăria restaurantului „Pizza Hot”, de pe strada Rusciorului din Sibiu. Zi de zi pregătește aluatul, ingredientele și încinge cuptorul pentru a scoate pizzele despre care locuitorii Terezianului spun că sunt cele mai bune. Îl întreb care este cel mai important ingredient. „Pizzerul”, răspunde bărbatul fără să stea pe gânduri. „Poți să ai cele mai bune ingrediente și cel mai performant cuptor. Dacă nu știi ce să faci cu ele, eșecul este garantat.”

Mulți am încercat să facem acasă câte o porție zdravănă de pizza. De aproape fiecare dată ajungem la aceeași întrebare: de ce nu iese ca la restaurant? Răspunsul îl are Geamby: „Simplu: cuptorul de acasă coace până la 250 de grade Celsius, însă ai nevoie de 350. Coacerea trebuie să fie scurtă și intensă, altfel riști ca aluatul să fie prea uscat.”

Sibienii preferă pizza „Capricciosa”, cu șuncă, ciuperci, mozzarella, ardei roșu gras și măsline. „Nu îi înțeleg pe cei care vor și ananas în pizza. În Italia riști să ai scandal cu pizzerul dacă ceri așa ceva.”

Geamby nu se pricepe doar la făcut pizza. „Aș vrea să devin specialist în securitate cibernetică. Am terminat un curs online organizat de Google, am început altul. Mai sunt și electrician, dar și poet.”

Despre latura artistică, Geamby vorbește, totuși, la trecut: „În școală, la orele de matematică, scriam versuri. Am avut câteva caiete cu poezii pe care i le-am arătat dirigintei. A zis să i le dau, că mi le publică. Apropo, mi-ați văzut vreun volum publicat? Eu, nu!”

În timp ce scoate pizza din cuptor, Geamby le recită colegilor de bucătărie câteva rânduri scrise în băncile școlii din Cisnădie:

„Ca valurile mării, izbind golașe stânci,

Așa gânduri fugare, amare și adânci,

Izbesc al meu ego lipsit de apărare

Și stau hipnotizat de marea încercare.”

Recitalul pizzerului-poet este răsplătit de aplauzele colegilor. Comenzile sunt onorate rând pe rând, clienții nefiind afectați de micul „cenaclu” literar din bucătăria de la „Pizza Hot”.

„Numele m-a scăpat de o amendă în Ungaria”, spune Geamby, bucuros că a găsit și ceva pozitiv în decizia tatălui său de a-i alege un nume original. „Ne-a oprit poliția pentru un control și au observat că eu și doi prieteni nu purtam centura de siguranță, deși ne aflam pe bancheta din spate a mașinii. Au început să scrie amenzile, dar când polițistul maghiar a ajuns la mine și mi-a văzut numele în buletin, a zis că e prea complicat și că nu se chinuie să-l scrie. Am fost singurul care a scăpat neamendat.”

Despre Geamby, colegii au o părere foarte bună. La fel și administratorul „Pizza Hot”, Gabriel Gîndilă: „Este un om pozitiv, muncitor și conștiincios. Între bucătari și pizzari avem un fel de competiție, fiecare străduindu-se să-și pună amprenta personală pe produsele servite clienților. Feedback-ul este excelent, așa că mă bucur că Geamby se integrează în echipa noastră și că, din când în când, ne recită din poeziile sale.”

Când aveți poftă de o pizza, servită alături de o poveste de viață redată în versuri, mergeți în Terezian, la „Pizza Hot”. Întrebați de pizzerul cu nume imposibil de reținut, dar cu un fel de a fi de neuitat!