Taxe și impozite mai mari, fonduri mai puține: comunele, prinse în menghina administrativă prin OUG 78/2025 și tăierile decise la centru

Începând cu 1 ianuarie 2026, taxele și impozitele locale s-au schimbat pe fondul noilor reguli impuse de Guvern prin OUG 78/2025: baze de calcul recalibrate, grile noi la auto și o presiune crescândă asupra administrațiilor locale, obligate să alinieze impozitele la cadrul legal sub amenințarea aplicării automatelor maxime. În comunități precum Sadu, Loamneș și Biertan, primarii vorbesc despre efecte diferite asupra populației, dar aceeași realitate administrativă: venituri mai mari pe hârtie, fonduri tăiate din cote defalcate și un aparat local forțat să funcționeze cu mai puțini oameni.

De la 1 ianuarie 2026, impozitele nu mai sunt doar o decizie locală. Sunt un mecanism împins de la centru, cu șuruburi strânse până la capăt.

În ultimii ani, consiliile locale au rămas, în teorie, locul unde se decide nivelul taxelor și impozitelor locale. În practică, odată cu OUG 78/2025, tot mai multe administrații spun că marja reală de manevră s-a îngustat. Baza de impozitare și grilele de calcul sunt stabilite de Guvern, iar primăriile nu fac decât să bifeze încadrarea în lege, pentru a evita impunerea automată a plafonului maxim.

Valentin Ivan, primarul comunei Sadu și vicepreședinte la nivel național al ACoR, spune că discuția despre „votarea taxelor” e, în multe situații, o iluzie.

„La Sadu nu avem în plan modificarea taxelor locale. Avem însă obligația de a pune în acord cu legea baza de impozitare. Adică mitul că consilierii locali aprobă sau nu aprobă taxele locale este o teză falsă. Consiliul Local este obligat să pună în acord cu legea baza de impozitare, care este stabilită de Guvern, bineînțeles cu un plafon minim și unul maxim. Noi am stabilit la plafonul minim taxele stabilite de Guvern.”

Nu e o negociere, ci un traseu fix. Iar pentru multe primării, cel mai mare risc a fost să nu intre în acest traseu până la termen.

„Am operat modificările. Dacă nu făceam până în 31 decembrie – sau cine nu a făcut până în 31 decembrie – conform prevederilor din Codul Fiscal, baza de impozitare devine cea maximă. Se impune din oficiu. E foarte important să lămurim asta”, mai arată Ivan.

Valentin Ivan, primar Sadu

În acest context, modificările din 2026 nu au fost doar o creștere procentuală. Ele au venit ca o reconfigurare a bazei de calcul: clădirile, terenurile și mașinile au fost reașezate pe grile noi, iar la auto s-au introdus tratamente distincte pentru anumite categorii, inclusiv hibride, cu taxe fixe sau reduceri plafonate, ceea ce a schimbat semnificativ factura fiscală pentru o parte dintre contribuabili.

Impozitele cresc, dar nu toate comunitățile se dezvoltă la fel

În Biertan, primarul Mircea Dragomir spune că primăria nu a făcut decât să aplice cadrul impus de Guvern. În cifre, creșterea cea mai mare a venit la impozitul pe clădiri.

„Noi n-am operat decât modificările făcute de Guvern. Am majorat 79% la clădiri, la terenuri nesemnificativ, iar la autoturisme conform grilei de calcul. Altfel, nu am făcut alte modificări.”

Dar, cel puțin la nivelul percepției imediate în comunitate, șocul nu pare la fel de mare precum în alte zone.

„Majoritatea oamenilor ne spun că nu sunt creșteri extraordinare, nu e sperietura așa de mare. Nu cred că sunt mari probleme. Probabil că o să încasăm la fel ca și anul trecut”, subliniază Dragomir.

Mircea Dragomir, primar Biertan

În Loamneș, lucrurile se simt diferit, nu printr-o revoltă publică, ci prin greutatea concretă a creșterii, mai ales pentru proprietarii care au în extravilan sau pentru cei care trăiesc din venituri mici. Primarul Maria Greavu spune că procentul aplicat a fost de 75%, conform actului normativ, și că a fost dublat de o actualizare a evidențelor fiscale, astfel încât să fie cuprinse toate construcțiile.

„Am dat hotărârea de Consiliu Local din decembrie 2025 și am modificat cuantumul taxelor și impozitelor cu 75%, așa cum prevede actul normativ. Ele sunt acum destul de mari. Am făcut și o inspecție fiscală și sunt incluse toate construcțiile, fiecare metru pătrat.”

„Noi avem în toate satele apă și canal. Am avut proiecte de 34 de milioane de lei. Am avut proiecte în valoare de 29 de milioane de lei pentru aproximativ 23 km de străzi în intravilan. Am investit 1.000.000 lei în reabilitarea dispensarului medical. Am făcut un centru medico-social, cu medic de familie, farmacie, avem acum și două cabinete de stomatologie”, argumentează Maria Greavu în susținerea ideii potrivit căreia pentru Loamneș, creșterea de impozite nu este doar o obligație legală, ci și o formă de întoarcere a costurilor investițiilor în realitatea bugetară locală.

„Pe undeva ar trebui ca și din eforful nostru să acoperim parte din sumele pe care în ultimii 10 ani le-am primit pentru dezvoltarea comunei Loamneș. Într-adevăr, oamenii resimt destul de mult creșterile la case și la terenuri extravilan”, mai arată primarul din Loamneș.

Maria Greavu, primar Loamneș

Cât mai poate duce populația: „nu e sperietura așa de mare”

În timp ce la Biertan reacția comunității pare relativ temperată, la Sadu, primarul vorbește despre riscul ca o creștere bruscă să se întoarcă împotriva bugetului local, prin scăderea gradului de colectare.

„Putem să alunecăm într-o zonă de nedorit. Creșterea bruscă a taxelor și impozitelor locale poate să ducă la un grad scăzut de încasare, la un coeficient de încasare mai mic”, spune Ivan.

Vicepreședintele ACoR mai consideră că, dincolo de cifre, problema reală este gradul de suportabilitate, într-un context în care veniturile sunt plafonate, iar prețurile la utilități și servicii cresc. „Toate pachetele de reformă n-au făcut altceva decât să scoată bani din buzunarul oamenilor, în situația în care veniturile sunt plafonate.”

Și pune cap la cap presiunea fiscală locală cu alte costuri adăugate în paralel.

„Peste toate acestea au intervenit taxe suplimentare: acel CASS raportat la veniturile peste 3.000 de lei, plafonarea salariilor în sistemul bugetar menținută de șapte ani de zile… Toate acestea se întâmplă în paralel cu creșteri de taxe și impozite, creșteri de prețuri și, mai mult decât atât, creșteri ale prețurilor la serviciile publice: salubritate, apă, canalizare. Vedem ce se întâmplă cu liberalizarea prețurilor la energie și la gaze. Eu cred că treubie să privim serios asupra gradului de suportabilitate al cetățeanului”, îndeamnă Valentin Ivan.

Întrebat direct unde se află această limită, răspunsul e tăios, fără cifre, dar cu o concluzie clară: „Din punctul meu de vedere, este depășit cu mult coșul de consum – valoarea coșului de consum pe care cetățeanul poate să o suporte.”

În Loamneș, gradul de colectare din 2025 a fost unul ridicat, între 87 și 90%, dar primarul nu se așteaptă ca în 2026 cineva să poată păstra performanța pe o piață fiscală tensionată. „Acum nimeni nu o să poată încasa 100% din taxe și impozite. Peste tot există și persoane vulnerabile, există și persoane care au diferite probleme de familie, de sănătate”, subliniază Maria Greavu.

Biertan, în schimb, se așteaptă la o stabilitate a încasărilor, dar cu o constatare amară: creșterea nu acoperă ceea ce se pierde din alte surse.

„Ca valoare va fi o creștere mai mare decât anul trecut, dar, cu siguranță, nu peste suma pe care Guvernul ne-o va tăia din cotele defalcate. Nici de acolo nu știm exact cât ne taie, că încă nu-i finalizată negocierea”, explică Mircea Dragomir, primarul din comunității din Biertan.

Grilă impozit auto 2026

Taxe mai mari, dar bugete mai slabe: cum se strânge cercul în jurul primăriilor

Într-o logică simplă, ai spune că dacă impozitele cresc, atunci și bugetele locale cresc. Primarii intervievați descriu însă o realitate inversă: în timp ce cetățeanul plătește mai mult, primăria rămâne cu un spațiu bugetar la fel de îngust, pentru că, simultan, Guvernul taie din cotele defalcate.

Iar deasupra acestui joc de echilibru vine încă o presiune: reducerea cheltuielilor de personal.

În discuțiile de la începutul anului, direcția a fost anunțată clar: organigramele trebuie subțiate, iar administrația locală trebuie să facă economii. În unele interpretări, obiectivul final este reducerea numărului maxim de posturi cu 30%. În prezent, pentru acest an, primăriile pot opta pentru reducerea cheltuielilor de personal cu 10%, în locul desființării directe de posturi, urmând ca din 2027 să devină obligatorie reducerea efectivă a personalului.

În Biertan, primarul spune că a urmărit discuția și o vede ca pe o presiune care se poate transforma ușor într-o măsură arbitrară. „E discutabil. Prima dată, ei discutau că trebuie să reduci 30% din posturile existente, iar dacă nu vrei să reduci cu 30% posturile existente, atunci să reduci fondul de salarii cu 10%.”

Dar Biertan este un caz aparte: organigrama are 33 de posturi, însă în realitate primăria funcționează cu 15 angajați, ceea ce înseamnă că tăierea propusă nu ar lovi ca în alte comune.

„Noi, în organigrama pe anul 2025, aveam undeva la 33 de posturi. Și noi suntem acuma 15 angajați la primăria Biertan, aici incluzând și șoferul de la școală. Deci și dacă taie jumătate din posturi, noi ne încadrăm ca și personal.”

În Loamneș, însă, calculul ecuației arată alt rezultat. Cu 14 oameni angajați, reducerea cu 10% din fondul de salarii înseamnă direct pierderea echivalentului a câtorva posturi, iar comuna nu este una compactă, ci întinsă, cu sate la distanță.

„Eu am șase sate în comuna Loamneș. Satul Armeni este la 20 de km de centrul comunei. Una e să ai o comunitate de 3.000 de locuitori într-un singur sat și alta e să ai locuitori dispersați la zeci de km”, arată Greavu.

Aici, impactul nu este doar administrativ, ci practic: colectarea taxelor, munca de teren, relația cu oamenii în vârstă nu pot fi înlocuite peste noapte prin digitalizare.

„Sunt oameni în vârstă. Mergem o dată pe săptămână ca să adunăm taxele și impozitele. Nu am ajuns încă la un nivel satisfăcător de digitalizare ca să facem totul doar din birou, iar serviciile publice se fac cu oameni”, conchide primarul din Loamneș.

Primarul a făcut chiar și o simulare, iar cifrele sunt dure: 10% nu e doar un procent, ci o pierdere de resurse într-o administrație deja mică. „Am făcut și un calcul, iar o tăiere de 10% înseamnă 150.000 lei din fondul de salarii și afectează 2,5 posturi, iar în primărie sunt 14 oameni angajați. Și așa suntem puțini la volumul de muncă care există, la efectivele de animale pe care le avem în comună, la problemele pe care le gestionăm, la teritoriul pe care îl avem.”

Sadu, prin vocea vicepreședintelui ACoR, transformă discuția despre tăieri într-o problemă de filozofie administrativă. Nu neagă nevoia de reducere a cheltuielilor, dar contestă mecanismul liniar și ideea că reducerea de personal înseamnă automat reformă. „Am spus-o de la început: tăierea liniară este periculoasă. Nu vreau să ne imaginăm ce înseamnă, pe ecranul de la ATI, linia vieții”, sau, mai degrabă, de supraviețuire.

Și insistă că administrațiile locale au primit constant sarcini noi, fără ca statul să calculeze dacă există capacitatea reală de implementare.

„Prin această tăiere liniară nu facem altceva decât să afectăm din nou comunele, chiar dacă, de la primul pachet de reformă și până astăzi, nu cred că există lună în care să nu apară încă o responsabilitate trasată în sarcina autorităților locale, fără să se țină cont de capacitatea noastră de a o pune în aplicare.”

În final, o reducere de personal nu este o reformă, ci o amputare care riscă să afecteze direct serviciile publice locale, de la urbanism și asistență socială până la gestionarea investițiilor.

„Eu sunt de acord – am spus-o și susțin – este nevoie de reducerea cheltuielilor. Dar ele trebuie făcute pe bază de analiză. Eu nu cred că pachetul acesta care vine – și care are și o parte bună, adică creșterea capacității administrative a autorităților locale – poate fi asociat cu ideea că reducerea personalului este reformă. Asta nu e reformă. Asta este o reducere de cheltuială și o tăiere inutilă”, apreciază Valentin Ivan.

Impozitele locale ca investiție și paradoxul din 2026

În Sadu, primarul insistă asupra unei idei pe care o repetă ca pe o teză de principiu: taxele locale nu sunt bani pierduți, ci bani care rămân în comunitate, banii care fac posibilă dezvoltarea. „Taxele și impozitele locale sunt cea mai sigură investiție pe care cetățeanul o face în comunitate. Povestea asta că plătim taxe și impozite ca să le plătim salariile e tot un mit.”

În același timp, paradoxul rămâne: oamenii plătesc mai mult, dar primăriile nu simt că au mai mult. Pentru că în aceeași perioadă li se pot reduce transferurile din cote defalcate, iar peste ele se așază o presiune de a funcționa cu mai puțini angajați.

În Loamneș, investițiile din ultimul deceniu au ridicat comuna la un nivel pe care nu-l mai poți întreține cu aceleași bugete și cu mai puțini oameni, iar primarul pune tăierea de cheltuieli în legătură directă cu lumea satului. „Cele mai afectate, și cu tăierea de cheltuieli și după taxele și impozitele mărite, sunt comunele și oamenii de la sat, cu toate că prin programele de investiții care au fost în ultima vreme – printr-o implementare corespunzătoare, care au adus obiective funcționale – s-a ridicat un pic nivelul de trai.”

Biertan vede lucrurile pragmatic: se aplică legea, se colectează, dar ce se adună într-o parte poate fi luat din alta. „În orice caz nu vom colecta mai puțin. Ca valoare va fi o creștere mai mare decât anul trecut, dar, cu siguranță, nu peste suma pe care Guvernul ne-o va tăia din cotele defalcate.”

2026 începe astfel cu o ecuație pe care comunitățile o vor simți nu doar în chitanțe, ci în ritmul cu care primăriile vor reuși să răspundă oamenilor. Dacă taxele cresc și aparatul administrativ scade, întrebarea nu mai este doar cât plătește cetățeanul, ci cât primește înapoi, în servicii publice, în infrastructură, în timp de răspuns și în capacitatea reală a administrației de a funcționa.

Iar dacă din 2027 tăierile de posturi devin obligatorii, multe comune vor descoperi că reducerea nu se vede doar în organigramă, ci în lucrurile mărunte care țin comunitatea în picioare: ghișeele care se închid mai devreme, proiectele care întârzie, drumurile care așteaptă modernizare.

În Sadu, Loamneș și Biertan, ca și în alte comunități, sentimentul comun nu constă doar în procentul de creștere. Este convingerea că deciziile se iau în altă parte, iar administrația locală și comunitatea rămân să negocieze, zi de zi, gradul de suportabilitate.

Articol publicat în ediția print din 29 ianuarie 2026 în suplimentul Tribuna Financiară